Drept Civil (C.H. BECK)

Dreptul familiei, ediția 6, Editura C. H. Beck, 2018, ISBN 978-606-18-0810-6
de Emese Florian

11 octombrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Pagina 1 din 6

Cumpără forma completă
  •  

Curs Universitar

Emese Florian

Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația

Ediția 6 - revizuită și adăugită -

Modalitatea de citare

Citarea surselor electronice se face astfel: NUMELE autorului, Titlul cărții, Volumul, Elemente specifice [grade titlu, de obicei capitole], Ediția, Editura, Localitatea, Anul apariției, Denumirea sursei, Data (data accesării: ziua/luna/anul).

Exemplificare:

Despre Regimul primar a se vedea Emese Florian, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, Titlul II, Capitolul II, Ediția 6, Editura C.H. Beck, București, 2018, în Biblioteca juridică legalis.ro (www.legalis.ro), accesat la data de 25 octombrie 2018.

Abrevieri

Ed. „Argessis”, Curtea de Argeș, 1995 [ Mai mult... ]

Categorii introductive Noțiunea, obiectul și principiile generale ale dreptului familiei

Secțiunea 1 Noțiunea de „

Sursele și axele familiei, căsătoria și filiația, sunt cele în jurul cărora gravitează normele de dreptul familiei. Remodelarea juridică a relațiilor conjugale, precum și a celor de filiație, realizată prin noul Cod civil, poate fi rezumată ca rezultantă a convergenței principiului egalității în drepturi – între soți, între părinți, între copii – și a principiului libertății de voință – în raporturile conjugale personale și patrimoniale, de asemenea, deși mai puțin expresiv, în [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Obiectul dreptului familiei

- raporturile asimilate, sub unele aspecte, relațiilor de familie; efectele juridice recunoscute de legiuitor relațiilor incluse în mod excepțional în categoria celor de familie gravitează în jurul obligației de întreținere între anumite categorii de persoane, în condițiile expres prevăzute de legislația familiei, cum ar fi obligația de întreținere între foștii soți [art. 389 alin. (2)-(5) C. civ..], dintre unul dintre soți și copilul firesc al celuilalt soț (art. 517 C. civ..). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Principiile generale ale dreptului familiei

54 Cea mai cunoscută formă a poligamiei este poliginia și îngăduie bărbatului mai multe soții. A se vedea P. Iluț, Sociopsihologia și antropologia familiei,Ed. Polirom, București, 2005, p. 81-83; J. Rehman, The Saria, Islamic Family Laws and International Human Rights Law: Examining the Theory and Practice of Polygamy and Talaq, International Journal of Law, Policy and the Family, 2007, volume 21, issue 1, p. 108-127; J.-P. Dozon, Africa: the Family at the Crossroads, A history of the family, vol. II., The Belknap Press of Harvard University Press Cambridge, Massachusetts, 1996, p. 339-376, p. 301-338. [ Mai mult... ]

TITLUL I CĂSĂTORIA

55 Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (Constituția franceză de la 1791) a „bagatelizat” căsătoria, devenită din sacrament un contract civil fondat pe ideea de libertate (art. 7). Dogma indisolubilității căsătoriei, adică a caracterului perpetuu al angajamentului marital, oricum vehement contestat în Epoca Luminilor, nu putea fi (și nici nu se dorea a fi) conciliată cu ideea de libertate individuală; la fel ca orice alt contract, căsătoria a devenit compatibil cu rezilierea. A se vedea P. Courbe, op. cit., p. 19. [ Mai mult... ]

