Universul Juridic nr. 12/2018

Considerații teoretice și practice referitoare la unele infracțiuni comise în sfera relațiilor de muncă din sectorul privat
de Diana Cîrmaciu

25 decembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Reglementarea răspunderii penale în dreptul muncii o regăsim în cuprinsul Titlului XI "Răspunderea juridică", Capitolul V "Răspunderea penală" din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii(1) . Alături de răspunderea disciplinară, patrimonială și cea contravențională prevăzute în Codul muncii, răspunderea penală ca formă a răspunderii juridice "se naște ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, singurul temei al răspunderii penale fiind infracțiunea"(2) . Reținem și faptul că în dreptul muncii, răspunderea penală se distinge prin câteva însușiri specifice care privesc fapta ilicită, subiectul activ și pe cel pasiv al răspunderii penale, conținutul raportului juridic de răspundere penală și obiectul raportului juridic de constrângere, de conflict(3) . Infracțiuni ce pot fi comise în sfera relațiilor de muncă sunt reglementate și în Legea nr. 62/2011 a dialogului social(4) . De asemenea, cadrul juridic este completat și cu normele Codului penal în cuprinsul căruia regăsim infracțiunea de hărțuire sexuală (Titlul I "Infracțiuni contra persoanei", Capitolul VIII, art. 223 C. pen.), infracțiunile de serviciu (Titlul V "Infracțiuni de corupție și de serviciu"), infracțiunea de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă (art. 349 C. pen.) și cea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă (art. 350 C. pen.)(5) . Nu în ultimul rând putem aminti și un alt text legal care reglementează infracțiunea de utilizare a "sumelor destinate asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale în alte scopuri decât cele prevăzute de lege"(6) .

În continuare, fără a avea pretenția de a fi epuizat subiectul, vom analiza infracțiunile incriminate în Codul muncii.

Se poate observa cu ușurință că săvârșirea unor infracțiuni în domeniul relațiilor de muncă (sau al celor care au legătură cu aceste relații de muncă(7)) aduce atingere, după caz, însăși principiilor fundamentale(8) care guvernează aceste raporturi de muncă, și anume: libertatea muncii(9); interzicerea muncii forțate(10); principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii(11); garantarea unor condiții de muncă adecvate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă(12); libertatea de asociere a salariaților și a angajatorilor (a patronatelor)(13); principiul consensualității și al bunei-credințe(14).

Așa cum precizam anterior, printre infracțiunile referitoare la raporturile de muncă, în Codul muncii este incriminată și fapta persoanei care, în mod repetat, stabilește pentru angajați salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară(15) . Din textul incriminator(16) rezultă faptul că obiectul juridic special este reprezentat de valorile sociale protejate de lege prin care se asigură salarizarea personalului angajat, măcar la nivelul salariului minim brut pe țară.

Subiectul activ calificat este angajatorul(17) căruia îi revine obligația legală de a-l remunera pe salariat pentru munca depusă. Subiectul pasiv este angajatul (opinăm că nu este important faptul că salariul este stabilit sub nivelul minimului legal pentru același salariat sau pentru salariați diferiți(18)). Condiția esențială (și practic, latura obiectivă a infracțiunii) este aceea de stabilire în "mod repetat" (de cel puțin 2 ori) a salariilor sub nivelul salariului minim brut pe țară prevăzut de lege. Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă. Regimul sancționator are în vedere pedeapsa închisorii de la o lună la 1 an sau alternativ, amenda penală.

Același regim sancționator este aplicabil și în cazul altei fapte incriminate de Codul muncii ce se materializează în "refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor privitoare la aplicarea reglementărilor generale și speciale în domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă, în termen de cel mult 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitări"(19) . În cazul acestei infracțiuni, obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale care se referă la respectarea dispozițiilor legale prin activitatea organelor de control (inspectorii cu atribuții de control în domeniul relațiilor de muncă și cei cu atribuții de control în domeniul sănătății și securității în muncă). Subiectul activ este persoana care refuză să prezinte organelor competente documentele legale solicitate de inspectorii de muncă. Latura obiectivă, respectiv condițiile cerute de textul de incriminare privitoare la actul de conduită pentru existența acestei infracțiuni(20) , este reprezentată de refuzul "nejustificat" al persoanei de a pune la dispoziția inspectorilor documentele legale. Vinovăția îmbracă forma intenției directe.

O altă faptă incriminată în Codul muncii este și aceea de a împiedica "sub orice formă"(21) accesul organelor competente în "sedii, incinte, spații, terenuri sau mijloace de transport"(22) utilizate de angajator în activitatea sa curentă, accesul autorităților competente fiind necesar desfășurării acțiunilor de control (respectiv, atribuțiilor specifice de control) în domeniul relațiilor de muncă și al sănătății și securității în muncă. Și în cazul acestei infracțiuni, obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale care se referă la respectarea dispozițiilor legale prin activitatea organelor de control (inspectorii cu atribuții de control în domeniul relațiilor de muncă și cei cu atribuții de control în domeniul sănătății și securității în muncă). Subiectul activ este persoana care împiedică organele competente să intre în spațiile în care angajatorul își desfășoară activitatea. Subiectul pasiv este reprezentat de persoana inspectorului de muncă.

Latura obiectivă, respectiv condițiile cerute de textul de incriminare privitoare la actul de conduită pentru existența acestei infracțiuni, este reprezentată de împiedicarea accesului inspectorilor de muncă în incintele, spațiile, pe terenurile etc. în care acesta își desfășoară activitatea. Vinovăția îmbracă forma intenției directe. Regimul sancționator prevăzut este cel al pedepsei închisorii de la o lună la 1 an sau amenda penală. Într-o opinie(23) se arată că, pentru a fi reținută infracțiunea reglementată de Codul muncii la art. 264 alin. (3) este important ca organele competente (respectiv, inspectorii de muncă) să își desfășoare activitatea de control cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în sfera relațiilor de muncă, a sănătății și securității în muncă(24) .

În legătură cu infracțiunile anterior descrise putem menționa faptul că, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, inspectorii din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor au sesizat deseori organele competente pentru efectuarea de cercetări în legătură cu săvârșirea unor asemenea fapte incriminate de Codul muncii. În multe situații, după examinarea actelor efectuate în dosarele de urmărire penală, procurorii, ținând cont și de propunerile organelor de urmărire penală, au soluționat cauzele prin ordonanță, dispunând clasarea.

* Este extras din volumul Conferinței naționale "Forme ale răspunderii juridice aplicabile în dreptul muncii", organizată la Sibiu, Ed. Universul Juridic, București, 2018.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...