Revista Romana de Drept Privat nr. 2/2018

Consecințele nerespectării normelor referitoare la publicitate și opozabilitate
de Dan Chirică

01 octombrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prof. univ. dr. DAN CHIRICĂ

Facultatea de Drept, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

LES CONSEQUENCES DU NON-RESPECT DES NORMES CONCERNANT LA PUBLICITE ET L'OPPOSABILITE

RESUME

L'etude commence par l'inclusion des notions de relativite et d'opposabilite. La premiere notion se refere aux effets entre les parties du contrat, pendant que la deuxieme notion se refere a l'obligation des tiers de ne pas porter atteinte aux situations juridiques qui existent suite la conclusion du contrat. L'opposabilite est realisee par la mise en oeuvre des formes de publicite prevues par la loi. Il y a aussi des formes de publicite qui vont au-dela de l'opposabilite. La sanction specifique au manquement des formes de publicite est l'inopposabilite. L'inopposabilite n'est pas confondue avec d'autres sanctions de droit civil. Cette specificite ressort de deux situations juridiques complexes. La premiere situation est celle apparue suite la conclusion d'un acte juridique par une personne au nom et pour le compte d'une autre personne sans aucune autorisation ou en depassant les limites de l'autorisation reçue. La deuxieme situation est celle d'une decision de justice de partage d'un immeuble etant le bien commun survenu entre deux ex-conjoints, dans le cas où ni l'action en justice n'a ete enregistre dans le registre foncier, ni la decision de separation n'a ete enregistree dans le registre foncier, et la prescription extinctive de l'execution forcee du jugement de partage est survenue entre-temps.

Mots-cles: parties; relativite; tiers; opposabilite; inopposabilite.

CONSEQUENCES OF NON-COMPLIANCE WITH THE RULES RELATED TO PUBLICITY AND ENFORCEABILITY

ABSTRACT

This study starts by including the definitions of relativity and enforceability. The first definition refers to the effects between the parties to the agreement, while the second refers to the third parties' obligation not to prejudice the legal relationships arisen from the conclusion of the agreement. Enforceability shall be performed by fulfilling the forms of publicity provided for by law. There are also forms of publicity that transcend enforceability. The sanction specific to the non-fulfillment of the forms of publicity shall be unenforceability. Unenforceability shall not be confused with other sanctions of civil law. This specificity is depicted in two complex legal situations. The first is the situation occurred following the conclusion of a legal deed by a person in the name and on behalf of another person without being authorized to this end or by exceeding the limits of his or her authority given. The second is the situation of a court ruling related to the partition of a building being a common asset between two ex-spouses, in the case where neither the lawsuit has been recorded in the land book, nor the judgment for partition has been registered in the land book, and the limitation of the enforcement of the judgment for partition has occurred meanwhile.

Keywords: parties; relativity; third parties; enforceability; unenforceability. Consecințele nerespectării normelor referitoare la publicitate și opozabilitate

I. Relativitatea și opozabilitatea

1. Art. 1.280 C. civ. enunță în termeni expreși principiul bine cunoscut al efectelor relative ale contractului, potrivit căruia acesta "produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel". Prin urmare, terții, așa-zișii penitus extranei, care nu sunt parte într-un anume contract, nu pot fi nici creditori, adică beneficiari ai drepturilor derivând din acel contract, dar nici debitori, adică obligați printr-un asemenea act. Aceasta nu înseamnă însă nicidecum că pentru terți un contract încheiat de alte persoane ar fi ceva fără niciun fel de semnificație. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 1.281 C. civ., "Contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract. Terții se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu excepția cazurilor prevăzute de lege".