Capitolul I Logodna

Secțiunea 1 Noțiune. Reglementare

57 Prevederi asemănătoare sunt cuprinse în Codul civil elvețian (art. 90), precum și în Codul civil italian (art. 79). „Logodna franceză” are același înțeles de promisiune reciprocă de a încheia căsătoria, ce-i drept, deslușit doctrinar și jurisprudențial, întrucât legea civilă păstrează tăcerea în privința logodnei [a se vedea J. Carbonnier, Droit civil, op. cit., p. 1148-1151; Fr. Terré, D. Fenouillet, Droit civil. La famille, 8 éd., Dalloz, Paris, 2011, p. 86-88, nr. 101 J.-J.; Lemouland, Exigences de fond du mariage, în P. Murat (coord.), Droit de la famille, op. cit., p. 51-57, nr. 111.70 - 111.77 precum și soluțiile de practică judiciară indicate de autor; P. Courbe, A. Gouttenoire, op. cit., p. 37-40; X. Labbée, Les rapports juridiques dans le couple sont-ils contractuels?, Presses Univ. Septentrion, 1996, p. 119]. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Condițiile de valabilitate ale logodnei

Logodna nu presupune în mod necesar conviețuirea faptică, însă nici nu o exclude. Uniunea consensuală (concubinajul), ca stare de fapt tolerată, dar nereglementată de lege, se caracterizează prin traiul comun având caracter de stabilitate și continuitate, fără să implice, în mod necesar, vreun angajament în vederea căsătoriei; dimpotrivă, logodna este o promisiune maritală reciprocă ce nu subînțelege, inevitabil, coabitarea logodnicilor. Evident, concubinajul și logodna nu sunt incompatibile, el [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Efectele logodnei

59 C.J.C.E., cauza Wakefeild c. Regatul Unit, nr. 13384/1989, 1 octombrie 1990, în D.R. nr. 66, p. 251. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 4-a Ruperea logodnei și efectele sale

73 J.-J. Lemouland, Exigences de fond du mariage, în P. Murat (coord.), Droit de la famille, op. cit., p. 53-54, nr. 111.72 și, în ceea ce privește fundamentul răspunderii pentru ruperea logodnei, p. 458, nr. 143.11-143.12). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 5-a Natura juridică a logodnei

78 M. Parquet, op. cit., p. 39. [ Mai mult... ]

Capitolul II Încheierea căsătoriei

În sistematizarea Codului civil, încheierea căsătoriei este subordonată unor condiții de fond (art. 271-277), precum și unor condiții de formă, adică unor formalități (278-289). Le vom analiza în cele ce urmează. [ Mai mult... ]

Secțiunea 1 Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei

116 Decizia Plenului Curții Constituționale a fost pronunțată în data de 18 iulie 2018. Potrivit comunicatului de presă dat publicității de Curtea Constituțională, instanța constituțională a făcut aplicarea considerentelor reținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră) în Hotărârea din 5 iunie 2018, în cauza C-673/16, pronunțată ca urmare a cererii formulate de Curtea Constituțională a României din data de 29 noiembrie 2016, prin care au fost adresate instanței europene întrebări preliminare cu privire la incidența Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora în materia căsătoriilor dintre persoane de același sex. Plecând de la premisa că dreptul la respectarea vieții private și de familie, garantat de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale, având același domeniu de aplicare precum cel garantat de articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și având în vedere jurisprudența CEDO, potrivit căreia relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex este susceptibilă să intre în sfera noțiunii „viață privată” la fel ca cea a unui cuplu heterosexual, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că „articolul 21 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca autoritățile competente ale statului membru a cărui cetățenie o deține cetățeanul Uniunii să refuze acordarea unui drept de ședere pe teritoriul acestui stat resortisantului unui stat terț, de același sex, pentru motivul că dreptul statului membru menționat cu prevede căsătoria între persoane de același sex”. De asemenea, instanța europeană a dispus că „articolul 21 alineat (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, resortisantul unui stat terț, de același sex ca cetățeanul Uniunii, a cărui căsătorie cu acesta din urm a fost încheiată într-un stat membru conform dreptului acestui stat, dispune de un drept de ședere pe o perioadă mai mare de trei luni pe teritoriul statului membru a cărui cetățenie o deține cetățeanul Uniunii” (https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-319, Comunicatul de presă din data 18 iulie 2018, pct. II.). [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Formalitățile pentru încheierea căsătoriei

Întocmirea actului de căsătorie este o formalitate ulterioară încheierii căsătoriei – așa cum rezultă explicit din cele statuate prin art. 290 C. civ.. – în consecință, neîntocmirea lui nu are nicio urmare asupra valabilității căsătoriei. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Formalitățile ulterioare încheierii căsătoriei

Actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea certificatelor și a extraselor de stare civilă se efectuează cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor. Cetățeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de [ Mai mult... ]

Secțiunea a 4-a Natura juridică a căsătoriei: contract sau instituție?

