Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 478/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 noiembrie 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 47.393/3/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 313D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 428D/2017, nr. 1.315D/2017, nr. 1.676D/2017, nr. 2.335/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017, nr. 2.622D/2017 și nr. 2.626D/2017, având ca obiect aceleași excepții de neconstituționalitate, ridicate de același autor, în dosarele nr. 3.458/3/2016 și nr. 3.460/3/2016 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 596/99/2016 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 41.907/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și în dosarele nr. 38.780/3/2016, nr. 38.803/3/2016, nr. 38.839/3/2016, nr. 38.870/3/2016, nr. 38.811/3/2016, nr. 38.908/3/2016 și nr. 38.901/3/2016 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 428D/2017, nr. 1.315D/2017, nr. 1.676D/2017, nr. 2.335/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017, nr. 2.622D/2017 și nr. 2.626D/2017 la Dosarul nr. 313D/2017, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. În dosarele Curții Constituționale nr. 313D/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017 și nr. 2.622D/2017, prin Decizia civilă nr. 5.964 din 12 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 47.393/3/2015, prin încheierile din 13 septembrie 2017, pronunțate în dosarele nr. 38.780/3/2016, nr. 38.803/3/2016, nr. 38.839/3/2016 și nr. 38.870/3/2016, prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 38.811/3/2016, și prin Decizia civilă nr. 3.348 din 12 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 38.908/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012.

9. În dosarele Curții Constituționale nr. 428D/2017, nr. 1.315D/2017 și nr. 2.626D/2017, prin Decizia civilă nr. 5.876 din 8 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.458/3/2016, prin Decizia civilă nr. 584 din 9 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.460/3/2016, și prin Decizia civilă nr. 3.768 din 4 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 38.901/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 sintagma "fără a depăși nivelul din luna iunie 2010", din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012.

10. În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.676D/2017, prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 596/99/2016, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012.

11. În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.335D/2017, prin Sentința civilă nr. 2.013 din 29 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 41.907/3/2016, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012.

12. În toate aceste dosare, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect cererile formulate de reclamant, în numele și pentru membrii săi de sindicat, prin care se solicită obligarea angajatorilor la calcularea, alocarea și plata diferenței de 4 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dreptul la alocația pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015, perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială, prin plafonarea cuantumului valoric al alocației pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens se arată că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, dar și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului și care îndeplinește misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii zilnic fiecărei persoane. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5.010 calorii necesare. Deși, prin ordine succesive ale ministrului apărării naționale, a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcție de indicii prețurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituțiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susține că, în acest mod, este încălcat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituție. Se mai arată că, prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum, se ajunge la o discriminare între personalul instituțiilor publice, care primește hrană în natură (potrivit Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicate) și care beneficiază, în acest fel, de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, și personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocație financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocației pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5.010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6, cuprinsă în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003. Se mai susține că, prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii prețurilor de consum, se ajunge la situația în care un drept patrimonial recunoscut de lege este vidat de o parte de substanța sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu s-a produs. Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor și a altor drepturi de natură salarială, se arată că, în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010), s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar.

14. În dosarele Curții Constituționale nr. 313D/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017, nr. 2.622D/2017 și nr. 2.626D/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia instanței judecătorești care sesizează Curtea Constituțională este obligatorie doar dacă excepția ar fi fost invocată din oficiu. În dosarele Curții Constituționale nr. 428D/2017 și 1.315D/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la alocații pentru hrană nu este un drept fundamental, astfel încât stabilirea modalităților de acordare a cuantumului valoric al acestui drept poate face obiectul unor plafonări, diminuări sau chiar eliminări.

15. În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.676D/2017, Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

16. În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.335D/2017, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin plafonarea cuantumului normei de hrană la nivelul aflat în plată în anul 2010, nu s-a produs o diminuare a drepturilor salariale, ci pur și simplu s-a menținut un anumit nivel al acestora, care corespundea posibilităților reale de plată, raportat la realitățile socioeconomice existente la momentul adoptării acestor norme, fapt ce nu contravine dispozițiilor constituționale, legiuitorul având îndrituirea constituțională de a lua astfel de măsuri, dacă sunt impuse de situația economică a țării, desigur, în anumite condiții.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă, în esență, Decizia Curții Constituționale nr. 557 din 16 iulie 2015.

19. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, astfel cum a fost reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 708 din 29 noiembrie 2016, nr. 266 din 27 aprilie 2017 și nr. 327 din 9 mai 2017, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosare de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, cu următorul cuprins: "Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010". Art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 face referire laart. 1 alin. (1) din același act normativ, cu următorul cuprins: "Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012." De asemenea, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 face referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora: (...) d) cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament;".

23. Curtea reține că, ulterior sesizării sale, dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, Curtea reține că legiuitorul a prevăzut în mod expres acordarea dreptului de hrană la valoarea actualizată, prin dispozițiile art. 12 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, astfel cum au fost completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de calculare și plată a diferenței de 4 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.

24. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecție socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 8 privind respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, prin Decizia nr. 266 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iulie 2017, sau prin Decizia nr. 327 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 17 august 2017, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestora. Prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, Curtea a reținut că se critică, în principal, faptul că revenirea la cuantumul alocației pentru hrană avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept [prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010] s-a realizat fără actualizarea acestei sume, prevăzute de dispozițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994. O primă consecință pretins neconstituțională a acestui fapt este că dreptul de hrană ar suferi o diminuare contrară celor prevăzute art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție.

26. Față de această critică, Curtea a reținut că alocația pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate polițiștilor, în virtutea specificului activității pe care o desfășoară, activitate care este de natură să supună organismul și psihicul unor solicitări și riscuri sporite. Referitor la conținutul dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea a stabilit, la paragrafele 25-29 ale Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că, raportat la specificul activității desfășurate de polițiști, dreptul la alocația de hrană poate fi privit ca o măsură de protecție socială a acestei categorii profesionale. De altfel, consacrarea acestui drept alături de dreptul la uniformă, echipament specific, asistență medicală și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite întărește ideea că acordarea acestui drept nu poate fi privită ca un simplu beneficiu ori privilegiu, ci face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu, prin care se urmărește păstrarea integrității fizice și psihice a polițiștilor. Prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 20, Curtea a reținut, în esență, că textul constituțional menționat enumeră elementele componente ale dreptului la protecție socială a salariaților, respectiv securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și "alte situații specifice, stabilite prin lege".

27. Curtea a considerat că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a alege care sunt modalitățile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condițiile adecvate desfășurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă.

28. De asemenea, Curtea a reținut că legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi. Așadar, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi.

29. Referitor la critica privind încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea a constatat, la paragraful 31 al Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că autorul excepției are în vedere diferențele care apar între beneficiarii dreptului la alocație de hrană, ca urmare a modalității diferite de acordare a acestui drept. Diferențierile între normele de hrană stabilite și modalitățile de acordare a acestora se fac în funcție de specificul activității și de gradul de solicitare, apreciat ca fiind aferent activității desfășurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiași tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeași situație cu a sa. În același timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situație distinctă sub aspectul condițiilor care justifică acordarea normei de hrană, în raport cu celelalte categorii de persoane, menționate în același act normativ. Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudența sa, că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), astfel încât Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

31. Referitor la dispozițiile art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, și ale art. 8, privind respectarea vieții private și de familie, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauza de față, întrucât se referă la judecarea în mod echitabil a cauzei, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, respectiv la respectarea vieții private și de familie. Or, în cauza de față, se critică dispozițiile de lege care au plafonat cuantumul alocației pentru hrană, acordate pentru anumite categorii socioprofesionale, această critică neavând legătură cu dreptul la un proces echitabil și cu viața privată și de familie.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi de sindicat, în dosarele nr. 47.393/3/2015, nr. 3.458/3/2016, nr. 3.460/3/2016, nr. 38.780/3/2016, nr. 38.803/3/2016, nr. 38.839/3/2016, nr. 38.870/3/2016, nr. 38.811/3/2016, nr. 38.908/3/2016 și nr. 38.901/3/2016 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 596/99/2016 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 41.907/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...