Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 445/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 436 din 30 iunie 2012.

În vigoare de la 30 iunie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Tudorel Toader
Valentina Bărbățeanu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Paul Baciu în Dosarul nr. 6.200/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.028D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, doamna Mihaela Jugaru, consilier juridic cu delegație la dosar. Se constată lipsa autorului excepției, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.476D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi, ridicată de Moise Simedroni în Dosarul nr. 12.678/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, doamna Mihaela Jugaru, consilier juridic cu delegație la dosar. Magistratul-asistent referă asupra faptului că citația trimisă autorului excepției a fost restituită Curții cu mențiunea că acesta a decedat.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Consilierul juridic al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.476D/2011 la Dosarul nr. 1.028D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată, susținând că cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Sentințele civile nr. 3.617 din 23 mai 2011 și nr. 5.974 din 18 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 6.200/2/2010 și, respectiv, nr. 12.678/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Paul Baciu și, respectiv, Moise Simedroni în cauze având ca obiect acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că ordonanța de urgență criticată este neconstituțională, pentru următoarele motive: instanțele de contencios administrativ nu se pot pronunța pe aspecte sau fapte ce țin de regulamentele sau comandamentele specifice militare, acest lucru fiind interzis de art. 126 alin. (6) din Constituție; se încalcă prezumția de nevinovăție în ceea ce îi privește pe lucrătorii Securității; se creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informații, fără a se stabili vreo formă de vinovăție, prevederile ordonanței de urgență neluând în considerare faptul că ofițerii au desfășurat activități în cadrul atribuțiilor de serviciu; se acordă Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității atribuții jurisdicționale, instanța de contencios administrativ având doar un rol formal; Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se subrogă în dreptul de acces liber la justiție cetățeanului care se consideră vătămat prin eventualele acțiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate; Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității se substituie instituției Avocatului Poporului, care a fost creată special pentru apărarea drepturilor și a libertăților persoanelor fizice; nu se prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în fața Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității; prin stabilirea competenței Curții de Apel București pentru soluționarea în primă instanță a acțiunii în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanei verificate i se îngrădește posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare la o instanță de judecată apropiată de domiciliul său, pe când adeverințele din care rezultă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pot fi contestate la instanța de judecată competentă teritorial în țară, astfel că pentru celelalte persoane interesate se creează o situație privilegiată.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, ordonanța de urgență criticată respectând garanțiile procesuale oferite celor verificați, iar scopul său nu este cel al stabilirii vreunei răspunderi juridice.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 contravine următoarele prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) care enumeră caracteristicile statului român, art. 15 - "Universalitatea", art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiție, art. 22 - "Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică", art. 23 - "Libertatea individuală", art. 30 - "Libertatea de exprimare", art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", art. 54 - "Fidelitatea față de țară", art. 55 - "Apărarea țării", art. 57 - "Exercitarea drepturilor și a libertăților" și art. 126 - "Instanțele judecătorești". Invocă, de asemenea, dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse la art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", art. 7 - "Nicio pedeapsă fără lege", art. 8 - "Dreptul la respectarea vieții private și de familie", art. 9 - "Libertatea de gândire, de conștiință și de religie", art. 10 - "Libertatea de exprimare", art. 14 - "Interzicerea discriminării" și art. 17 - "Interzicerea abuzului de drept".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a mai fost supusă controlului de constituționalitate, atât în ansamblul său, cât și pe articole, Curtea pronunțându-se, prin prisma unor critici similare, prin mai multe decizii. În acest sens pot fi menționate, de exemplu, Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Decizia nr. 27 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 64 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, sau Decizia nr. 276 din 22 martie 2012*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii.

___________

*) Decizia Curții Constituționale nr. 276 din 22 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, ordonanța de urgență criticată a realizat o reconfigurare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte, privind accesul la dosar și deconspirarea Securității, sunt supuse controlului instanțelor de judecată.

Curtea a reținut că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la apărare, părțile având deopotrivă posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept. Din analiza prevederilor art. 11 din ordonanța de urgență, Curtea a constatat că acestea permit instanței de contencios administrativ ca, în cadrul acțiunii în constatare cu care a fost sesizată, să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. Așadar, într-o acțiune în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. Constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Cu privire la critica referitoare la competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea Constituțională a observat că, potrivit art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 corespund pe deplin exigențelor constituționale invocate, inclusiv celor prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

De asemenea, Curtea s-a pronunțat în sensul netemeiniciei criticilor referitoare la nesocotirea dispozițiilor constituționale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a promova acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității nu reprezintă o substituire în atribuțiile Avocatului Poporului. Această instituție dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător și detaliat în legea sa de organizare și funcționare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituțional.

Curtea a considerat că nu poate reține nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiție ca urmare a subrogării Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității în dreptul cetățeanului care se consideră vătămat prin acțiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Curtea a observat că prevederile art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum și, după caz, soțului supraviețuitor și rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorilor săi testamentari, dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la completarea dosarului și, de asemenea, de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității acționează inclusiv la cererea persoanelor îndreptățite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiție.

Curtea a constatat că este lipsită de fundament critica privind nerespectarea principiului egalității în drepturi, susținută din perspectiva stabilirii instanțelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestațiile formulate împotriva adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, stabilește, fără echivoc, că "Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 [...] pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor".

În legătură cu susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Constituție, pe motiv că ordonanța de urgență criticată stabilește competența instanțelor de contencios administrativ de a se pronunța asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepției, sunt specifice activității serviciilor de informații, Curtea a constatat că este, de asemenea, neîntemeiată. Promovarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității pe calea contenciosului administrativ nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament militar. Controlul legalității sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanței de urgență criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menționat, și anume "accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, soluția pronunțată prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Paul Baciu în Dosarul nr. 6.200/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Moise Simedroni în Dosarul nr. 12.678/2/2010 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...