Universul Juridic nr. 11/2018

Contravențiile la regimul juridic al serviciilor funerare care nu sunt sancționate cu anularea autorizației sanitare de funcționare (I)
de Silviu-Dorin Șchiopu

26 noiembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Normele tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare(1) prevăd o serie de fapte ce constituie contravenții.

Cum Ministerul Sănătății a primit sarcina de a elabora proiectul de hotărâre a Guvernului(2) pentru stabilirea normelor de aplicare ale Legii nr. 102/2014(3), constatarea săvârșirii contravențiilor și aplicarea sancțiunilor a fost încredințată personalului de specialitate împuternicit al Inspecției sanitare de stat din cadrul Ministerului Sănătății și al direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București. De asemenea, potrivit art. 45 din norme, contravențiilor prevăzute de acest act normativ le sunt aplicabile și dispozițiile Capitolului IV "Controlul în sănătatea publică" din cadrul Titlului I "Sănătatea publică" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății(4), cu modificările și completările ulterioare.

Constatarea săvârșirii contravențiilor și aplicarea sancțiunilor făcându-se de către Inspecția sanitară de stat din cadrul Ministerului Sănătății și direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, nu putem decât concluziona că legiuitorul a consacrat în privința Normelor tehnice și sanitare o viziune ce are ca pilon central sănătatea publică. Astfel, în vederea protejării acesteia, în funcție de severitatea sancțiunii, respectiv importanța valorii sociale ocrotite prin norma contravențională, Normele tehnice și sanitare prevăd patru paliere ale sancțiunii amenzii contravenționale iar pentru unele contravenții săvârșite de prestatorii de servicii funerare este prevăzută și sancțiunea complementară constând în anularea autorizației sanitare de funcționare.

În cele ce urmează ne vom apleca numai asupra acelor contravenții în privința cărora legiuitorul nu a prezumat pericolul social ca fiind suficient de mare astfel încât să atragă în cazul faptelor săvârșite de prestatorii de servicii funerare și sancțiunea complementară a anulării autorizației sanitare de funcționare(5).

A. Este sancționată cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei încălcarea prevederilor art. 4, art. 19, art. 23 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 39 alin. (1) și art. 40 lit. a) și b) din Normele tehnice și sanitare.

Potrivit art. 4 din Normele tehnice și sanitare: "(1) Se interzice fotografierea corpului defunctului, fără acordul aparținătorilor. (2) Prin excepție este permisă fotografierea și filmarea pe timpul desfășurării autopsiei în scopul constituirii probelor, conform dispozițiilor legale în vigoare".

Codul civil în art. 79 interzice orice atingere adusă memoriei persoanei decedate, protejarea acesteia făcându-se prin trimitere la normele juridice consacrate dreptului la imagine (art. 73 C. civ.) și dreptului la reputație (art. 72 C. civ.). Într-o celebră speță din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ce a dus la consacrarea pe cale pretoriană a dreptului la propria imagine în Franța, avocatul general a precizat în concluziile sale că "omul celebru are dreptul de a muri în taină, iar dacă familia, după ultima sa suflare, dorește să păstreze trăsăturile acestuia numai pentru ea, nu se poate ca, în numele celebrității ce supraviețuiește morții, să se ducă atingere acestor lucruri sacre"(6) .

De aceea, publicarea în presă a unei fotografii ce prezintă rămășițele pământești ale unei persoane, în absența acordului familiei acesteia constituie pe terenul dreptului civil o atingere adusă memoriei persoanei decedate(7) . În astfel de situații este protejată atât memoria defunctului căreia trebuie să i se arate respectul cuvenit, cât și moștenitorii și familia acestuia care suferă un fel de prejudiciu prin ricoșeu(8) . În același sens, art. 62 alin. (1) C. civ. Carol al II-lea(9) prevedea că "personalitatea este apărată și după moarte în măsura în care pietatea o cere", iar acțiunea aparține numai ascendenților, descendenților până al patrulea grad inclusiv, fraților, surorilor și soțului celui vătămat.

În materie contravențională, art. 4 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare interzice fotografierea corpului defunctului în lipsa acordului nu al familiei, nici al moștenitorilor, ci (...) al aparținătorilor. Noțiunea de "aparținător" este întâlnită atât în materia executării pedepselor și a măsurilor privative de libertate(10), cât mai ales în domeniul serviciilor medicale: pacienții au aparținători. Întrucât "în limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni"(11), iar Normele tehnice și sanitare au fost redactate de către Ministerul Sănătății, ne vom raporta la conținutul noțiunii, astfel cum îl regăsim precizat în alte acte normative emise de acest minister. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 50/2004(12) categoria aparținătorilor includea soțul/soția, rudele până la gradul al IV-lea inclusiv și reprezentantul legal al persoanei. Ulterior, punctul 2 din Ordinul nr. 814/2018(13) a eliminat reprezentanții legali din conținutul noțiunii de aparținător.

De vreme ce Normele tehnice și sanitare au fost emise anterior Ordinului nr. 817/2018, dacă prezumăm că redactorii normelor au ținut seamă de condiția unității terminologice impusă de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu putem decât concluziona că, în sensul art. 4 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare, prin aparținători trebuie să înțelegem soțul/soția, rudele până la gradul al IV-lea inclusiv și reprezentant legal al persoanei decedate. Prin urmare, numai aceste persoane ar putea autoriza fotografierea defunctului. De asemenea, considerăm că art. 4 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare privește nu numai captarea imaginii defunctului prin mijloace fotografice, ci și înregistrarea imaginii acestuia cu o cameră video, aceasta din urmă fiind în esență o captare de imagini succesive.

