Universul Juridic nr. 1/2019

Patrimoniul soților și dreptul de urmărire al creditorilor
de Mihail Lohănel

11 ianuarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Secțiunea I. Noțiunea de "patrimoniu" al soților

Pornind de la definiția înscrisă în art. 31 alin. (1) C. civ., după care "orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot evaluate în bani și aparțin acesteia", rezultă că patrimoniul fiecărui soț cuprinde un activ patrimonial constituit din totalitatea drepturilor și un pasiv patrimonial alcătuit din suma obligațiilor asumate. Întrucât calitatea de "soț" este dobândită odată cu încheierea căsătoriei, moment semnificativ pentru determinarea naturii bunurilor, ca fiind proprii sau comune, vorbim de un activ patrimonial ce include drepturile asupra bunurilor comune și a celor proprii și de un pasiv patrimonial constituit din datoriile comune și cele proprii.

Această componență a patrimoniului era generalizată de sistemul consacrat de Codul familiei (art. 30-34), însă în prezent este necesară raportarea la noile reglementări consacrate de Codul civil, privind regimurile matrimoniale, ce pot fi alese de soți, respectiv, al comunității legale, separației de bunuri sau al comunității convenționale (art. 312), regimuri care reprezintă tot atâtea modalități(1) ale patrimoniului fiecăruia dintre soți.

Soții sunt obligați să aleagă un regim matrimonial, însă indiferent de natura acestuia vorbim de un activ matrimonial, ce încorporează totalitatea drepturilor și de un pasiv matrimonial alcătuit din obligațiile care dau posibilitatea creditorilor de a urmări bunurile ce alcătuiesc activul matrimonial.

Activul matrimonial este determinat de regimul matrimonial ales și luând ca exemplu comunitatea legală, vom avea în structură două patrimonii ce include trei mase de bunuri, respectiv, masa bunurilor comune, dobândită de soți în timpul comunității (art. 339) și două mase a bunurilor proprii fiecărui soț(2), dobândite înainte ori în timpul acestui regim (art. 340).

Corelativ, vom fi în prezența unui pasiv patrimonial, compus din datoriile comune și proprii ale soților(3), această clasificare interesând, cum am arătat deja, instrumentele juridice puse la dispoziția creditorilor urmăritori pentru satisfacerea creanțelor ce le dețin față de soți și modul în care este atrasă răspunderea acestora.

În cazul regimului matrimonial al separației de bunuri, suntem în prezența a două patrimonii distincte, la care se poate adăuga un altul al coproprietății pe cote-părți dacă soții dobândesc bunuri împreună, iar dacă se optează pentru comunitatea convențională vom distinge asupra patrimoniilor funcție de clauzele convenției matrimoniale derogatorii de la regimul comunității legale, dar care nu pot depăși limitele aspectelor prevăzute în art. 367.

Este de precizat că patrimoniul soților constituie gajul general al creditorilor chirografari(4) , garanția comună a acestora cum o spune art. 2324 alin. (1) C. civ. (fost art. 1718 C. civ. vechi), după care, "cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună creditorilor săi", ce înseamnă că va putea fi urmărită și proprietatea devălmașă dacă ambii soți au calitatea de debitori (codebitori, coobligați), în compunerea de la data pornirii executării, dat fiind că acești creditori, de principiu, nu pot împiedica fluctuația bunurilor(5) , dar vor beneficia de efectele subrogației(6) .

În încheierea acestor scurte considerații, trebuie precizat că vor putea fi urmărite numai bunurile care sunt în circuitul civil și sunt apte de executare, întrucât bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt și insesizabile [art. 2329 alin. (2) ], aspect subliniat și în art. 2324 alin. (2) C. civ., care limitează obiectul garanției comune a creditorilor la bunurile sesizabile(7) .

Secțiunea a II-a. Datoriile soților

1. Aspecte generale

Dreptul de urmărire al creditorilor se naște odată ce creanțele acestora îndeplinesc cumulativ condițiile certitudinii, lichidității și exigibilității(8) , cum imperativ o impune art. 663 alin. (1) C. pr. civ. Aceasta înseamnă că în patrimoniul matrimonial să fie localizat un pasiv, o datorie rezultată și determinată sau determinabilă din înscrisul ce reprezintă titlu executoriu și care a ajuns la scadență, iar soții să nu-și fi executat obligația de plată.

Izvorul creanței creditorului se fundamentează pe răspunderea civilă, care poate fi antrenată pe motivul neexecutării unei obligații derivând dintr-un fapt licit (plata lucrului nedatorat, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză), sau ilicit (când este atrasă răspunderea delictuală), dintr-un contract (situație în care vorbim de răspunderea contractuală) ori chiar dintr-un act unilateral(9).

2. Categorii ale datoriilor soților în comunitatea legală

Cum am menționat, datoriile soților se împart în două categorii, respectiv personale și comune. Dacă în cazul activului matrimonial al comunității legale, legiuitorul prezumă calitatea de bunuri comune (art. 339), excepția constituind-o bunurile proprii, care sunt expres și limitativ prevăzute de lege (art. 340), în situația pasivului regula se inversează, fiind prezumate datoriile personale și prin excepție datoriile comune, cum rezultă din interpretarea normei înscrisă în art. 353.

1. Datoriile comune ale soților sunt menționate expres și limitativ în art. 351 C. civ., conform cu care, soții răspund cu bunurile comune pentru:

a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;

b) obligațiile pe care le-au contractat împreună;

c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...