Drept Penal (HAMANGIU)

Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014, ISBN 978-606-678-921-9
de Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crișu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu, Sebastian Rădulețu

28 februarie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu. Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Hamangiu [ Mai mult... ]

Editura Hamangiu: București, Str. Col. Popeia nr. 36, sector 5, O.P. 5, C.P. 91 Tel./Fax: 021.336.04.43; 031.805.80.21; Vânzări: 021.336.01.25; 031.425.42.24; 0741.244.032; E-mail: redactie@hamangiu.ro; distributie@hamangiu.ro; contact.biblioteca@hamangiu.ro [ Mai mult... ]

www.hamangiu.ro
www.bibliotecahamangiu.ro

Prof. univ. dr. Tudorel Toader
Facultatea de Drept a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din IașiJudecător la Curtea Constituțională a României
Lector univ. dr. Maria-Ioana Michinici
Facultatea de Drept a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, avocat în Baroul Iași
Judecător drd. Anda Crișu-Ciocîntă
Președintele Judecătoriei Iași
Asist. univ. dr. Mihai Dunea
Facultatea de Drept a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, avocat în Baroul Iași
Conf. univ. dr. Ruxandra Răducanu
Facultatea de Drept și Științe Sociale a Universității din Craiova
Conf. univ. dr. Sebastian Rădulețu
Facultatea de Drept și Științe Sociale a Universității din Craiova, avocat în Baroul Dolj
[ Mai mult... ]

ABREVIERI

La elaborarea lucrării a fost avută în vedere legislația publicată până la data de 28 februarie 2014. [ Mai mult... ]

PARTEA GENERALĂ

În ceea ce privește ordinea în care materia este sistematizată, este de observat că noul cod o menține nealterată în raport de cel anterior în privința primelor trei titluri (acordându-se prioritate aspectelor generice legate de principii și de aplicarea legii penale în timp, în spațiu și asupra persoanelor, urmând reglementarea priori­tară a instituției fundamentale de bază în materie penală - infracțiunea - și abia apoi a aspectelor legate de sancțiunea penală tipică - pedeapsa). Depășind [ Mai mult... ]

Titlul I Legea penală și limitele ei de aplicare

Capitolul I Principii generale

Inserarea expresă a principiului din art. 2 alin. (3) NCP reprezintă, în aprecierea noastră, motivul pentru care noul legiuitor penal nu a mai preluat expres unele prevederi din legislația anterioară, care, în raport de anumite instituții particulare ale materiei, stipulau interdicția explicită a depășirii limitelor generale de pedeap­să [precum erau textele anterioare legate de reglementarea tentativei - art. 21 alin. (2) teza I partea finală - ori existente în materia sancționării specifi [ Mai mult... ]

Capitolul II Aplicarea legii penale

Ca element de noutate față de codificarea anterioară, în noul Cod penal se acordă prioritate - în cadrul indicat - reglementării regulilor de aplicare a legii penale în timp față de acelea ale aplicării acesteia în spațiu (se inversează ordinea secțiunilor corespunzătoare). Viziunea accentuează importanța determinării cu prio­ritate a unui cadru legislativ autohton cert din punct de vedere temporal, inci­dent în toate ipotezele în care regulile de aplicare a legii penale după criteriul [ Mai mult... ]

Secțiunea 1 Aplicarea legii penale în timp

Dacă apreciem, pentru aceste motive, că se impune fără dubiu caracterul de excepție al ultraactivității legii temporare de la principiul aplicării legii penale mai favorabile(32), atât anterior unei condamnări definitive, cât și ulterior acestui moment, se poate ridica întrebarea dacă acest principiu se impune cu prioritate și în fața retroactivității legii de dezincriminare (aspect mult mai discutabil). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Aplicarea legii penale în spațiu

