Universul Juridic nr. 2/2019

Responsabilități penale în cazul practicării fără drept a profesiei de medic
de Ilie Dumitru

15 februarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Cadrul general de reglementare și sancționare a exercitării ilegale a unei profesii

În prezent, în România, sunt în vigoare mai multe legi care reglementează desfășurarea unor profesii sau meserii și care stabilesc ce condiții trebuie îndeplinite și în ce formă și mod de organizare poate fi exercitată respectiva profesie/meserie.

Cvasitotalitatea(1) acestor texte de lege fac trimitere la norma cadru de incriminare, care se regăsește în Codul penal la art. 348, cu denumirea marginală "Exercitarea fără drept a unei profesii sau activități", și care are următorul conținut:

"Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă".

Legile speciale care reglementează exercitarea unei profesii, practicarea unei meserii sau desfășurarea unei activități care necesită anumită calificare sau atestare profesională, conțin un text aproape șablon, prin care se enunță caracterul penal al faptei ce constă în desfășurarea acelei activități care face obiectul său de reglementare, iar cu privire la pedeapsă se face trimitere la Codul penal.

Codul penal din 1968 incrimina și el la art. 281 infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități. Și, întrucât formularea acelui text de lege era aproape identică cu cea a art. 348 C. pen., trebuie să reținem și faptul că el a făcut și obiectul unui control de constituționalitate.

Autorul excepției de neconstituționalitate arăta în sesizarea sa adresată Curții Constituționale că prevederile legale criticate ar fi specifice legiuitorului socialist, că scopul incriminării l-ar constitui preîntâmpinarea actelor de evaziune fiscală și controlul forței de muncă și că prin incriminarea acestor fapte s-ar aduce atingere dreptului la muncă și dreptului la liberă asociere.

Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate(2) arătând că susținerile autorului ei sunt neîntemeiate, iar prevederile art. 281 C. pen. din 1968 nu contravin, sub niciun aspect, dispozițiilor constituționale invocate. Se făcea trimitere la dispozițiile art. 38 alin. (1) din Constituție, care prevedeau la acel moment(3) că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere".

Or, arăta Curtea Constituțională, conținutul infracțiunii reglementate de art. 281 C. pen. din 1968 privește exercitarea fără drept a unei profesii, iar nu alegerea profesiei sau a locului de muncă și nici restrângerea acestui drept.

Susținând neconstituționalitatea art. 281 C. pen. din 1968, autorul excepției mai considera că acest text ar fi fost abrogat implicit în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Și această critică a fost găsită neîntemeiată de către Curte, care a precizat că dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție(4) , potrivit cărora "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții", nu sunt aplicabile prevederilor criticate, atât timp cât legile speciale, adoptate ulterior anului 1990, trimit pentru sancționare la acest text.

A mai arătat Curtea Constituțională că "incriminarea și sancționarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activități, pentru care se cere o anumită pregătire și, în consecință, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanță deosebită, inclusiv viața și integritatea fizică și psihică ale persoanei, precum și interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare și fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare (...)".

Iată cum, chiar prin Decizia Curții Constituționale, este subliniată importanța valorii sociale apărate de norma de incriminare, care nu rămâne la nivelul intereselor patrimoniale ale persoanei, ci se ridică până la cel mai înalt nivel, anume integritatea fizică, psihică și chiar viața individului.

II. Cerințe legale pentru exercitarea profesiei de medic

Textul art. 348 C. pen., citat mai sus, gravitează în jurul a două elemente "cheie": exercitarea "fără drept" și "în alte condiții decât cele legale".

Este esențial, așadar, ca pentru determina conținutul infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de medic, să știm când are o persoană "dreptul" de a practica medicina, în ce constă acest drept, ce autoritate și când i-l recunoaște, care sunt condițiile și limitele în care se poate exercita dreptul de liberă practică a profesiei de medic.

Profesiile medicale au avut inițial, după căderea regimului comunist, o reglementare distinctă(5), însă în 2006 a fost înglobată în Legea privind reforma în domeniul sănătății nr. 95/2006.

Art. 393 din Lege consfințește că și profesia de medic este una dintre cele care necesită o anume formă de autorizare și nu poate fi practicată de oricine, în caz contrar aflându-ne în ipoteza art. 348 C. pen.:

"Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infracțiune și se pedepsește conform Codului penal, cu modificările și completările ulterioare".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...