Universul Juridic nr. 1/2019

Clauza de preciput în reglementarea noului Cod civil român
de Teodor Bodoașcă

01 ianuarie 2019

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Chiar dacă au folosit ca sursă de inspirație norme ale Codului civil francez(1) , autorii actualului Cod civil român au găsit de cuviință să reglementeze "clauza de preciput"(2) în contextul "dispozițiilor comune" referitoare la regimul matrimonial (art. 333) și al celor consacrate regimului matrimonial al comunității convenționale [art. 367 lit. d) ](3) sau, altfel spus, atât într-un context general, cât și în unul special al reglementărilor consacrate raporturilor patrimoniale dintre soți.

Drept urmare, contrar unor opinii exprimate în literatura de specialitate română(4) , dispozițiile art. 333 C. civ. își găsesc aplicabilitatea atât în cadrul regimurilor matrimoniale de comunitate (legală sau convențională), cât și al regimului separației de bunuri(5) . Astfel, după cum am argumentat cu alte ocazii(6) , soții pot avea "bunuri comune în devălmășie", dacă sunt căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale sau al celei convenționale, și "bunuri comune pe cote-părți", atunci când sunt căsătoriți sub regimul matrimonial al separației de bunuri. De fapt, această concluzie se poate desprinde chiar din plasarea art. 333 C. civ. în contextul reglementărilor privitoare la "alegerea regimului matrimonial" (art. 329-338 C. civ.).

Fără a dezvolta în acest context, semnalăm faptul că legiuitorul român, neatent sau tributar reglementărilor corespunzătoare din Cod civil francez, a folosit termenul "comunitate" în construcția art. 333 alin. (3) și (4) C. civ. Pe cale de consecință, strict juridic, cele două texte devin restrictive, în sensul că sunt aplicabile numai în situația în care soții sunt supuși regimului matrimonial al comunității legale sau convenționale de bunuri.

2. Natura juridică a clauzei de preciput

În esență, clauza de preciput este un "act juridic" bilateral (sub aspectul formării), mortis causa și cu caracter de liberalitate al viitorilor soți ori al soților, inserat în convenția lor matrimonială. În acest sens, potrivit art. 333 alin. (1) teza I C. civ., prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor "să preia" fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate (s.n.).

Dat fiind faptul că, urmare a acordului dintre soți, soțul supraviețuitor devine beneficiarul unui "avantaj patrimonial", fără să datoreze "celuilalt soț" sau "moștenitorilor acestuia" o prestație echivalentă, în doctrină, s-a pus problema delimitării "clauzei de preciput" de "donație", "legat" și de "clauza de partaj inegal"(7).

Cu titlu general, potrivit art. 984 C. civ., liberalitatea este un act juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea altei persoane [alin. (1) ]. Se pot face liberalități numai prin donație sau legat cuprins în testament [alin. (2) ].

Cu titlu particular, în temeiul art. 985 C. civ., "donația" este contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar(8) .

Evident, în temeiul textelor legale evocate, între "clauza de preciput" și "donație" există o sumă de deosebiri, care exclud confuzia între ele.

În primul rând, drepturile patrimoniale asupra lucrurilor care fac obiectul clauzei de preciput aparțin soților în comun (în devălmășie sau pe cote-părți)(9). În schimb, în cazul donației, drepturile patrimoniale asupra lucrurilor donate aparțin exclusiv donatorului.

În al doilea rând, fiind un "element" al convenției matrimoniale, clauza de preciput este supusă "modificării", conform art. 369 C. civ, sau chiar "desființării" prin acordul soților. În schimb, donația, fiind, în principiu, irevocabilă(10), poate fi "revocată" numai în condițiile restrictive prevăzute de art. 1020-1027 C. civ.

În al treilea rând, potrivit art. 333 alin. (2) C. civ., clauza de preciput nu este supusă raportului. În schimb, donația, în măsura în care nu se încadrează în limitele cotității disponibile, poate face obiectul acestuia, conform art. 1091 și urm. C. civ.

Cât privește "legatul", acesta este, potrivit art. 986 C. civ., o dispoziție testamentară prin care testatorul stipulează ca, la decesul său, unul sau mai mulți legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracțiune din acesta sau anumite bunuri.

Evident, și în raport cu legatul, clauza de preciput prezintă numeroase și semnificative deosebiri.

În primul rând, din punctul de vedere al modului de formare, legatul este un act juridic esențialmente unilateral. În schimb, sub acest aspect, clauza de preciput este esențialmente bilaterală.

În al doilea rând, întocmai ca în cazul donației, pot face obiectul legatului lucruri asupra cărora testatorul exercită drepturi patrimoniale în mod exclusiv. În schimb, clauza de preciput poate avea ca obiect numai lucruri asupra cărora soții exercită drepturi comune (în devălmășie sau pe cote-părți).

În al treilea rând, potrivit Codului civil, în timp ce legatul poate fi universal (art. 1055), cu titlu universal (art. 1056) sau cu titlu particular (art. 1057), clauza de preciput poate fi numai cu titlu particular [art. 333 alin. (1) teza I].

În al patrulea rând, legatul este susceptibil de revocare, în condițiile art. 1068-1073 C. civ. În schimb, clauza de preciput poate fi modificată odată cu modificarea convenției matrimoniale, conform art. 336 C. civ.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...