Dispozițiile alin. (2) și (3) ale art. 14 NCP reprezintă o noutate față de reglemen­tarea anterioară. Prin acestea se particularizează expres extrădarea în raport de statele membre ale Uniunii Europene, respectiv predarea unei persoane, de către statul român, către un tribunal penal internațional, ambele urmând să aibă loc în cadrul normativ realizat prin prevederi legale exprese ale dreptului intern român. Motivul este că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, în relația cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, dispozițiile privind extrădarea au fost înlocuite de Decizia-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, care au fost transpuse în dreptul intern român în Titlul III din Legea nr. 302/2004. În ceea ce privește predarea către un tribunal penal internațional, legea internă urmează a transpune condițiile din tratatul multilateral ratificat, în baza căruia s-a constituit și este recunoscută instanța în cauză, printre care și cele legate de predarea unor persoane față de aceasta(45). Terminologia este în mod corect distinctă, deoarece, deși mecanismul juridic este similar extrădării, există și potențiale deosebiri, impuse de faptul că sediul unui tribunal penal internațional este, în mod inerent, situat pe teritoriul unui anumit stat (statul-gazdă, căruia nu i se subordonează însă), dar persoana predată nu este luată în custodie, oficial, de autoritățile respectivului stat, nu intră în tutela acestuia, ci a organelor proprii ale tribunalului penal internațional în cauză. În plus, procesul predării poate avea loc chiar din partea autorităților statului pe care este situat sediul tribunalului penal internațional, către organele acestuia, caz în care este evident că, în ciuda similitudinilor, procedura nu poate fi denumită tot "extrădare". [ Mai mult... ]

Titlul II Infracțiunea

Astfel, structura Titlului II din partea generală a noului Cod penal include următoarele capitole: I - "Dispoziții generale"; II - "Cauzele justificative"; III - "Cauzele de neimputabilitate"; IV - "Tentativa"; V - "Unitatea și pluralitatea de infracțiuni"; VI - "Autorul și participanții". Este de remarcat sistematizarea diferită, mai judicioasă, prin comparație cu Codul penal din 1969, în privința poziției de reglementare a cauzelor care exclud infracțiunea: fiind adevărate condiții negative de [ Mai mult... ]

Capitolul I Dispoziții generale

Într-o opinie, s-ar putea aprecia că legea nouă este mai drastică, fiind mai favorabilă reglementarea anterioară, care nu prevedea expres posibilitatea angajării răspunderii penale a unei persoane pentru o faptă comisivă, în condițiile în care s-a adoptat pe caz concret un comportament omisiv. În realitate însă, nu credem că o asemenea ipoteză este viabilă, având în vedere interpretarea doctrinară și jurisprudențială constantă formulată în timpul activității Codului penal din 1969, potrivit căre [ Mai mult... ]

Capitolul II Cauzele justificative

Noul Cod penal, instituind această cauză suplimentară de excludere a infrac­țiunii (admisă în mod și condiții incerte de doctrina anterioară), reprezintă, desigur, legea penală mai favorabilă sub acest aspect, mai ales având în vedere și efectele in rem pe care le va produce instituția. [ Mai mult... ]

Capitolul III Cauzele de neimputabilitate

Datorită particularităților evidențiate (fără a epuiza vasta problematică pe care o dezvoltă cazul fortuit), susținem, la rândul nostru, punctul de vedere potri­vit căruia își găsește justificare reglementarea legală a acestuia, astfel încât dez­vol­tările teoretice ample (întregite cu extrase de practică judiciară relevantă în lumina Codului penal din 1969) privitoare la condițiile specifice ale cauzei din art. 31 NCP urmează a-și păstra valoarea orientativă și pe viitor. [ Mai mult... ]

Capitolul IV Tentativa

Capitolul rezervat tentativei (art. 32-34 NCP) are corespondent în art. 20-22 CP 1969. Deși activitatea infracțională exteriorizată (faza externă a infracțiunii) poate parcurge, (doar) în cazul infracțiunilor intenționate, mai multe stadii progresive, de la cel dintâi moment de debut și până la finalizarea sa definitivă (constituindu-se așa-numitul "drum al crimei" - iter criminis, format eventual din: acte de pregătire; acte de executare - faza tentativei; consumarea - forma tipică a infracțiun [ Mai mult... ]

Capitolul IV din Titlul II al părții generale a noului Cod penal include doar trei articole, fiind stabilite, pe rând: condițiile de existență cerute tentativei (definiția acesteia), precum și o ipoteză de inexistență juridică (art. 32 NCP); regimul sancțio­nator al tentativei relevante penal (art. 33 NCP); cauzele de nepedepsire a tentativei (art. 34 NCP).

