Universul Juridic nr. 1/2019

Veniturile soților din muncă și cele asimilate acestora în reglementarea Codului civil
de Teodor Bodoașcă

21 ianuarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Precizări prealabile. Cu titlul de noutate, art. 341 C. civ., în cadrul regimului matrimonial al comunității legale, instituie unele dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, referitoare la "veniturile din muncă și cele asimilate acestora".

În opinia noastră, acest demers normativ are menirea de a acoperi o lacună legislativă care, sub imperiul Codului familiei, a generat o amplă dispută doctrinară(1) .

Astfel, într-o opinie(2) , s-a susținut că salariul, principalul venit obținut din muncă, este "bun comun" al soților. În motivarea acestei teze au fost aduse argumente deduse din interpretarea dispozițiilor art. 30 și art. 31 C. fam., fiind ignorate normele legislației speciale consacrate raporturilor de muncă. În concret, s-a considerat că prevederile art. 30 și art. 31 C. fam. au avut prioritate în aplicare în raport cu cele referitoare la raporturilor de muncă. Deci, salariul, nefiind inclus de art. 31 C. fam. printre categoriile de bunuri proprii, a fost considerat bun comun, conform art. 30 alin. (1) C. fam.

De asemenea, s-a mai susținut că, în situația în care salariul ar fi fost considerat "bun propriu", acesta ar fi intrat sub incidența subrogației reale cu titlu particular, reglementată anterior de art. 31 lit. f) C. fam. Practic, astfel, salariul putea fi folosit numai pentru dobândirea altor bunuri proprii soțului titular. Evident, într-o perioadă de timp în care salariul a fost principala sursă de venituri pentru majoritatea familiilor de români, o asemenea soluție juridică era inacceptabilă, întrucât ar fi golit de conținut regimul comunității legale pe care persoanele căsătorite erau constrânse să-l accepte(3) .

Într-o altă opinie(4) , salariul a fost considerat "bun propriu". Astfel, s-a susținut că neincluderea salariului printre bunurile proprii, prevăzute de art. 31 C. fam., nu înseamnă că acesta ar fi bun comun. Dimpotrivă, s-a observat că, potrivit legislației din domeniul muncii, salariul putea fi urmărit numai pentru datoriile personale ale soțului angajat, ceea ce echivala cu faptul că este bun proprii. În schimb, bunurile comune puteau fi urmărite de creditorii personali ai soțului debitor doar după partajul lor și urmărirea bunurilor proprii ale acestuia, conform art. 33 C. fam.

Au existat și opinii dualiste(5) , în cadrul cărora s-a făcut distincție între "salariul neîncasat", ca drept de creanță, propriu soțului salariat, și "salariul încasat", ca bun comun de afectațiune, cu care puteau fi achiziționate atât bunuri comune, cât și bunuri proprii. În cadrul acestor teze, salariul nu devenea ipso facto bun comun, păstrându-și caracterul de bun propriu până în momentul în care din el erau achiziționate bunuri care putea fi comune sau proprii. De asemenea, în cadrul acestor concepții, s-a considerat că dispozițiile Codului familiei și cele ale legislației muncii nu puteau fi aplicate concomitent, ci doar succesiv(6) .

Tranșând această dispută doctrinară, în prezent, în temeiul art. 341 C. civ., veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, cu condiția ca scadența creanței privind încasarea lor să fie plasată în timpul comunității.

De principiu, se pune problema dacă veniturile și sumele prevăzute de art. 431 C. civ. sunt bunuri comune în devălmășie ope legis și în cadrul regimului matrimonial al comunității convenționale. Răspunsul este afirmativ, întrucât art. 366-368 C. civ., consacrate acestui regim matrimonial, nu instituie vreo derogare în acest sens. Evident, viitorii soți ori soții au posibilitatea ca, în temeiul art. 367 lit. b) C. civ., prin convenție matrimonială, să excludă din comunitate orice bun comun, inclusiv veniturile și sumele prevăzute de art. 341 C. civ.

