Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1617/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 martie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Fabian Niculae
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Octavia Diana Hărmănaș și Maria Popa în Dosarul nr. 98/176/2010 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 332D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 98/176/2010, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Octavia Diana Hărmănaș și Maria Popa într-un dosar având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Alba Iulia prin care s-a respins în parte o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că reglementările criticate sunt neconstituționale, întrucât creează o diferență între cei ale căror litigii au deschisă și calea de atac a apelului și cei în ale căror litigii este reglementată doar calea de atac a recursului. Din compararea dispozițiilor art. 304 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă rezultă faptul că motivele suplimentare ce pot fi invocate în baza prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă pot fi doar motive de nelegalitate. Astfel, în litigiile în care se pot folosi atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, cetățeanul care se adresează justiției beneficiază de două grade de jurisdicție, iar cauza sa este analizată sub toate aspectele. Pe de altă parte, în situația în care numai calea de atac a recursului este permisă, pot fi analizate doar aspectele de legalitate. Dacă în această din urmă situație s-ar putea administra și alte probe decât cele cu înscrisuri, nu s-ar mai putea vorbi însă de existența vreunei discriminări.

Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 304 pct. 9:

"

Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:

[...]

9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.";

- Art. 3041:

"

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și în art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale atacate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

Astfel, prin Decizia nr. 65 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 14 februarie 2008, și Decizia nr. 205 din 10 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 9 mai 2011, Curtea a constatat că dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, care constituie temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului, nu relevă niciun fine de neconstituționalitate.

Curtea a statuat că acestea reprezintă norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale consacrate prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Asupra dispozițiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, instanța constituțională s-a pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, și prin Decizia nr. 1.640 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, reținând că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar cu un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Octavia Diana Hărmănaș și Maria Popa în Dosarul nr. 98/176/2010 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...