Camera Consultanților Fiscali - CCF

Norma privind instituirea măsurilor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin intermediul activității de consultanță fiscală din 15.03.2012

Modificări (...), Referințe (1)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02 aprilie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

Prezentele norme stabilesc măsuri de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin intermediul consultanților fiscali și societăților comerciale de consultanță fiscală, în conformitate cu prevederile art. 8 lit. e) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, și reglementează standardele minime pentru elaborarea de către acestea a normelor de cunoaștere a clientelei, ca parte esențială a administrării riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, și aspecte legate de implementarea acestora.

Art. 2. -

(1) Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul prezentelor norme au semnificația prevăzută în Legea nr. 656/2002, cu modificările și completările ulterioare, în Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2008, cu modificările ulterioare, și în Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În sensul prezentelor norme, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) C.C.F. - Camera Consultanților Fiscali;

b) Legea nr. 656/2002 - Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare;

c) Hotărârea Guvernului nr. 594/2008 - Hotărârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările ulterioare;

d) Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 - Ordonanța Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările și completările ulterioare;

e) Oficiul - Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

CAPITOLUL II Obligații ale consultanților fiscali și ale societăților comerciale de consultanță fiscală

SECȚIUNEA 1 Măsuri preventive

Art. 3. -

(1) În conformitate cu prevederile Legii nr. 656/2002 și cu dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 594/2008, acte normative ce transpun pe deplin Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului și Directiva 2006/70/CE a Comisiei din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește definiția "persoanelor expuse politic" și criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauție privind clientela, precum și de exonerare pe motivul unei activități financiare desfășurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată, consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală sunt entități raportoare, având toate obligațiile ce decurg din legislația de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism.

(2) Interesul legitim al consultanților fiscali și al societăților comerciale de consultanță fiscală este acela de a asigura desfășurarea normală a activităților în care acordă consultanță clienților, în ceea ce privește:

a) acordarea de servicii profesionale în domeniul fiscal;

b) acordarea de servicii și asistență de specialitate pentru întocmirea declarațiilor de impozite și taxe;

c) asistență și servicii pe probleme de procedură fiscală;

d) asistență privind întocmirea documentației pentru exercitarea căilor de atac împotriva titlurilor de creanță și a altor acte administrative fiscale;

e) asistență privind creanțele bugetului general consolidat, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;

f) asistență și reprezentare în fața organelor fiscale, inclusiv acordarea de asistență de specialitate pe parcursul derulării inspecției fiscale;

g) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecătorești, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părți interesate;

h) asistență fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorități jurisdicționale.

(3) Societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 656/2002 și ale Hotărârii Guvernului nr 594/2008, să aplice strategii și politici de cunoaștere a clientelei care să prevină folosirea acestora în scopul spălării banilor sau al finanțării actelor de terorism, de păstrare a evidențelor, de control intern, de evaluare și gestionare a riscurilor și să aplice managementul de conformitate și comunicare, pentru a preveni și a împiedica implicarea entității reglementate în operațiuni suspecte de spălare de bani și de finanțare a actelor de terorism, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaților.

(4) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația să identifice, să verifice și să înregistreze identitatea clienților și a beneficiarilor reali înainte de a iniția orice relație de afaceri sau de a efectua tranzacții în numele clientului/beneficiarului real.

(5) Societățile comerciale de consultanță fiscală sunt obligate să informeze toți angajații asupra politicilor și procedurilor emise în baza Legii nr. 656/2002.

(6) Societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a desemna printr-un act intern una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prevederilor referitoare la prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului împreună cu natura și limitele responsabilităților menționate. Persoanele desemnate răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea Legii nr. 656/2002 și a prezentelor norme.

(7) Actul intern, respectiv desemnarea persoanei în relația cu Oficiul, va fi comunicat direct la sediul Oficiului sau prin intermediul serviciilor poștale, cu confirmare de primire, și va respecta formularul de desemnare elaborat de Oficiu.

(8) Societățile comerciale de consultanță fiscală vor notifica Oficiului orice modificare sau schimbare a persoanei/persoanelor desemnate conform alin. (6), în termen de 30 de zile de la data modificării.

Art. 4. -

Societățile comerciale de consultanță fiscală trebuie să asigure instruirea corespunzătoare a angajaților cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, prin programe speciale de instruire, la care pot participa și reprezentanți din cadrul Oficiului, la solicitarea acestora.

Art. 5. -

În scopul asigurării desfășurării activității în conformitate cu cerințele Legii nr. 656/2002, ale Hotărârii Guvernului nr. 594/2008 și ale prezentelor norme, societățile comerciale de consultanță fiscală trebuie să adopte norme interne de cunoaștere a clientelei care să prevină folosirea acestora pentru desfășurarea unor activități ce au ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism.