2. Condițiile pentru ca veniturile și sumele prevăzute de art. 341 C. civ. să fie considerate bunuri comune. A. Aspecte generale. Ab initio, semnalăm că art. 341 C. civ. se referă generic la "bunuri comune", împrejurare care ar putea conduce la concluzia că veniturile și sumele respective pot fi comune în devălmășie sau comune pe cote-părți. În realitate, în cadrul regimului matrimonial al comunității legale, bunurile comune ale soților pot fi numai "comune în devălmășie". Într-adevăr, art. 339 C. civ., sub denumirea marginală "bunurile comune", dispune fără alternativă că bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților(7) .

Pentru ca veniturile și sumele enumerate de art. 341 C. civ. să devină bunuri comune în devălmășie, se impune întrunirea cumulativă a trei cerințe, și anume: dobânditorul să fie unul dintre viitorii sau actualii soți; încasarea veniturilor sau sumelor să devină scadentă în timpul regimului matrimonial al comunității legale; veniturile sau sumele să nu fie considerate de lege proprii soțului dobânditor.

B. Dobânditorul să fie unul dintre viitorii sau actualii soți. Această cerință se deduce din împrejurarea că art. 341 C. civ. califică veniturile și sumele respective bunuri comune "indiferent de data dobândirii lor".

Având în vedere că, potrivit Codului civil, viitorii soți sunt obligați să arate în declarația de căsătorie regimul matrimonial ales (art. 281), iar în timpul căsătoriei regimul matrimonial poate fi modificat în condițiile legii [art. 319 alin. (2) ], este posibil ca "data dobândirii" veniturilor sau sumelor să fie plasată înainte ca soții să se afle sub regimul matrimonial al comunității sau în timpul comunității.

Dacă "data dobândirii" este situată în timpul comunității, dobânditorii au calitatea de soți, deoarece, chiar în situația în care regimul matrimonial este ales prin declarația de căsătorie, acesta produce efecte, între soți, numai din ziua încheierii căsătoriei(8) , conform art. 313 alin. (1) C. civ.

În schimb, față de lipsa de distincție a textului art. 341 C. civ. în legătură cu data dobândirii, nimic nu se opune ca această dată să fie plasată chiar înainte de încheierea căsătoriei, iar scadența plății veniturilor sau sumelor să fie situată în timpul comunității, adică, de fapt, în timpul căsătoriei. Față de această situație, este evident că dobânditorul veniturilor sau sumelor respective poate fi și viitorul soț.

De fapt, pentru a fi considerate bunuri comune în devălmășie, potrivit art. 341 C. civ., esențiale sunt natura veniturilor și a sumelor, precum și plasarea scadenței încasării lor în timpul comunității.

Oricum, sub aspectul "momentului dobândirii" veniturilor sau sumelor și, implicit, a calității dobânditorului, art. 341 C. civ. instituie o excepție de la regula de drept comun. Astfel, în dreptul comun, potrivit art. 339 C. civ., bunurile dobândite în timpul regimului matrimonial al comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților (s.n.).

Evident, se pune problema rațiunii acestei excepții de la dreptul comun.

În ceea ce ne privește, considerăm că soluția normativă prevăzută de art. 341 C. civ. materializează și, mai mult, extinde concepțiile dualiste despre natura juridică a "salariului". Într-adevăr, după cum s-a evocat deja, în cadrul acestor concepții, "salariul încasat" în timpul căsătoriei era considerat "bun comun în devălmășie", iar "salariul neîncasat" era calificat "bun propriu" soțului salariat.

De fapt, sub acest aspect, în doctrina recentă s-a apreciat că utilizarea, în conținutul art. 341 C. civ., a expresiei "venituri din muncă" evocă "sumele încasate cu titlu de salariu", iar nu "salariul sub forma dreptului de creanță"(9) .

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...