Universul Juridic nr. 11/2018

Răspunderea doctorandului, a conducătorului de doctorat și a membrilor comisiei de susținere publică a tezelor de doctorat pentru încălcarea regulilor de deontologie în activitatea de întocmire a tezelor (I)
de Gheorghe Bocșan

08 noiembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Considerații preliminare

În analiza răspunderii pentru încălcarea regulilor de deontologie în cercetarea doctorală și în activitatea de întocmire a tezei de doctorat trebuie pornit de la scopul studiilor de doctorat științific, așa cum este acesta definit de prevederile art. 158 alin. (6) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011(1), respectiv producerea de cunoaștere științifică originală, relevantă instituțional, pe baza unor metode științifice. Astfel, elementele fundamentale ale scopului tezei de doctorat sunt originalitatea științifică și folosirea metodelor științifice pentru producerea de cunoștințe novatoare.

Folosirea metodelor de cercetare științifică presupune ipso facto respectarea normelor deontologice și etice care formează integritatea în materie de cercetare. Astfel, în opinia noastră, nu poate constitui o metodă validă de cercetare științifică aceea care nu respectă normele deontologice și etice (de exemplu folosește plagiatul, falsificarea datelor științifice și înlăturarea unor rezultate ce infirmă ipoteza ce se cere a fi demonstrată prin actul cercetării).

În continuare, vom folosi noțiunea de etică a cercetării în sensul său restrâns, adică și atunci când regulile care o reglementează nu sunt sancționate juridic, prin contrast cu deontologia, ce presupune norme juridice izvorâte din considerente etice și morale. O altă noțiune utilizată tot mai mult în acest domeniu este cea de integritate a cercetării științifice, reprezentând un cumul de deontologie și etică. Este adevărat că legea română privește etica cercetării ca un domeniu sancționat juridic, după cum vom vedea mai jos, pe parcursul acestui studiu, dar acest fapt nu îi schimbă totuși sensul primar de expresie a imperativului moral, de sorginte kantiană, lipsit totuși de forța coercitivă a dreptului pozitiv.

Răspunderea juridică poate fi definită ca acel raport juridic ce se constituie ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, adică a unei fapte interzise printr-o normă juridică, acțiune sau inacțiune ce constituie concomitent o încălcare a unei obligații juridice.

Pentru a determina conținutul raportului juridic de răspundere ce apare ca urmare a încălcării regulilor de deontologie în activitatea de întocmire a tezelor de doctorat, astfel cum este reglementată la această dată de Legea nr. 1/2011 și de H.G. nr. 681/2011, vom identifica întâi obligațiile juridice a căror încălcare este sancționată de cele două acte normative menționate.

Natura juridică a răspunderii este dependentă de cea a obligației nesocotite, a calității subiecților de drepturi și obligații corelative implicați în raportul de răspundere și a formei de vinovăție cerută de lege pentru antrenarea răspunderii, așa cum vom analiza în continuare.

II. Obligația studentului-doctorand de a respecta regulile de deontologie în activitatea de întocmire a tezei de doctorat

Răspunderea studentului-doctorand în contextul enunțat în titlul studiului se întemeiază pe obligația sa de a respecta regulile de deontologie. Prin reguli de deontologie în această materie înțelegem, în principal, acele norme care prevăd interdicția săvârșirii faptelor care sunt definite ca și încălcări ale eticii și deontologiei universitare de Codul de etică și deontologie universitară, la care face referire art. 306 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cod la elaborarea căruia a contribuit și comisia de etică universitară, document public propus senatului universitar pentru adoptare, iar apoi inclus în Carta universitară.

În același context, comisia de etică și deontologie universitară este abilitată, prin dispozițiile art. 306 alin. (3) lit. d) din aceeași lege să își exercite atribuțiile stabilite de Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduită în activitatea de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare(2) .

În conformitate cu prevederile art. 20 din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681 din 29 iunie 2011(3) :

"(1) Școala doctorală împreună cu conducătorul de doctorat au obligația de a informa studentul-doctorand cu privire la etica științifică, profesională și universitară și de a verifica respectarea acesteia, inclusiv: a) respectarea prevederilor deontologice pe parcursul realizării cercetării de doctorat; b) respectarea prevederilor deontologice în redactarea tezei de doctorat. (2) Școala doctorală și IOSUD(4) iau măsuri pentru prevenirea și sancționarea abaterilor de la normele eticii științifice, profesionale și universitare, conform codului de etică și deontologie profesională al instituției. (3) În cazul unor eventuale fraude academice, a unor încălcări ale eticii universitare sau a unor abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, inclusiv a plagiatului, studentul-doctorand și/sau conducătorul de doctorat răspund/răspunde în condițiile legii".

Observăm așadar că încălcarea regulilor deontologice în activitatea de întocmire a tezei de doctorat, presupunând ambele tipuri de activități prevăzute în art. 20 alin. (1) lit. a) și b) citat mai sus, este sancționabilă de școala doctorală și IOSUD. Ultimul alineat al art. 20 din Codul studiilor universitare de doctorat prevede expres răspunderea studentului-doctorand și/sau a conducătorului de doctorat pentru fraude academice, încălcări ale eticii universitare, abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, inclusiv pentru plagiat.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...