Curtea Constituțională

Decizia nr. 613/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10, precum și ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29 iunie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Afrodita Laura Tutunaru
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10, precum și ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Brutu, prin procurator Margareta Brutu, în Dosarul nr. 4.119/333/2011 al Judecătoriei Vaslui și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 203D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar un memoriu prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.119/333/2011, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10, precum și ale art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Brutu, prin procurator Margareta Brutu, în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece partea interesată poate uza în cadrul acestei proceduri speciale numai de proba cu înscrisuri. Totodată, câtă vreme hotărârea pronunțată este definitivă, atunci partea este privată de dreptul de a uza de calea de atac a recursului, decizia rămânând practic definitivă la organul de urmărire penală.

În ce privește dispozițiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, autorul susține că acestea ar trebui modificate în sensul ca toate infracțiunile să se judece direct în fața instanței de judecată. Arată că, anterior modificării prin Legea nr. 356/2006, un număr de opt infracțiuni se judecau direct la instanță prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, făptuitorul având eo ipso calitatea de inculpat.

Judecătoria Vaslui opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul depus de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10 cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, precum și dispozițiile art. 279 alin. 2 cu denumirea marginală Organele cărora li se adresează plângerea, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10:

"

Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

[...]

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

- Art. 279 alin. 2:

"

Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, art. 124 referitor la Înfăptuirea justiției, art. 126 referitor la Instanțele judecătorești, precum și dispozițiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 778 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011, și Deciziei nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea Constituțională, referindu-se la jurisprudența sa constantă, a reținut că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozițiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului atacate, sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost ori nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 2781 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi". Plângerea prevăzută de art. 2781 din Codul de procedură penală a fost concepută de legiuitor ca o cale de atac în cadrul căreia instanța analizează legalitatea și temeinicia ordonanței sau a rezoluției procurorului, așa încât este firesc ca instanța de judecată, cu ocazia soluționării acesteia, să se raporteze la "lucrările și materialele din dosarul cauzei" care au fost avute în vedere de către procuror și pe care se întemeiază soluția.

De asemenea, Curtea a arătat că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, astfel încât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. În același sens sunt și Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 903 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009, și Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ce privește critica adusă dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, autorul excepției urmărește, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul reglementării posibilității ca acțiunea penală să fie pusă în mișcare, pentru orice fel de infracțiune, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată instanței de judecată. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. 7, alin. 8 lit. a) și b) și alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Brutu, prin procurator Margareta Brutu, în Dosarul nr. 4.119/333/2011 al Judecătoriei Vaslui.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
;
se încarcă...