Universul Juridic nr. 1/2019

Contribuții la studiul titlurilor executorii notariale
de Raluca Ioana Hurubă

04 ianuarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Titlul executoriu și executorialitatea

Deși legislația în materie nu oferă o definiție a titlului executoriu, în art. 632 C. pr. civ. sunt enumerate în mod limitativ categoriile de titluri executorii, acestea fiind: hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Aflându-ne în fața unei definiții ambigue și deloc exhaustive, suntem de acord cu opinia doctrinară(1) potrivit căreia titlul executoriu apare ca fiind o categorie dinamică, care înglobează toate hotărârile și înscrisurile pentru care legiuitorul prevede caracterul executoriu, trăsătura esențială și particulară care aduce un act juridic în sfera titlurilor executorii, acestea fiind, în final înscrisurile cărora legiuitorul le conferă putere executorie.

Totuși, deși codul de procedură civilă nu definește titlul executoriu, potrivit unei opinii doctrinare pe care o împărtășim, titlul executoriu este "înscrisul întocmit în conformitate cu prescripțiile legii și în baza căruia creditorul poate solicita valorificarea creanței pe care acest înscris o constată"(2) .

Congresul Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătoreștiși a Ofițerilor Judiciari a ratificat în data de 5 iunie 2015, în cadrul celui de-al XXII-lea Congres al UIHJ desfășurat la Madrid, Proiectul Codului mondial de executare silită. Conform art. 3 din acest Cod, "Sunt titluri executorii toate hotărârile judecătorești care pot fi puse în executare, precum și acele documente cărora legea le conferă putere executorie, în special, acte autentice, deciziile arbitrale și tranzacții judiciare"(3).

Deși părțile beneficiază de principiul libertății de voință, acestea nu pot atribui prin voința lor valoare de titlu executoriu unui înscris, fiind necesar a se respecta limitările impuse de ordinea publică și de bunele moravuri(4).

Analizând dispozițiile art. 632 C. pr. civ., precum și opiniile doctrinare în materie(5) , tragem concluzia că sorgintea executorialității este una exclusiv legală, având în vedere faptul că punerea în executare a titlurilor prevăzute de articolul sus-menționat se declanșează în mod obligatoriu prin organele statului, fără a fi posibilă o executare directă, efectuată de creditorul obligației, fără participarea unui executor judecătoresc.

Art. 638 C. pr. civ. continuă enumerarea prevăzută de art. 632 și statuează faptul că "sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită:

1. încheierile și procesele verbale întocmite de executorii judecătorești, care potrivit legii, constituie titluri executorii;

2. înscrisurile autentice;

3. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie".

2. Actul autentic

Dintre categoriile reglementate de art. 632 C. pr. civ. și titlurilor prevăzute de art. 638 C. pr. civ., ne propunem ca în cuprinsul prezentului studiu să ne concentrăm asupra analizei actelor autentice, ca titluri executorii, urmând să restrângem această categorie la actele autentice notariale.

Conform art. 269 C. pr. civ. înscrisul autentic este cel "întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. Este de asemenea autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter".

Menționăm că înscrisurile autentice constituie titluri executorii în cazurile anume prevăzute de lege. Astfel, rezultă că nu orice înscris autentic este și titlu executoriu, ci este necesar ca o dispoziție legală expresă să îi confere un asemenea caracter(6).

Astfel, fără a tinde la o enumerare exhaustivă, amintim câteva categorii de înscrisuri autentice: procesele-verbale întocmite de agenții procedurali însărcinați cu înmânarea actelor de procedură, actele autentice notariale, actele procedură îndeplinite de executorii judecătorești(7) etc., cu mențiunea că, înscrisurile autentice notariale sunt cele mai numeroase în practică, totuși, categoria înscrisurilor autentice nu trebuie reduse la acestea(8).

3. Deosebiri între înscrisul autentic și înscrisul sub semnătură privată

Înscrisul autentic, în virtutea prezumției de autenticitate de care se bucură, conform art. 270 C. pr. civ., face deplină dovadă, față de orice persoană, având are putere doveditoare până la declararea sa ca fals, atât în ceea ce privește formalitățile îndeplinite de organul care i-a acordat solemnitatea, cât și pentru constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii. Astfel, în mod firesc, nerespectarea formalităților cerute de lege pentru îndeplinirea unui act autentic conduce la anumite consecințe.

Astfel, spre deosebire de înscrisurile autentice, care presupun anumite formalități cerute de lege, înscrisurile sunt semnătură privată prezintă avantajul de a fi mult mai ușor de întocmit, întrucât, pentru valabilitatea lor este suficientă doar semnătura părților. Acestea sunt, în principal, acte încheiate de părți în vederea constatării unuia sau mai multor raporturi juridice, sub semnătură părții sau a părților în cauză, iar utilitatea acestui tip de înscrisuri, este prerogativa utilizării acestora la nevoie, ca mijloc de probă.

Așa cum am arătat mai sus, înscrisul sub semnătură privată, este un act întocmit de către părți fără intervenția vreunui organ al statului și semnat de către participanți sau de partea de la care emană, aceasta fiind o condiție necesară și suficientă pentru îndeplinirea valabilă a unui astfel de act.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...