Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 184/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 05 mai 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Valentina Bărbățeanu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vero-Zal" S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 6.126/337/2008 al Judecătoriei Zalău și care constituie obiectul Dosarului nr. 231D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, precizând că, prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmărit buna desfășurare a activităților comerciale, asigurarea protecției consumatorilor și a concurenței loiale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.126/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vero-Zal" - S.R.L. din Zalău într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât conferă autorităților administrației publice, atât celor centrale de specialitate, cât și celor locale, posibilitatea de a autoriza prealabil operatorii economici pentru desfășurarea activității comerciale. Arată că prin aceasta se creează premisa elaborării unor norme diferite și a aplicării diferențiate a legii pe un anumit areal administrativ-teritorial. În opinia sa, lăsarea la latitudinea autorităților administrației publice locale a prerogativei de a edicta reglementări proprii pentru comercianții "din zona lor de operare" reprezintă o restrângere a dreptului de a exercita o activitate economică.

Judecătoria Zalău apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat necontravenind dispozițiilor din Legea fundamentală invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând în sprijinul acestui punct de vedere Decizia nr. 740 din 1 iunie 2010, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002. Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, iar textul de lege criticat are următorul cuprins: "Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii."

Din motivarea excepției rezultă însă că autorul acesteia are în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 în forma redacțională anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 650/2002 de aprobare a acesteia, și anume, cea potrivit căreia "Orice exercițiu comercial se desfășoară numai pe baza autorizării prealabile de către autoritățile administrației publice, în condițiile legii".

Întrucât, în esență, soluția legislativă a fost preluată în ordonanța modificată și republicată, prin prezenta decizie Curtea urmează a se pronunța asupra textului aflat în prezent în vigoare, ținând cont de cele statuate prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în sensul că, atunci când, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai verificat constituționalitatea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000, iar prin Decizia nr. 740 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar aflat pe rolul Judecătoriei Zalău. În acord cu jurisprudența sa anterioară, Curtea a reținut prin decizia menționată că necesitatea autorizării se impune tuturor comercianților, persoane fizice sau juridice, care desfășoară activități în sectorul comercial sau al serviciilor de piață, în condițiile legii, fără niciun fel de discriminare, iar obligația obținerii unei asemenea autorizații nu contravine libertății comerțului, ci se impune în scopul disciplinării comercianților și al ordonării activității comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurențial și protecția consumatorului.

Având în vedere că motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate nu diferă, în esență, de cea soluționată deja prin decizia menționată, Curtea constată că aceasta are autoritate de lucru judecat, existând tripla identitate specifică în ceea ce privește obiectul, cauza și părțile. În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, pentru aceleași considerente, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curții Constituționale, pronunțată în aceeași cauză, este general obligatorie potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, având în vedere că motivele care au justificat-o sunt aceleași. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vero-Zal" S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 6.126/337/2008 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...