Universul Juridic nr. 12/2018

Unele aspecte referitoare la protecția multidisciplinară și interinstituțională a copiilor exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, a copiilor victime ale traficului de persoane, precum și a copiilor români migranți victime ale altor forme de violență pe teritoriul altor state
de Ioan Chiochină-Barbu

13 decembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Introducere

Ideea protecției, a ocrotirii omului se află în centrul atenției întregului sistem de drept românesc, iar la rândul său fiecare ramură de drept are mijloace proprii, specifice de ocrotire a omului.

Sistemul mijloacelor juridice de ocrotire a omului este alcătuit din totalitatea mijloacelor juridice de ramură - adică de drept constituțional, de drept administrativ, de drept financiar, de drept civil, de dreptul muncii, dreptul securității sociale, de drept penal, de drept procesual (civil și penal), de drept internațional (public și privat), de dreptul familiei, dreptul mediului etc.

Persoanele fizice se bucură, fără discriminare, de protecția dreptului civil și a celorlalte ramuri de drept, dar sunt unele categorii de persoane fizice care, datorită vârstei (prea fragede sau prea înaintate), sănătății mintale sau sănătății fizice sau alte circumstanțe, au nevoie de o protecție specială din partea societății(1).

Aceste persoane sunt adesea persoane fără capacitate de exercițiu sau au o capacitate de exercițiu restrânsă.

Potrivit art. 105 din Codul civil "sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii...", iar art. 106 C. civ. dispune că: " (1) Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege".

O astfel de "lege" este și Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului(2) , care în art. 1 alin. (2) precizează că autorităților publice, organismelor private autorizate, precum și persoanelor fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului le revine obligația de a respecta, de a promova și de a garanta drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, și ale celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.

De asemenea, potrivit art. 110 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, instituțiile și autoritățile publice, potrivit atribuțiilor lor, trebuie să adopte reglementări specifice și să aplice măsuri corespunzătoare pentru a asigura, printre altele, prevenirea:

a. transferului ilicit și a nereturnării copilului;

b. încheierii adopțiilor, naționale ori internaționale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;

c. exploatării sexuale și a violenței sexuale;

d. răpirii și traficării de copii în orice scop și sub orice formă;

e. implicării copiilor în conflicte armate;

f. dezvoltării forțate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice și mentale;

g. exploatării copilului de către mass-media;

h. exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente științifice.

În cele ce urmează mi-am propus să prezint unele aspecte privind protecția multidiscisciplinarăși interinstituțională a copiilor exploatați și aflați în situații de risc de exploatare prin muncă, a copiilor victime ale traficului de persoane, precum și a copiilor români migranți victime ale altor forme de violență.

I. Cadrul general intern și internațional privind exploatarea copilului prin muncă

I.1. Exploatarea copiilor prin muncă

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...