Art. 6. -

Normele de cunoaștere a clientelei trebuie să corespundă naturii, volumului, complexității și întinderii activității acesteia și să fie adaptate la gradul de risc asociat categoriilor de clienți pentru care aceasta prestează servicii de consultanță și la gradul de risc al produselor/serviciilor oferite.

Art. 7. -

(1) Societățile comerciale de consultanță fiscală stabilesc prin normele de cunoaștere a clientelei mecanisme și măsuri ce trebuie implementate pentru respectarea Legii nr. 656/2002, a Hotărârii Guvernului nr. 594/2008 și a prezentelor norme.

(2) Normele de cunoaștere a clientelei trebuie să fie aprobate la nivelul organelor de conducere și supuse revizuirii ori de câte ori este necesar, dar cel puțin anual, și trebuie să fie cunoscute de întregul personal cu responsabilități în domeniul cunoașterii clientelei, în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului.

SECȚIUNEA a 2-a Păstrarea înregistrărilor și obligațiile de raportare

Art. 8. -

Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a păstra o copie de pe documentul de identitate, ca dovadă de identitate, pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, începând cu data când se încheie relația cu clientul.

Art. 9. -

(1) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a păstra evidențele secundare sau operative și înregistrările tuturor operațiunilor financiare ce decurg din derularea unei relații de afaceri ori a unei tranzacții ocazionale, cu privire la care acestea au acordat consultanță, pentru o perioadă de minimum 5 ani de la încheierea relației de afaceri, respectiv de la realizarea tranzacției ocazionale, într-o formă corespunzătoare, pentru a putea fi folosite ca mijloace de probă în justiție, dacă este necesar. Evidențele trebuie să fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacției individuale, inclusiv suma și tipul valutei.

(2) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală nu au obligația de a raporta Oficiului informațiile pe care le primesc ori pe care le obțin de la unul dintre clienții lor în cursul acordării de consultanță cu privire la declanșarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informații au fost primite sau obținute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor.

(3) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a identifica tranzacțiile sau tipurile de tranzacții suspecte efectuate în numele clienților lor, iar în situația în care există suspiciuni că o operațiune care urmează a fi efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, acestea vor transmite de îndată Oficiului un raport de tranzacții suspecte, în forma prevăzută de lege.

(4) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a nu transmite, în afara condițiilor prevăzute de lege, informațiile deținute în legătură cu spălarea banilor și finanțarea actelor de terorism și de a nu avertiza clienții implicați sau alte terțe persoane despre faptul că o raportare privind o tranzacție suspectă ori informații aferente acesteia au fost/vor fi înaintate Oficiului.

(5) Societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a raporta, prin intermediul persoanei desemnate, în cel mult 10 zile lucrătoare, către Oficiu operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă o reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele.

(6) Consultanții fiscali au obligația de a raporta, în cel mult 10 zile lucrătoare, către C.C.F. operațiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă o reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se realizează prin una sau mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele, iar C.C.F. are obligația de a transmite Oficiului informațiile primite, în cel mult 3 zile de la primire. Informațiile se transmit Oficiului nealterate.

(7) Contractele de confidențialitate, legislația sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricționa capacitatea persoanelor fizice și juridice care desfășoară activități de consultanță fiscală de a raporta tranzacțiile suspecte Oficiului.

(8) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația să utilizeze formularele de raportare elaborate de Oficiu.

SECȚIUNEA a 3-a Politica de acceptare a clienților

Art. 10. -

(1) Politica de acceptare a clienților are în vedere ca consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală să stabilească categoriile de clienți care urmează să fie expuși la riscurile de spălare a banilor, precum și ale finanțării actelor de terorism.

(2) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a cunoaște setul de bune practici privind cunoașterea clientelei din punctul de vedere al prevenirii și combaterii spălării banilor, ce are ca baza principiul "cunoaște-ți clientul", principiu care începe chiar de la inițierea relației, prin preluarea și înregistrarea tuturor informațiilor necesare identificării acestuia, precum și a altor informații suplimentare.

SECȚIUNEA a 4-a Măsurile standard de cunoaștere a clientelei

Art. 11. -

(1) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația ca în desfășurarea activității lor să adopte măsuri adecvate de prevenire a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism și, în acest scop, în funcție de risc, aplică măsuri standard, simplificate sau suplimentare de cunoaștere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, și a beneficiarului real.

(2) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a revizui măsurile standard de identificare a clientului în momentul în care apar suspiciuni asupra clientului în cursul desfășurării operațiunilor și de a se asigura că acestea sunt aplicate și în sediile secundare, indiferent unde acestea sunt situate.