2. În esență, așadar, în sensul dispozițiilor art. 1.281 teza I C. civ., opozabilitatea invocată de părți față de terți pune în discuție "îndatorirea generală de a nu aduce atingere situației juridice create prin contract", în vreme ce "relativitatea efectelor contractului presupune faptul că terții nu pot fi ținuți de obligațiile concrete create prin contract prin voința părților"1. Prin urmare, bunăoară, ca să dăm un exemplu, pe de o parte, dreptul de proprietate dobândit de un cumpărător de la un vânzător nu poate fi nesocotit în niciun fel de terți, aceștia fiind obligați să respecte această realitate socială, abținându-se de la orice act sau fapt care l-ar putea leza pe cumpărător (obligație de a nu face), iar, pe de altă parte, terții nu pot fi ținuți la executarea obligațiilor care decurg din contractul de vânzare pentru părțile contractante, așa cum ar fi, bunăoară, obligația de predare a lucrului vândut, de garanție pentru evicțiune și vicii ascunse, din partea vânzătorului, sau obligația de plată a prețului, din partea cumpărătorului.

Nu numai în cazul contractelor translative de proprietate, care este un drept opozabil erga omnes, terții sunt obligați să respecte situațiile create ca urmare a încheierii lor, ci în cazul oricărui alt contract. Astfel, de exemplu, într-o speță, pe temeiul principiului opozabilității contractului terților, Casația franceză a dat câștig de cauză reclamantului locatar beneficiar al unei clauze de exclusivitate în privința activității sale comerciale desfășurate în imobilul închiriat, care a solicitat obligarea locatorului să facă tot ceea ce este necesar pentru ca un alt locatar, care a contractat ulterior, să respecte clauza mai sus menționată, chiar dacă acesta din urmă nu a fost parte la contractul invocat de reclamant și nu a avut cunoștință de clauza de exclusivitate2. De asemenea, s-a reținut responsabilitatea pe temei delictual a terțului (daune-interese) care, în cunoștință de cauză, s-a făcut complice la încălcarea unui contract de către una dintre părți, așa cum a fost cazul celui care a angajat un salariat al cărui contract cu un alt angajator nu era încă expirat, cazul celui care a contractat cu promitentul nesocotind drepturile beneficiarului unei promisiuni de vânzare sau al unui pact de preferință3 ori cazul terțului angrosist care, în cunoștință de cauză, contractează cu comerciantul cu amănuntul care avea o convenție de aprovizionare exclusivă încheiată cu un alt angrosist4.

3. Nu mai puțin însă, în sensul dispozițiilor art. 1.281 teza a II-a C. civ., opozabilitatea poate fi invocată și în sens invers, de către terți față de părți, permițând celor dintâi de a se "prevala de efectele contractului" față de cei de al doilea, însă "fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu excepția cazurilor prevăzute de lege". Din această perspectivă, trei sunt posibilitățile pe care le are la dispoziție terțul:

- să folosească contractul ca un mijloc de probă, pentru dovedirea unor stări de fapt care rezultă din cuprinsul său;

- să invoce nerespectarea contractului de către una dintre părți, dacă aceasta i-a cauzat un prejudiciu, cum ar fi, bunăoară, cazul în care o construcție, A, ridicată de un antreprenor este afectată de anumite deficiențe de construcție imputabile antreprenorului, iar acestea afectează un imobil vecin, B, situație în care proprietarul imobilului A are o acțiune contractuală contra antreprenorului pentru a obține reparații (în natură sau prin echivalent), în vreme ce proprietarul imobilului B poate acționa împotriva antreprenorului pe temei delictual pentru repararea prejudiciului suferit de el, invocând și dovedind simplul fapt al defectuoasei executări a contractului - la care el nu a fost parte - de către antreprenor, fapt care pentru el este unul delictual, susceptibil să atragă răspunderea autorului acestuia5;

- să invoce contractul pentru a scăpa de o obligație care altminteri i-ar reveni, așa cum este cazul asigurătorului de răspundere civilă care se prevalează de o tranzacție prin care asiguratul și victima au convenit o limitare a prejudiciului reparabil6.

II. Opozabilitatea și publicitatea

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...