Universul Juridic nr. 12/2018

Soluții legislative neconstituționale în domeniul educației
de Tudorel Toader

03 decembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Nu poate fi încălcat dreptul părinților sau al tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri religioase, educația copiilor minori a căror răspundere le revine

Soluția legislativă declarată neconstituțională era consacrată prin prevederile art. 9 alin. (1) din Legea educației naționale, prevederi potrivit cărora: "Planurile învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară. În învățământul primar, religia este disciplină obligatorie, în învățământul gimnazial este opțională, iar în învățământul liceal și profesional este facultativă. Elevul, cu acordul părintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea". Obiecția de neconstituționalitate a privit numai cea de-a doua teză din cuprinsul art. 9 alin. (1), anume faptul că în învățământul primar "religia este disciplină obligatorie".

Prevederile contestate sub aspectul constituționalității au fost examinate prin prisma câtorva norme cuprinse în legea fundamentală, precum și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în pacte și în convenții internaționale, care sunt direct incidente. Astfel, potrivit art. 32 alin. (7) teza finală din Constituție, "în școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege"; potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Constituție, "nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale"; potrivit art. 29 alin. (6) din Constituție, "părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine". În sensul art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie, acest drept incluzând libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea și prin învățătură; art. 18 alin. (1) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice cuprinde o reglementare identică, dar, în alin. (2), se mai adaugă că "nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertății sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa"; prin art. 13 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, statele-părți la acest pact s-au angajat să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de "a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri"; art. 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde o reglementare similară cu cea din art. 18 al Declarației Universale a Drepturilor Omului și cu cea din art. 18 alin. (1) al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice. În esență, toate aceste prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului din pacte și convenții internaționale sunt reluate de art. 29 alin. (1) și alin. (6) din Constituția României.

Așa fiind, prevederile art. 9 alin. (1) din Legea învățământului nu pot fi interpretate decât în strictă conformitate cu cele ale art. 29 din Constituție, în sensul cărora "nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă contrare convingerilor sale" și "părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine". O altă interpretare ar fi vădit neconstituțională.

Art. 9 alin. (1) teza finală din Legea învățământului permite însă o interpretare conformă prevederilor constituționale: "Elevul, cu acordul părintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia și confesiunea". Dreptul de "a alege" semnifică și posibilitatea de a nu avea nicio opțiune religioasă. Iar "alegerea", cu "acordul părintelui sau al tutorelui legal instituit", asigură dreptul reprezentanților legali ai copilului de a decide, potrivit propriilor convingeri, în legătură cu educația copiilor minori, ca expresie a autorității părintești.

Introducerea în învățământul primar a religiei, ca "disciplină obligatorie", nu înseamnă obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul părintelui sau al tutorelui de a asigura educația copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finală din structura art. 9 alin. (1) rezultă că "obligativitatea" privește includerea religiei ca disciplină în planurile de învățământ, religia și confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Decizia nr. 72 din 18 iulie 1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi ale Legii(1) învățământului, publicată în M. Of. nr. 167 din 31 iulie 1995.

2. Statutul de cadru didactic, din învățământul preuniversitar, nu poate fi dobândit prin proceduri diferite

Soluția legislativă declarată neconstituțională era consacrată prin prevederile art. 253 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate, prevederi care, în prezent, au următorul cuprins: "Cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul național unic de titularizare, care au obținut cel puțin nota/media 7 și au ocupat un post/o catedră, devin titulare în sistemul de învățământ preuniversitar, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții generale:

a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;

b) consiliul de administrație al unității de învățământ respective este de acord".

Prevederile art. 253 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/2011 instituie condițiile generale care trebuie îndeplinite cumulativ de cadrele didactice netitulare calificate pentru a deveni titulare în sistemul de învățământ preuniversitar.

O asemenea reglementare instituie, în realitate, o modalitate de dobândire a calității de titular în învățământul preuniversitar contrară principiilor pe care legea le instituie pentru titularizare, precum și regimului juridic pe care legea îl circumscrie noțiunii de "titular" în învățământ. Astfel, în contradicție cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, se creează o discriminare în ceea ce privește ocuparea posturilor în învățământul preuniversitar, în sensul că, pentru o anumită categorie de persoane - cadrele didactice netitulare calificate care au participat în ultimii 6 ani la concursul național unic de titularizare, care au obținut cel puțin nota/media 7 și au ocupat un post/o catedră -, aceasta se realizează doar pe baza certificării viabilității postului și acordului consiliului de administrație al unității de învățământ respective.

Curtea a reținut că statutul de titular în învățământul preuniversitar are un regim juridic distinct, această categorie de personal didactic beneficiind de drepturi specifice [de exemplu, pentru personalul preuniversitar: transferul în situația restrângerii de activitate, repartizarea pe posturi/catedre vacante în condițiile art. 252 alin. (3) din lege, pretransfer, în condițiile art. 252 alin. (5) din lege, posibilitatea detașării, în condițiile art. 2541 din lege, rezervarea postului didactic sau a catedrei în condițiile art. 255 din lege, concediu fără plată pe timp de un an școlar în condițiile aceluiași articol, posibilitatea de a ocupa funcții de director sau director adjunct în condițiile art. 257 din lege etc.].

În considerarea acestui regim juridic specific, statutul de titular în învățământ se dobândește prin concurs, acesta fiind principiul care se desprinde din interpretarea sistematică a Legii nr. 1/2011.

Astfel, potrivit art. 89 din Legea nr. 1/2011: "În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice vacante și rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului", iar, potrivit art. 254 alin. (3) din aceeași lege: " (3) În învățământul preuniversitar de stat și particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului".

Or, chiar dacă dobândirea calității de titular în condițiile art. 253 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/2011 are caracter de excepție, instituirea acestei excepții trebuie să respecte normele și principiile constituționale. Insuficiența numărului de cadre didactice nu justifică denaturarea regimului juridic al unei instituții care are o configurație bine definită prin lege și crearea unei modalități "paralele" de accedere la calitatea de titular în învățământul preuniversitar, contrară derulării în condiții optime a procesului de învățământ în cadrul unui sistem național de învățământ predictibil și funcționabil.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...