Universul Juridic nr. 2/2019

Ultrajul judiciar. Elemente de drept material și procesual penal
de Adrian Fanu-Moca

06 februarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Infracțiunea de ultraj judiciar a fost introdusă în peisajul juridic românesc prin Codul penal din 2009, adoptat prin Legea nr. 286/2009(1) , care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014(2) , fiind reglementată de art. 279(3) .

Justificarea incriminării distincte a infracțiunii de ultraj judiciar(4) este explicată în Expunerea de motive(5) a noului Cod penal astfel: "Infracțiunea de ultraj judiciar reprezintă o formă agravată a infracțiunii de ultraj(6) și urmărește protejarea persoanelor cu atribuții judiciare importante în realizarea actului de justiție împotriva manifestărilor de violență psihică sau fizică pe durata exercitării acestor atribuții. Justificarea incriminării distincte a infracțiunii de ultraj judiciar față de infracțiunea de ultraj constă în aceea că, prin voința legii, judecătorul, procurorul sau avocatul au atribuțiile judiciare cele mai importante, iar de modul de îndeplinire a acestora depinde decisiv buna desfășurare a cursului unui proces și rezultatul acestuia, astfel că asigurarea unei protecții sporite împotriva oricărei forme de violență exercitată asupra lor este, din această perspectivă, justificată"(7) .

Textul art. 279 C. pen. a reglementat infracțiunea de ultraj prin două variante tip în alin. (1) și (2). Alin. (3) reprezintă o variantă asimilată a alin. (2), referindu-se în mod expres la faptele comise în aceleași condiții, dacă privesc un membru de familie al procurorului sau judecătorului, iar alin. (4) se referă la oricare dintre cele 3 alineate precedente(8) .

Infracțiunea de ultraj judiciar nu are reglementată o pedeapsă proprie, legiuitorul, utilizând tehnica normelor de trimitere, a prevăzut în cadrul alin. (1) și (2) ale art. 279 C. pen. că ea "se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate"(9) .

2. Elemente de drept penal material

Infracțiunea de ultraj judiciar, fiind o infracțiune complexă, are un obiect juridic principal, generat de sfera relațiilor sociale ocrotite de legiuitor prin infracțiunea absorbantă și, respectiv, unul secundar, împrumutat de la infracțiunea absorbită. Astfel, obiectul juridic principal, dat de încadrarea infracțiunii în Titlul IV al Părții speciale a Codului penal, este reprezentat de relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, în vreme ce obiectului juridic secundar, în cazul alin. (1), este reprezentat de relațiile sociale vizând protecția libertății psihice, integrității fizice și psihice, sănătății și vieții persoanei(10) .

În ceea ce privește variantele incriminate de alin. (2) și (3), obiectul juridic secundar se va determina în funcție de infracțiunea săvârșită "în scop de intimidare sau de răzbunare", de la care va împrumuta obiectul juridic secundar, el putând fi reprezentat, în mod particular, așa cum rezultă din simpla lectură a textelor de incriminare, de relațiile sociale referitoare la patrimoniu(11).

În ceea ce privește varianta de la alin. (4), având în vedere că vizează valorile sociale proteguite de precedentele trei alineate, singura deosebire fiind dată de subiectul pasiv special - avocatul, respectiv, membrii familiei acestuia, obiectul juridic secundar se va stabili după distincțiile mai sus făcute.

Așa cum lesne se poate observa, infracțiunea de ultraj judiciar reprezintă o formă agravată a infracțiunii de ultraj și urmărește protejarea persoanelor cu atribuții judiciare importante în realizarea actului de justiție împotriva manifestărilor de violență psihică sau fizică pe durata exercitării acestor atribuții, elementul circumstanțial agravant constând în calitatea victimei, respectiv, judecător, procuror sau avocat(12).

Infracțiunea de ultraj judiciar nu are un obiect material principal, însă având în vedere caracterul complex al infracțiunii, ea va putea avea obiect material secundar dat de infracțiunea absorbită. Astfel, în ceea ce privește fapta incriminată la alin. (1), atunci când ea este săvârșită prin amenințare nu va avea obiect material secundar, însă în cazul în care este săvârșită prin lovire sau alte violențe, vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte ori omor, obiectul material secundar va fi reprezentat de corpul victimei - judecător, procuror, avocat sau un membru de familie al acestuia(13).

În ceea ce privește variantele de la alin. (2) și (3), așa cum am arătat și mai sus, obiectul material secundar va fi împrumutat de la infracțiunea săvârșită, putând fi, în mod particular, un bun din patrimoniul victimei, iar, în ceea ce privește fapta incriminată la alin. (4), vor trebui preluate mutatis mutandis distincțiile anterior făcute.

Subiectul activ nu este circumstanțiat de legiuitor, putând fi, astfel, orice persoană fizică, fiind însă greu de imaginat că o persoană juridică ar putea fi condamnată în calitate de autor al acestei infracțiuni(14).

Participația penală este posibilă în toate formele - coautorat, instigare, complicitate.

În ceea ce privește subiectul pasiv, având în vedere caracterul de infracțiune complexă a ultrajului judiciar, aceasta va cunoaște un subiect pasiv principal și, respectiv, unul secundar. Astfel, subiectul pasiv principal este statul ca titular al atribuției constituționale de înfăptuire a justiției.

Subiectul pasiv secundar al infracțiunii este identic cu subiectul pasiv al infracțiunii absorbite. În varianta tip, acesta este un judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În doctrina(15) a fost analizată și ipoteza schimbării calității subiectului pasiv secundar anterior sau ulterior săvârșirii infracțiunii, concluzionându-se că "păstrează această calitate și magistrații pensionați ori persoana care a devenit judecător după ce anterior a fost procuror și viceversa, dacă infracțiunea este comisă în legătură cu exercitarea atribuțiilor vechii profesii".

În cazul variantei incriminate de alin. (3) este reglementată o altă categorie de subiecți pasivi secundari, cea de membru de familie al judecătorului sau procurorului, în sensul consacrat de art. 177 C. pen.

În varianta de la alin. (4), este reglementată, de asemenea, o altă categorie specială de subiecți pasivi - avocații. Având în vedere tehnica legislativă utilizată în redactarea acestui alineat, această variantă raportându-se la oricare dintre cele trei alineate anterioare, rezultă că și membrul de familie al avocatului poate fi subiect pasiv secundar al infracțiunii de ultraj judiciar, în cazul săvârșirii faptei în contextul dispozițiilor alin. (2).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...