132 Fr. Terré, D. Fenouillet, op. cit., p. 69; P. Courbe, A. Gouttenoire, op. cit., p. 23; J.-J. Lemouland, Nature juridique et liberte du mariage, în P. Murat (coord.), Droit de la famille, op. cit., p. 30, nr. 110.13; M. Parquet, op. cit., p. 30-31. [ Mai mult... ]

Capitolul III Nulitatea căsătoriei

Secțiunea 1 Considerații generale privind nulitatea căsătoriei

Astfel, în cazul desființării căsătoriei cauzele sunt anterioare sau concomitente încheierii actului, subminând valabilitatea acestuia, în schimb, la divorț, cauzele, adică motivele de divorț, sunt întotdeauna ulterioare nașterii căsătoriei a cărei menținere nu mai este dorită de soți sau de unul dintre ei; sub aspectul efectelor, acestea sunt, în cazul nulității, în principiu, atât ex tunc, cât și ex nunc, pe când în cazul divorțului, efectele sunt numai ex nunc. Diferențele de natură procesual [ Mai mult... ]

Secțiunea a 2-a Cazurile de nulitate a căsătoriei

Acoperirea nulității. Spre deosebire de celelalte cauze de nulitate relativă a căsătoriei, pentru neregularitatea stării de tutelă nu avem dispoziții explicite referitoare la posibilitatea evitării sancțiunii. Prevederea cu caracter general cuprinsă în art. 303 alin. (3) C. civ.., „în toate cazurile, nulitatea (relativă – s.n.) căsătoriei se acoperă dacă, între timp, ambii soți au împlinit vârsta de 18 ani sau dacă soția a născut ori a rămas însărcinată” poate fi receptată fie în sensul că sunt vizate toate cazurile de nulitate relativă invocate în cuprinsul art. 303 C. civ.. – care nu face nicio referire la căsătoria dintre tutore și minorul aflat sub tutelă, fie în sensul că modurile generale de acoperire – împlinirea vârstei de 18 ani, nașterea ori starea de graviditate – se referă la toate cazurile de nulitate relativă a căsătoriei prevăzute de lege, adică inclusiv la nulitatea căsătoriei încheiate între tutore și persoana minoră aflată sub tutela sa. Credem că această din urmă interpretare este de promovat; cel puțin în cazul împlinirii vârstei de 18 ani de către minorul căsătorit cu tutorele său, ținând seama și de concesiile pe care legiuitorul le face, în cazul nulității căsătoriei în general, de la regimul de drept comun al nulității, desființarea căsătoriei ar fi inutilă pentru că tutela a încetat odată cu starea de minoritate a celui ocrotit, astfel că cei în cauză s-ar putea recăsători. [ Mai mult... ]

Secțiunea a 3-a Regimul juridic al nulității căsătoriei

Această categorie de cauze de acoperire sunt eficiente „în toate cazurile”, în exprimarea legiuitorului, ceea ce poate fi receptat fie în sensul că sunt vizate toate cazurile de nulitate relativă invocate în cuprinsul art. 303 C. civ.. și ar fi căi de asanare ce s-ar adăuga celei speciale prevăzută pentru fiecare din cazurile de anulabilitate a căsătoriei, fie în sensul că modurile generale de acoperire se referă la toate cazurile de nulitate relativă a căsătoriei prevăzute de lege, [ Mai mult... ]

;
se încarcă...