Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 549/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 12 decembrie 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Mihaela Savin și Niculae Neuman în Dosarul nr. 1.978/303/2013** al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.585D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorii excepției solicită Curții Constituționale să legifereze o soluție legală ce nu este cuprinsă în actul normativ criticat.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 2.420A din 14 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.978/303/2013**, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de Mihaela Savin și Niculae Neuman într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că autorii excepției de neconstituționalitate nu pot dispune în mod liber de un imobil ce le-a fost retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dat fiind faptul că există o suprapunere cadastrală de imobile, notată în cartea funciară. Se arată că actul normativ criticat nu conține nicio dispoziție derogatorie privind modul de soluționare a unor acțiuni în rectificare a cărții funciare, în ceea ce privește un imobil retrocedat potrivit Legii nr. 10/2001, pentru motive apărute ulterior retrocedării și după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru notarea suprapunerii în cartea funciară. Se susține că, în acest mod, imobilul retrocedat în favoarea autorilor excepției este afectat de anumite sarcini, apărute ulterior retrocedării.

6. Se mai invocă dispozițiile art. 166 alin. (2) și alin. (46) din Legea învățământului nr. 84/1995, forma în vigoare la data de 5 decembrie 2008, precum și prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 și se solicită în mod expres Curții Constituționale să se pronunțe asupra modului de interpretare și aplicare a textului de lege criticat în cauza dedusă soluționării instanței de judecată.

7. Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că partea care se pretinde proprietară a unui imobil are posibilitatea să formuleze acțiune în revendicare, în vederea apărării dreptului său de proprietate, iar acțiunea în rectificarea cărții funciare are caracter subsidiar unei acțiuni de drept comun.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că acțiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acțiunea principală, care constituie suportul său juridic. Dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul de proprietate, întrucât înscrierea în cartea funciară are, în prezent, efect de opozabilitate, și nu de constituire a unui drept, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

10. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că, în realitate, invocarea acesteia a fost determinată de modul de interpretare și aplicare a prevederilor criticate. Or, modul de interpretare și aplicare a unui act normativ, în cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată, nu poate fi decât de competența exclusivă a instanței de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a legii. Astfel, Curtea Constituțională nu se poate substitui instanței de judecată în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces. Presupusa neconstituționalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 7/1996, republicată, este expusă prin compararea mai multor texte legale cuprinse în alte acte normative, fără să fie, în mod concret, dezvoltată o critică reală de neconstituționalitate asupra dispozițiilor legale criticate. Or, astfel de aspecte nu pot constitui temei pentru ridicarea unei excepții de neconstituționalitate și excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul instanței de judecată, care se pronunță asupra fondului cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 33 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, în temeiul prevederilor art. III din Legea nr. 150/2015 pentru modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iunie 2015, potrivit căruia:

"

(1) Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.

(2) Prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător."

14. Textul de lege criticat face referire la prevederile art. 31 din același act normativ, potrivit cărora:

"

(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu."

15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea și ocrotirea proprietății private.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată îl reprezintă soluționarea plângerii împotriva unei încheieri de carte funciară, motivată de faptul că există o suprapunere cadastrală de imobile. Curtea Constituțională a fost sesizată prin Decizia civilă nr. 2.420A din 14 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată și au fost desființate în parte încheierile de carte funciară, respectiv în privința radierii notării suprapunerii imobilelor în cauză, reținând că aceasta nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

17. Astfel, instanța de judecată a reținut că radierea s-a dispus în baza unei documentații cadastrale întocmite strict digital, nefiind efectuate operațiuni topo-cadastrale pe teren, și în baza datelor dintr-un tabel de mișcare parcelară, în care, fără a exista o justificare obiectivă, a fost modificată suprafața calculată inițial de persoana care a întocmit documentația. Totodată, această documentație, prin care este restrânsă suprafața de teren trecută în cartea funciară ca proprietate a reclamantei, nu a fost efectuată la cererea proprietarului în defavoarea căruia a operat modificarea. Prin urmare, în speță nu erau îndeplinite condițiile impuse de art. 51 din Legea nr. 7/1996 și art. 911 din Codul civil, potrivit cărora radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, astfel încât instanța de judecată a reținut că, în mod eronat, a fost radiată notarea suprapunerii de imobile. Totodată, în motivarea hotărârii, instanța de judecată a mai reținut că respectiva suprapunere de imobile reprezintă un aspect litigios, care nu a fost tranșat prin hotărâre judecătorească definitivă, în favoarea unuia sau altuia dintre proprietarii tabulari, astfel încât aceasta trebuie evidențiată în continuare în cărțile funciare ale imobilelor în cauză.

18. În motivarea prezentei excepții de neconstituționalitate, autorii acesteia, susțin, pe de o parte, că notarea în cartea funciară a suprapunerii de imobile în cauză le afectează dreptul de proprietate privată asupra imobilului-teren, retrocedat în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar, pe de altă parte, că actul normativ criticat nu conține nicio dispoziție derogatorie privind modul de soluționare a unor acțiuni în rectificarea cărții funciare, în ceea ce privește un imobil retrocedat potrivit Legii nr. 10/2001. Mai mult, apreciind că soluția pronunțată în cauză de către instanța de judecată este greșită, solicită Curții Constituționale să se pronunțe asupra modului de interpretare și aplicare al textului de lege criticat în cauza dedusă soluționării instanței de judecată.

19. Analizând motivarea excepției, Curtea reține că se critică modul concret în care instanța de judecată a interpretat și a aplicat dispozițiile legale criticate în cauza dedusă soluționării sale. Or, aceste susțineri nu reprezintă argumente de neconstituționalitate a normei legale incidente, referindu-se în mod explicit și singular, pe de o parte, la modificarea sau completarea actului normativ criticat, iar, pe de altă parte, la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, a căror analiză implică o corelare și interpretare a normelor legale incidente, raportate la situația de fapt, stabilită în baza tuturor probelor administrate. În temeiul art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității normelor legale cu care a fost sesizată, iar nu asupra modalității de interpretare și aplicare a acestora în cauza dedusă judecății de fond.

20. Mai mult, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de principiu, nu intră în atribuțiile sale cenzurarea interpretării date de către instanțele judecătorești unei dispoziții legale, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege, în temeiul prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 15 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 7 aprilie 2005). De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că, pentru determinarea competenței sale de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice, criteriul fundamental ce trebuie avut în vedere este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură a încălca exigențele Constituției, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 și 21).

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de Mihaela Savin și Niculae Neuman în Dosarul nr. 1.978/303/2013** al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...