Totuși, dacă defunctul a autorizat încă din timpul vieții fotografierea sa ulterior decesului, aparținătorii săi nu se vor putea opune voinței acestuia având în vedere prevederile art. 80 C. civ. privind posibilitatea defunctului de a determina felul propriilor funeralii și de a dispune cu privire la corpul său după moarte. Invers, dacă persoana decedată a interzis din timpul vieții reproducerea imaginii sale de după deces, nimeni nu o va mai putea permite ulterior. Astfel, numai în absența unei opoziții a defunctului, aparținătorii ar putea permite fotografierea corpului acestuia.

Revenind însă la chestiunea aparținătorilor, deși înțelegem că această noțiune le era mai familiară redactorilor din cadrul Ministerului Sănătății, totuși considerăm că nu este adecvată de vreme ce dreptul la respectarea memoriei persoanei decedate este prevăzut de Codul civil căruia îi este străină noțiunea de "aparținător". De aceea, de lege ferenda, se impune corelarea art. 4 alin. (1) din Normele tehnice și sanitare cu prevederile art. 16 alin. (3) și art. 17 din Legea nr. 102/2014.

Potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 102/2014, "dacă pe timpul vieții persoana decedată nu și-a exprimat dorința referitoare la înmormântare, locul și modalitatea înmormântării se hotărăsc de persoana, familia sau de autoritatea care se îngrijește de înmormântare". La fel, dacă defunctul nu a dispus în prealabil cu privire la posibilitatea reproducerii imaginii sale de după deces, în această privință ar trebui să poată decide persoana sau autoritatea obligată să dispună cu privire la înmormântare, în ordinea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 102/2014(14) . În caz contrar, s-ar putea ajunge la situația nefirească în care persoana care are obligația de a se îngriji de înmormântare nu este și persoana ce poate legitima fotografierea corpului defunctului.

Deși potrivit art. 2 alin. (2) Normele tehnice și sanitare nu se aplică manipulării cadavrelor pentru activități didactice și științifice și nici activităților specifice serviciilor de prosectură realizate numai în spitale și în instituțiile de medicină legală iar potrivit art. 7 din Legea nr. 104/2003(15) "autopsiile anatomopatologice se realizează numai în spitale sau în instituții de medicină legală", art. 4 alin. (2) din Normele tehnice și sanitare totuși prevede că "prin excepție este permisă fotografierea și filmarea pe timpul desfășurării autopsiei în scopul constituirii probelor, conform dispozițiilor legale în vigoare".

Această excepție pare nefirească în contextul în care, pe de o parte, normele se aplică numai prestatorilor de servicii funerare, însă prestatorii de servicii funerare nu pot realiza autopsii iar, pe de o parte, normele nu se aplică autopsiilor de vreme ce acestea nu pot fi efectuate decât în spitale și în instituțiile de medicină legală care sunt excluse din domeniul de aplicare al normelor.

Explicația prezenței acestei prevederi rezidă în aceea că, în forma inițială(16), Normele tehnice și sanitare urmau a fi aplicate în mod unitar atât prestatorilor privați de servicii funerare (îngrijiri mortuare adresate direct corpului defunctului, precum manoperele de spălare și igienizare, îmbălsămare și tanatopraxie), cât și activităților din compartimentele de prosectură ale spitalelor și instituțiilor de medicină legală (autopsii și activități de restaurare a aspectului cadavrelor, precum îmbălsămarea, spălarea, îmbrăcarea și cosmetizarea cadavrelor).

Astfel, inițial, s-a propus un program de formare profesională unitar, care să poată include în competențele profesionale cunoștințe teoretice și practice care să permită abordarea oricărui caz de deces, iar diploma obținută să permită practica autopsiei și tanatopraxiei atât în sistemul de stat (unități sanitare și medico-legale), cât și în sistemul privat (servicii funerare). Ulterior, datorită opoziției asociațiilor profesionale și sindicale ale anatomopatologilor, s-a stabilit să existe două formări, una de autopsier pentru unități sanitare și medico-legale și una de tanatopractor pentru servicii funerare în sistem privat, cuprinzând atât noțiuni care să fie asimilate de ambele categorii de personal, cât și părți specifice(17).

În forma inițială, cea care urma a se aplica atât unităților sanitare și medico-legale, cât și servicii funerare în sistem privat, art. 6 al Normelor tehnice și sanitare avea următoarea redactare: "Se interzice fotografierea corpului defunctului, fără acordul aparținătorilor. Prin excepție este permisă fotografierea în cadrul procedurilor judiciare, conform normelor legale".

După ce activitățile specifice serviciilor de prosectură realizate numai în spitale și în instituțiile de medicină legală - autopsiile - au fost sustrase domeniului de aplicare al Normelor tehnice și sanitare, s-a menținut totuși în cuprinsul actului normativ excepția potrivit căreia este permisă fotografierea și filmarea pe timpul desfășurării autopsiei în scopul constituirii probelor, conform dispozițiilor legale în vigoare. Practic ne aflăm în prezența unei dispoziții legale rămase fără obiect. Deși excepția există, ea nu-și mai are locul în acest act normativ întrucât în forma sa finală acesta nu se mai aplică în cazul autopsiilor. Astfel, ca urmare a restrângerii domeniului de aplicare a Normelor tehnice și sanitare, legiuitorul nu ar mai fi trebuit să menționeze această excepție. De aceea, de lege ferenda, se impune eliminarea alin. (2) al art. 4 din Normele tehnice și sanitare.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...