Art. 12. -

(1) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală sunt obligate să aplice toate măsurile standard de cunoaștere a clientelei în următoarele situații:

a) la stabilirea unei relații de afaceri;

b) la efectuarea tranzacțiilor ocazionale în valoare de cel puțin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacția se realizează printr-o singură operațiune sau mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele;

c) când există suspiciuni că operațiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, indiferent de incidența prevederilor derogatorii de la obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei stabilite în prezentele norme și de valoarea operațiunii;

d) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinența informațiilor de identificare deja deținute despre client;

e) când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției. În această situație, persoana obligată să stabilească identitatea clienților va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă de 15.000 euro.

(2) Măsurile standard de cunoaștere a clientelei se aplică tuturor clienților noi, precum și, cât mai curând posibil, în cazul clienților existenți, în funcție de risc.

(3) În situația în care nu se pot aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei, nu se va iniția o relație de afaceri sau, după caz, se închide relația de afaceri și se semnalează de îndată Oficiului acest aspect.

Art. 13. -

Masurile standard de cunoaștere a clientelei cuprind:

1. identificarea clientului și verificarea identității acestuia pe bază de documente și, după caz, de informații obținute din surse de încredere independente;

2. identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real și verificarea, în funcție de risc, a identității acestuia;

3. obținerea de informații despre scopul și natura relației de afaceri;

4. monitorizarea continuă a relației de afaceri.

Art. 14. -

(1) Identificarea clienților persoane fizice are în vedere obținerea cel puțin a datelor de stare civilă menționate în documentele de identitate prevăzute de lege, cum ar fi:

a) numele și prenumele și, după caz, pseudonimul;

b) data și locul nașterii;

c) codul numeric personal sau, dacă este cazul, un alt element unic de identificare similar;

d) domiciliul și, dacă este cazul, reședința;

e) numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, după caz;

f) cetățenia;

g) ocupația și, după caz, numele angajatorului ori natura activității proprii;

h) funcția publică importantă deținută, în cazul clienților care sunt rezidenți în străinătate, dacă este cazul;

i) numele beneficiarului real, dacă este cazul.

(2) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală au obligația de a păstra o copie a documentului de identitate al clientului și de a verifica informațiile primite de la client, pe baza documentelor primare obținute de la acesta.

Art. 15. -

(1) Identificarea clienților persoane juridice are în vedere obținerea cel puțin a datelor menționate în documentele de înmatriculare prevăzute de lege, precum și dovada că persoana fizică ce conduce tranzacția reprezintă legal persoana juridică, respectiv:

1. denumirea;

2. forma juridică;

3. sediul social și, dacă este cazul, sediul unde se situează centrul de conducere și de gestiune a activității statutare;

4. numărul de telefon, fax, adresa de poștă electronică, după caz;

5. tipul și natura activității desfășurate;

6. identitatea persoanelor care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare, sunt învestite cu competența de a conduce și a reprezenta entitatea, precum și puterile acestora de angajare a entității;

7. numele beneficiarului real, dacă este cazul;

8. identitatea persoanei care acționează în numele clientului, precum și informații pentru a se stabili că aceasta este autorizată/împuternicită în acest sens.

(2) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală vor lua măsurile de identificare a persoanelor fizice care intenționează să acționeze în numele clientului persoană juridică, potrivit politicilor și procedurilor referitoare la identificarea persoanelor fizice, și vor analiza documentele în baza cărora sunt mandatate să acționeze în numele persoanei juridice.

SECȚIUNEA a 5-a Măsuri simplificate de cunoaștere a clientelei

Art. 16. -

Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală pot aplica măsurile simplificate de cunoaștere a clientelei în situațiile menționate la art. 12 din Legea nr. 656/2002, precum și în alte cazuri și condiții care prezintă risc scăzut în privința spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea legii.

SECȚIUNEA a 6-a Măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei

Art. 17. -

(1) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală sunt obligate să aplice, pe lângă măsurile standard de cunoaștere a clientelei, în funcție de risc, măsuri suplimentare de cunoaștere a clientelei în toate situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism.

(2) Consultanții fiscali și societățile comerciale de consultanță fiscală vor acorda o atenție sporită relațiilor de afaceri și tranzacțiilor cu persoane din jurisdicții care nu beneficiază de sisteme adecvate de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării actelor de terorism, precum și tuturor tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari sau care nu se circumscriu tipologiei obișnuite, inclusiv operațiunilor care nu par să aibă un sens economic, comercial ori legal.

CAPITOLUL III Dispoziții finale

Art. 18. -

Prezentele norme se completează de drept cu toate celelalte prevederi legale incidente.

Art. 19. -

Prezentele norme intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

;
se încarcă...