Revista Romana de Jurisprudenta nr. 1/2018

Despre prescripție în materia contenciosului administrativ/About prescription in contentious administrative matters
de Andreea Tabacu

30 iunie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Conf. univ. dr. Andreea Tabacu*

Abstract

Prescription in administrative contentious matters benefits from specific rules determined by the peculiarities stipulated under the law for the deployment of the administrative law legal relation.

By instituting a prior procedure, which is mandatory in most cases, the law connects the lapsing of the prescription term, to the attitude of the public authorities with regards to the request lodged by the interested party in the complaint, allowing for the submission of an answer within the legal term or, quite on the contrary, for the passive attitude of the authority.

The celerity of the relations in this field determines the regulation of short terms to notify the administrative authority, as well as the competent common law courts, derogations from the same being stipulated in special cases.

The supplementation of the prescription rules in the Law no. 554/2004 with the ones in the Civil Code must take into account the compatibility of the latter with the specificities of the power relations between the public authorities and the prejudiced parties.

Keywords: prescription; contentious administrative matters; terms; prior procedure; special cases

Rezumat

Prescripția în materia contenciosului administrativ beneficiază de reguli specifice determinate de particularitățile prevăzute de lege pentru derularea raportului juridic de drept administrativ.

Instituind o procedură prealabilă, obligatorie în majoritatea cazurilor, legea leagă curgerea prescripției de atitudinea autorității publice față de solicitarea formulată în cadrul plângerii de către partea interesată, fiind posibilă acordarea unui răspuns în termenul legal sau, dimpotrivă, pasivitatea autorității.

Celeritatea raporturilor în acest domeniu determină reglementarea unor termene scurte pentru sesizarea autorității administrative, dar și a instanței competente, în dreptul comun, în cazuri speciale fiind prevăzute derogări de la acestea.

Completarea regulilor prescripției din Legea nr. 554/2004 cu cele ale Codului civil trebuie să țină seama gradul de compatibilitate a celor din urmă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate.

Cuvinte-cheie: prescripție; contencios administrativ; termene; procedură prealabilă; cazuri speciale

1. Prezentare

În materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 nu reglementează aparte un regim juridic al prescripției extinctive, arătând numai care sunt termenele în care poate fi introdusă acțiunea în fața instanței de contencios administrativ. În raport de posibilitățile pe care le are persoana vătămată în dreptul său de a introduce în fața instanței acțiune împotriva autorității publice, conform art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ, legiuitorul instituie norme specifice cu privire la momentul curgerii termenului de prescripție.

Prescripția trebuie să țină seama în această materie și de specificul dat de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, care obligă persoana vătămată sau care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ ca, anterior sesizării instanței, să solicite autorității publice emitente sau celei superioare revocarea în tot sau în parte a actului.

De asemenea, în contencios administrativ trebuie avut în vedere faptul că actului administrativ unilateral îi este asimilat și contractul, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege, respectiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, în aceste situații procedura prealabilă prezentând particularități.

Prescripția trebuie raportată, așadar, la noțiunea de "act administrativ", așa cum este definită în Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ unilateral, ca manifestare de voință a autorității publice, este distinct, în esență, de contractul administrativ, care presupune întâlnirea a două voințe, respectiv de refuzul nejustificat expres sau tacit, rezultat din atitudinea autorității care arată că nu emite actul sau, fără a exprima un refuz explicit, nu rezolvă cererea sau nu răspunde în termenul legal.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate, dispozițiile Legii contenciosului administrativ prevăd posibilitatea ca aceasta să poată fi ridicată oricând1, întrucât legalitatea actului administrativ cu caracter individual poate fi cercetat în cadrul procesului prin intermediul acestui instrument procesual fără a se ajunge la constatarea sau declararea nulității acestuia prin dispozitivul hotărârii judecătorești.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...