Universul Juridic nr. 12/2018

Partajul bunurilor comune în devălmășie în timpul regimurilor matrimoniale de comunitate
de Teodor Bodoașcă

12 decembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Art. 358 C. civ., fiind plasat în contextul dispozițiilor referitoare la "regimul matrimonial al comunității legale" (art. 339-359), reglementează, de fapt, partajul bunurilor comune ale soților în timpul "regimului comunității". Într-adevăr, expresia generică "regimul comunității" este utilizată atât în cadrul denumirii marginale a art. 358 C. civ., cât și în cuprinsul alin. (1) și alin. (2) din acest articol.

Față de acest conținut normativ "generic", se poate desprinde concluzia că, în pofida contextului special în care sunt plasate, autorii actualului Cod civil au conceput dispozițiile art. 358 C. civ. în ideea de a fi incidente atât în cazul regimului matrimonial al comunității legale, cât și în cel al comunității convenționale. Concluzia este susținută și de faptul că art. 367 C. civ., consacrat "obiectului convenției matrimoniale", prin care viitorii soți ori soții pot să adopte regimul comunității convenționale, nu cuprinde dispoziții care să confere acestora posibilitatea ca, în cazul partajului bunurilor comune în devălmășie în timpul acestui regim matrimonial, să procedeze altfel decât prevede art. 358 C. civ. De asemenea, art. 368 C. civ. dispune că, în măsura în care prin convenție matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunității convenționale se completează cu dispozițiile legale privind regimul comunității legale.

Fiind incident în cazul "regimurilor matrimoniale de comunitate" (legală sau convențională), art. 358 C. civ. este aplicabil exclusiv partajului "bunurilor comune în devălmășie". Într-adevăr, în temeiul art. 339 coroborat cu art. 367 și art. 368 C. civ., în cadrul regimurilor matrimoniale de comunitate soții pot avea, ca bunuri comune, numai bunuri comune în devălmășie(1) .

În context, facem precizarea că, în cadrul reglementărilor consacrate regimului separației de bunuri (art. 360-364 C. civ.), nu sunt instituite norme speciale referitoare la partajul bunurilor comune pe cote-părți ale soților. Cu toate acestea, de principiu, se pune problema dacă partajul, indiferent de reglementare, este necesar și în cazul acestor bunuri.

În opinia noastră, răspunsul este afirmativ.

Astfel, în cazul acestor bunuri, partajul nu intervine eo ipso, doar prin simplul fapt că este stabilită ab initio cota-parte ce se cuvine fiecărui copărtaș. Chiar dacă stabilirea cotei-părți de contribuție a fiecărui copărtaș la dobândirea bunurilor comune constituie o operațiune esențială în cadrul oricărui partaj, aceasta nu este singura(2). Pentru realizarea în fapt a partajului, mai sunt necesare și alte operațiuni, anterioare sau posterioare. Spre exemplu, anterior, se impune stabilirea bunurilor supuse împărțelii (masa partajabilă) și calitatea de copărtaș. În schimb, ulterior, sunt stabilite creanțele născute din starea de comunitate pe care copărtașii le au unii față de alții(3), alcătuirea loturilor în raport cu cota-parte de contribuție a fiecărui copărtaș și distribuirea lor(4).

De fapt, însăși împrejurarea că atât Codul civil, cât și Codul de procedură civilă cuprind reglementări generale numai cu privire la "partajul dreptului de proprietate comună", iar Codul civil, în contextul raporturilor patrimoniale dintre soți, reglementează doar "partajul bunurilor comune în devălmășie" (art. 358), constituie argumente irefutabile în acest sens.

Finalmente, atunci când în discuție sunt lucruri asupra cărora soții sunt titulari în comun pe cote-părți a altor drepturi reale decât dreptul de proprietate sau a unor drepturi de creanță, nu poate fi identificat regimul juridic aplicabil partajului acestora.

Față de această situație, considerăm că, de lege ferenda, se impune extinderea incidenței dispozițiilor art. 358 C. civ. și în cazul partajului bunurilor comune pe cote-părți ale soților în timpul regimului separației de bunuri. În acord cu această propunere, reiterăm că art. 358 C. civ., în pofida denumirii lui marginale, se referă generic la "bunurile comune". Practic, pentru ca art. 358 C. civ. să devină incident și în cazul acestor bunuri, ar fi suficientă schimbarea topografiei lui, din contextul special al reglementărilor consacrate regimului matrimonial al comunității legale (art. 339-359) în cel al regimului matrimonial în general (art. 312-320), precum și înlocuirea expresiei restrictive "regimul comunității" cu expresia "regimul matrimonial".

2. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 669-686 C. civ. în cazul partajului reglementat de art. 358 C. civ.

Fiind în prezența unui partaj, se pune problema dacă sunt incidente și dispozițiile art. 669-686 C. civ. care, fiind plasate în contextul reglementărilor consacrate "proprietății comune" (art. 631-686), se referă exclusiv la "partajul" acesteia.

Sub acest aspect, în doctrina recentă din domeniu, incidența art. 669-686 C. civ. în cazul partajului bunurilor comune în timpul regimurilor matrimoniale de comunitate este acceptată fără rezerve(5) .

În ceea ce ne privește, considerăm că se impune o analiză mai nuanțată.

În primul rând, art. 358 C. civ. are în vedere partajul "bunurilor comune" ale soților, iar art. 669-686 C. civ. partajul "proprietății comune", indiferent de titular. Evident, expresia "bunuri comune" nu este echivalenta "proprietății comune". În realitate, prima reprezintă generalul, iar ultima, specia. Drept urmare, dispozițiile art. 669-686 C. civ. ar putea fi incidente numai în acele situații în care, în timpul comunității legale sau convenționale, se pune problema partajului dreptului de proprietate comună a soților asupra diverselor lucruri. În schimb, dacă obiectul partajului privește alte drepturi reale sau diverse drepturi de creanță comune, prevederile art. 669-686 C. civ. nu-și găsesc aplicabilitatea, fiindcă, pur și simplu, exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis.

În al doilea rând, chiar în cazul în care obiectul partajului este dreptul de proprietate, se pune problema concursului dintre dispozițiile art. 671 alin. (1) C. civ. și cele ale art. 686 C. civ.

În concret, art. 671 alin. (1) C. civ., sub denumirea marginală "împărțeala părților comune ale clădirilor", dispune că partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de Secțiunile a 3-a (adică coproprietatea forțată, art. 646-666) și Secțiunea a 4-a (adică proprietatea comună în devălmășie, art. 667-668) din prezentul capitol (proprietatea comună, art. 631-685), precum și în alte cazuri prevăzute de lege (s.n., p.n.).

Chiar dacă textul citat are o formulare generală, în doctrină s-a apreciat că trebuie interpretat restrictiv, în limitele impuse de "titlul marginal"(6) . Drept urmare, potrivit acestei teze, dispozițiile referitoare la partaj nu se aplică în cazurile prevăzute de Secțiunea a 3-a (coproprietatea forțată) și Secțiunea a 4-a (proprietatea comună în devălmășie), atunci când în discuție sunt doar "părți comune ale clădirilor". Per a contrario, în temeiul acestei interpretări, în situația în care coproprietatea forțată sau proprietatea comună în devălmășie are ca obiect alte lucruri decât "părți comune ale clădirilor", dispozițiile art. 669-686 C. civ. sunt incidente.

Chiar dacă autorii Codului civil au dorit o aplicabilitate restrictivă, în ceea ce ne privește, considerăm că, pentru motivele ce urmează, art. 671 alin. (1) C. civ. implică o interpretare extensivă.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...