În afara acestor aspecte semnalate, comentariile teoretice privind condițiile cerute pentru reținerea cauzelor de impunitate în materia tentativei (cărora li se adaugă și împiedicarea săvârșirii infracțiunii de către participant - art. 51 NCP, la ale cărui comentarii facem trimitere), cât și regimul prevăzut pentru actele de executare calificate își mențin valabilitatea. În principiu, nu credem că, în această materie, se vor ridica probleme de delimitare a legii penale mai favorabile. [ Mai mult... ]

Capitolul V Unitatea și pluralitatea de infracțiuni

În ultimele două alineate ale art. 45 NCP, legiuitorul reia soluțiile atinse și în art. 35 alin. (4) și (5) CP 1969, referitoare la situația măsurilor de siguranță aplicate celui care a comis o pluralitate de infracțiuni. Se distinge ipoteza din alin. (6), măsu­rile de siguranță de natură diferită (de exemplu, internarea medicală și confiscarea specială) sau chiar de aceeași natură, dar cu un conținut diferit (spre exemplu, confiscarea unui bun, respectiv confiscarea unui alt bun), cumulând [ Mai mult... ]

Capitolul VI Autorul și participanții

Apreciem, la rândul nostru, că reglementarea ar fi fost mai completă dacă legiuitorul ar fi acoperit expres și situația participației improprii în varianta intenție - praeterintenție [cu atât mai mult cu cât există prevederea din art. 16 alin. (5) NCP], acum asimilată forțat modalității intenție - culpă(167). [ Mai mult... ]

Titlul III Pedepsele

Capitolul I Categoriile pedepselor

Pedeapsa complementară prevăzută la lit. c) a art. 55 NCP era prevăzută în Codul penal din 1969 numai în cazul persoanei juridice, sub denumirea "afișarea și difuzarea hotărârii de condamnare"; în prezent, ea se aplică și persoanelor fizice. Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, ea nu se aplică în cazul infracțiunilor comise anterior intrării în vigoare a acestuia. [ Mai mult... ]

Capitolul II Pedepsele principale

Secțiunea 1 Detențiunea pe viață

Legea penală mai favorabilă. Nefiind deosebiri între textul analizat și art. 53 pct. 1 lit. b) CP 1969, nu se va pune problema legii penale mai favorabile. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Amenda

Totuși, trebuie făcute câteva precizări. Această instituție juridică nouă permite executarea efectivă a amenzii în anumite situații când condamnatul nu este de rea-credință, dar nu dispune de mijloacele financiare necesare plății sumelor la care a fost obligat. În legislația anterioară, în astfel de situații, amenda nu putea fi executată în niciun mod, devenind inoperabilă. Așadar, din perspectiva per­soanei condamnate, această instituție nou-introdusă înăsprește regimul executării amenzii [ Mai mult... ]

Capitolul III Pedeapsa accesorie și pedepsele complementare

Secțiunea 1 Pedeapsa accesorie

Însă trebuie avut în vedere că, în materia legii penale mai favorabile, legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia pedeapsa accesorie nu are autonomie funcțională în raport cu pedeapsa principală(189). În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, se aplică regula prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căreia legea penală mai favorabilă se stabilește în funcție de pedeapsa principală(190). Într-o astfel de situație, se aplică pedeapsa accesorie prevăzută de legea penală mai favorabilă determinată în acest mod, chiar dacă pedeapsa accesorie ar fi mai severă. Doar în măsura în care pedeapsa principală este aceeași în ambele legi penale succesive, legea penală mai favorabilă se stabilește în funcție de pedeapsa accesorie. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Pedepsele complementare

De asemenea, ea nu poate fi dispusă pentru fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal. Această regulă, prevăzută expres de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, reprezintă o aplicare a regulii prevăzute de art. 3 NCP, potrivit căruia legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. O aplicare a acestei pedepse pentru infracțiuni săvârșite de per­soane fizice anterior intrării în vigoare a noului Cod penal ar constitui o aplicare [ Mai mult... ]

Capitolul IV Calculul duratei pedepselor

;
se încarcă...