Curtea Constituțională

Decizia nr. 62/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 21 și art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 martie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Acsinte Gaspar
Aspazia Cojocaru
Petre Lăzăroiu
Iulia Antoanella Motoc
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Cristina Teodora Pop
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie-Iulian Dascălu în Dosarul nr. 2.549/311/2011 al Judecătoriei Slatina - Secția penală, care formează obiectul Dosarului nr. 1.344D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus o cerere de judecare în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, formulată la procurorul ierarhic superior, conform dispozițiilor art. 278 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, constituie o veritabilă cale de atac, motiv pentru care nu se poate susține încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor constituționale și europene invocate de autorul excepției.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.549/311/2011, Judecătoria Slatina - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 și art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie-Iulian Dascălu într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual și fals în declarații, prevăzute la art. 215, 289 și 292 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că inadmisibilitatea plângerii formulate împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, prevăzută la art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, precum și rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de judecătorie în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, conform art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, pot duce la măsuri arbitrare și că efectul aplicării textelor criticate constă în încălcarea cu rea-voință a drepturilor privind exercitarea căilor de atac și în limitarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Judecătoria Slatina - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța arată că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor constituționale și celor europene invocate de autorul excepției, întrucât împotriva actelor procurorului poate fi făcută plângere la procurorul ierarhic superior, iar împotriva soluției de respingere a acestuia din urmă persoana nemulțumită poate face plângere la judecătoria căreia i-ar reveni competența să judece în primă instanță, fiind asigurat astfel dreptul la un recurs efectiv. Se apreciază, de asemenea, că dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 202/2010 au ca efect împiedicarea tergiversării soluționării cauzelor.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale și invocă în acest sens decizii ale Curții Constituționale, ca de exemplu Decizia nr. 1.279 din 25 noiembrie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008), Decizia nr. 1.041 din 14 iulie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009) și Decizia nr. 1.176 din 17 septembrie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 21 octombrie 2009).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 278 și art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală. Din analiza dosarului Curtea reține însă că autorul excepției critică, în realitate, dispozițiile art. 278 alin. 21 și art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, texte asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 278 alin. 21:

"

Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.";

- Art. 2781 alin. 10:

"

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 - Accesul liber la justiție, precum și prevederile art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, Curtea reține că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit prevederilor art. 278 alin. 21, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiție și a dreptului la un recurs efectiv, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție și nici prevederile art. 13 din Convenție.

De asemenea, Curtea reține că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât și pentru eliminarea unor garanții procesuale, precum cea din speță, cu condiția ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanța de judecată. Or, în cazul de față, rămânerea definitivă a soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părții interesante de a formula plângere, în condițiile art. 2781 alin. 1, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de clasare și nici dreptul de a beneficia de garanțiile procesuale care însoțesc faza judecății propriu-zise și de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, de exemplu, prin Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011. Cu acest prilej Curtea a arătat că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, astfel încât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. În același sens sunt și Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 21 și art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilie-Iulian Dascălu în Dosarul nr. 2.549/311/2011 al Judecătoriei Slatina - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
;
se încarcă...