Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1632/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29 februarie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Petre Lăzăroiu
Mircea Ștefan Minea
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Simina Gagu
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Gheorghe Turda în Dosarul nr. 9.964/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Smaranda Eugenia Ionescu în Dosarul nr. 6.770/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul dosarelor nr. 861D/2011 și nr. 1.054D/2011 ale Curții Constituționale.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 decembrie 2011 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, pentru lămuriri suplimentare asupra problemelor ce formează obiectul cauzelor, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 20 decembrie 2011.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.964/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Turda, cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.739 din 8 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

Prin Sentința civilă nr. 4.313 din 21 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.770/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008.

Excepția a fost ridicată de Smaranda Eugenia Ionescu într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece folosesc o exprimare generică, și anume aceea de informatori, "indiferent sub ce formă", fără a ține seama de posibilitatea exercitării unor violențe care au influențat efectiv voința celui obligat să dea informații.

De asemenea, arată că textul de lege criticat instituie o discriminare pe criterii de vârstă, deoarece "există subiecți la care se aplică legea și subiecți la care legea este imposibil de aplicat", iar "ceea ce nu se aplică tuturor nu este constituțional". Același text, prin faptul că permite sancționarea unor fapte conforme ordinii juridice din trecut, încalcă cu claritate principiul constituțional al dispoziției legii doar pentru viitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituționale, neputându-se constata existența vreunei discriminări în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a unei inechități în soluționarea procesului. De altfel, expresia "indiferent sub orice formă" din textul invocat ca fiind neconstituțional se referă la modalitatea concretă în care erau furnizate informațiile, la suportul material în care acestea erau conținute, textul continuând cu o enumerare exemplificativă în acest sens, fără a conține referiri la modalitatea în care persoana respectivă a ajuns în situația de a furniza informații organelor Securității.

De asemenea, instanța judecătorească subliniază că noțiunea de "proces echitabil" nu înseamnă că prin legea națională nu se pot institui reglementări speciale, în materii deosebite, cum este și cazul constatării calității de colaborator al Securității.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea și sentința de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea și sentința de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, înscrisul depus la dosar de partea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"

În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

[...]

b) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;".

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (1) potrivit căruia "Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile", art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 privind dreptul la viață intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței și art. 30 alin. (6) potrivit căruia "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, Curtea a reținut în mod constant că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanțială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securității, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, și Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).

De asemenea, Curtea a reținut că, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată colaborator al Securității, reglementarea criticată nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calități se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a normei legale. În plus, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei și demnității persoanei, legiuitorul a înțeles să dedice întregul articol 2 din ordonanța de urgență definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.569 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011).

În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Curtea a constatat că acestea permit instanței de contencios administrativ ca, în cadrul acțiunii în constatare cu care a fost sesizată, să procedeze la cenzurarea "Notei de constatare" și să uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevărului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încălcarea principiilor generale de drept, în temeiul cărora instanța de judecată administrează dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii și, în final, la înfăptuirea justiției.

Așadar, într-o acțiune în constatarea calității de colaborator, promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pârâtul nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunțe soluția. Constatarea calității de colaborator al Securității trebuie să fie rezultatul unei analize minuțioase din partea instanței asupra întregului material depus de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Totodată, Curtea a arătat că aspectele legate de calificarea mijloacelor de probă sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiți termeni nu este o problemă de constituționalitate, ci de legiferare, pe de o parte, și de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești, pe de altă parte.

În același timp, Curtea a reținut că, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare și nici celelalte drepturi și libertăți fundamentale invocate, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

În sensul celor de mai sus Curtea a statuat prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, și Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele reținute mai sus, Curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi, susținută din perspectiva existenței unei discriminări pe criterii de vârstă, în sensul că prevederile legale criticate sunt aplicabile doar persoanelor aflate într-o anumită categorie de vârstă și imposibil de aplicat în alte cazuri.

Astfel, Curtea reține că legea, prin reglementările de natură primară pe care le conține, este concepută pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcție de încadrarea lor în ipoteza normei. De aceea, nu se poate susține că, pentru a nu fi discriminatorie, o anumită lege, cu un anumit obiect de reglementare, ar trebui aplicată oricărei persoane, indiferent de situația juridică în care aceasta se află.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat constant că principiul egalității și nediscriminării nu poate avea un caracter nediferențiat și formal, iar egalitatea nu înseamnă uniformitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, și Decizia nr. 243 din 10 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 10 ianuarie 2002).

Pe de altă parte, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare - cum este și cel privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și de a institui tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă. În cazul de față, această justificare este exprimată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, care arată, în esență, că permanenta teroare exercitată în perioada de dictatură comunistă împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale, de către puterea comunistă, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziții din Constituție invocate nu au relevanță pentru soluționarea prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Gheorghe Turda în Dosarul nr. 9.964/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Smaranda Eugenia Ionescu în Dosarul nr. 6.770/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...