Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1604/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399, art. 400 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13 februarie 2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Acsinte Gaspar
Mircea Ștefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Tudorel Toader
Marieta Safta
- președinte
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- judecător
- prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399, art. 400 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Detunata" - S.A. Abrud în Dosarul nr. 1.545/203/2008 al Judecătoriei Câmpeni.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.545/203/2008, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399, art. 400 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Detunata" - S.A. Abrud în cadrul unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 399 și art. 400 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece încalcă liberul acces la justiție și instituie un regim inegal pentru cazul în care executarea se face pe baza unui titlu executoriu, iar procedura urmată este de natură să prelungească procesul pe o perioadă în care însuși dreptul de proprietate în litigiu poate fi pierdut. Se mai susține și că prevederile de lege criticate dau posibilitatea contestatorului să invoce probleme de fond ale pretențiilor sale, care puteau fi valorificate în cursul judecății, fie prin cererile adresate instanței, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Pe această cale se aduc completări dispozitivului hotărârii, cu pretenții care nu au fost valorificate în cursul judecății cauzei, cu care instanța de fond nu a fost învestită. Cu referire la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se mai susține că încalcă prevederile art. 44 și art. 135 din Constituție, aducând o atingere gravă dreptului de proprietate privată, întrucât, în ipoteza în care cererea de suspendare a executării silite ar fi respinsă, prerogativele aferente dreptului în discuție sunt în mod nejustificat afectate.

Judecătoria Câmpeni, prin Încheierea de ședință din data de 13 mai 2009, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar prin Sentința civilă nr. 1.369 din 4 noiembrie 2009, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 și art. 400 din Codul de procedură civilă. Împotriva acestei sentințe, contestatoarea Societatea Comercială "Detunata" - S.A. Abrud a formulat recurs, criticând soluția de respingere ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate invocate. Prin Decizia civilă nr. 574 din 15 iunie 2010, Tribunalul Alba - Secția civilă a admis recursul formulat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe - Judecătoria Câmpeni. Luând în discuție dispozițiile deciziei de casare, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate invocate. Exprimându-și opinia, a reținut că intră în competența Curții Constituționale soluționarea acestora.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399, art. 400 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 399:

"

Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";

- Art. 400:

"

Contestația se introduce la instanța de executare.

Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare.";

- Art. 403 alin. (1):

"

Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 399, art. 400 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu aceleași prevederi constituționale invocate și în cauza de față și cu motivări asemănătoare.

Astfel, referitor la prevederile art. 399 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 816 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reținut, în esență, că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea cu acel prilej de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, Curtea a constatat că reglementarea dedusă controlului satisface exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală.

Tot astfel, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate criticile aduse dispozițiilor art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă în raport cu prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, statuând, prin Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, că, "numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu și numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".

Asupra constituționalității dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat, de exemplu prin Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, reținând că suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea a reținut că prevederea art. 403 din Codul de procedură civilă reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai în scopul protejării acestui drept.

În același sens este, de exemplu, și Decizia nr. 211 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2010.

Soluția adoptată și considerentele deciziilor menționate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399, art. 400 și art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Detunata" - S.A. Abrud în Dosarul nr. 1.545/203/2008 al Judecătoriei Câmpeni.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2011.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...