Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 548/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) lit. f) și art. 464 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 02 noiembrie 2018.

În vigoare de la 02 noiembrie 2018

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) lit. f) și art. 464 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Centrul Internațional pentru Învățământ Superior Technoeconomia Europeană în Dosarul nr. 17.402/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.584/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul acesteia dorește să se adauge la lege, respectiv să se prevadă o excepție pentru societățile care funcționează ca unități de învățământ, cum este și autorul excepției.

4. În continuare, reprezentantul Ministerului Public arată că dispozițiile criticate nu prevăd discriminarea menționată de autorul excepției de neconstituționalitate. Mai mult, chiar dacă ar fi prevăzută o plată a impozitului, fiecăruia îi revine obligația de a plăti impozitul, legiuitorului revenindu-i obligația de a reglementa obligația de a plăti taxele și impozitele. De asemenea, mai arată că prin obligarea la plata taxelor și impozitelor nu se aduce atingere dispozițiilor art. 53 din Constituție.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 28 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.402/3/2017, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456 alin. (1) lit. f) și art. 464 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Centrul Internațional pentru Învățământ Superior Technoeconomia Europeană, reclamant într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că dispozițiile criticate instituie o inegalitate între instituțiile de învățământ superior particulare, înființate prin hotărâre judecătorească înainte de 1993, și cele înființate prin lege, după 1993. De asemenea, creează o discrepanță între, pe de o parte, instituțiile de învățământ (de toate nivelurile) de stat și cele particulare, întrucât niciuna dintre instituții (grădinițe, școli, licee, centre de formare profesională) nu are posibilitatea acreditării instituționale, respectiv a înființării prin lege, pentru acestea nefiind prevăzută în nicio lege o asemenea procedură. Procedura înființării prin lege este prevăzută exclusiv pentru instituțiile de învățământ superior ce urmau a se înființa ulterior anului 1993, în baza Legii nr. 88/1993, și, ulterior, odată cu abrogarea acesteia, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005, doar pentru instituțiile care urmau a se înființa ulterior anului 2005. Prin obligarea la plata impozitului pe clădiri și terenuri doar de către instituțiile private înființate prin hotărâre judecătorească înainte de 1993 se creează un sistem juridic diferit față de cel al celor de stat și al celor private ale statului înființate prin lege după anul 1993, care se răsfrânge asupra persoanelor fizice implicate în activitatea acestor instituții private, în sensul discriminării lor în raport cu data la care s-a înființat instituția. Pe de altă parte, apare o discriminare care privește studenții înscriși în instituțiile particulare înființate prin hotărâre judecătorească înainte de 1993, ale căror taxe se vor majora cu acea cotă procentuală ce va trebui achitată la stat drept impozit pe clădire și teren, stat care ar utiliza taxa pentru instituțiile de stat sau cele private ale statului înființate prin lege după anul 1993 sau pentru cele înființate după anul 2005. Discriminarea privește și angajații instituțiilor particulare înființate prin hotărâre judecătorească înainte de 1993 și ale căror venituri sunt diminuate în raport cu angajații instituțiilor de stat și angajații instituțiilor particulare înființate după anul 1993 sau după 2005.

7. Prin dispozițiile criticate se încalcă, în opinia autorului excepției, regimul proprietății private, deoarece operează un transfer de proprietate injust din patrimoniul particular în cel public (prin obligarea achitării impozitului pe clădiri și terenuri către Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 2), ceea ce echivalează cu o expropriere, fără justă cauză și fără dreaptă și prealabilă despăgubire sau chiar cu o confiscare.

8. Dispozițiile criticate constituie o măsură contrară principiului așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 din Constituție, întrucât reprezintă un impozit instituit doar în sarcina unor instituții de învățământ superior înființate prin hotărâre judecătorească înainte de anul 1993, fără a fi justificat în niciun fel.

9. Autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că dispozițiile criticate înfrâng art. 135 alin. (2) din Constituție, în măsura în care i se aplică un impozit în plus, pentru simplul motiv că este înființată prin hotărâre judecătorească încă din anul 1991, în raport cu celelalte instituții de învățământ din România.

10. În sfârșit, autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că, în forma lor actuală, dispozițiile art. 456 alin. (1) lit. f) și art. 464 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, puse în balanță cu art. 292 și art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, lasă loc interpretărilor și creează confuzie pentru anumite instituții, cum este Direcția Venituri Buget Local Sector 2 București. Astfel, autorul susține că această instituție i-a stabilit impozit pe clădiri și teren, după ce, în prealabil, îi comunicase că este scutită, iar Ministerul Finanțelor i-a comunicat că este scutită de plata TVA și a impozitului pe clădiri și terenuri.

11. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, Guvernul arată că din analiza criticii formulate reiese că dispozițiile avute în vedere de autorul excepției reprezintă facilități fiscale acordate anumitor categorii de persoane juridice, fără a aduce atingere în niciun fel drepturilor constituționale invocate. Norma se aplică, în aceeași măsură, tuturor persoanelor aflate în situații similare, prin urmare nu poate fi invocat un tratament discriminatoriu. În susținerea acestui punct de vedere, Guvernul evocă considerente din Decizia Curții Constituționale nr. 341 din 24 mai 2016. În final, Guvernul mai arată că nu rezultă din argumentele invocate temeiul legal în baza căruia nu ar beneficia de facilitățile fiscale acordate de lege instituțiile de învățământ înființate anterior anului 1993.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 456 alin. (1) lit. f) și art. 464 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins:

- Art. 456 alin. (1) lit. f) : " (1) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru: [...] f) clădirile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe, astfel cum sunt definite și funcționează potrivit Legii nr. 263/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 464 alin. (1) lit. f) : " (1) Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru: [...] f) terenurile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități economice care generează alte venituri decât cele din taxele de școlarizare, servirea meselor pentru preșcolari, elevi sau studenți și cazarea acestora, precum și clădirile utilizate de către creșe, astfel cum sunt definite și funcționează potrivit Legii nr. 263/2007, cu modificările și completările ulterioare."

17. În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 32 alin. (5) privind dreptul la învățătură, art. 44 alin. (1)-(4) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale și art. 135 alin. (1) și (2) referitor la economie.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, s-a mai pronunțat asupra unor prevederi cu un conținut similar, dar cuprinse în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sens în care este Decizia nr. 399 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 12 iunie 2012, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 4 și art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

19. Astfel, cu referire la critica formulată din perspectiva art. 56 din Constituție, Curtea a reținut că stabilirea obligației de plată a impozitelor și taxelor locale, precum și scutirea de la plată a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază tocmai pe principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, astfel dându-se posibilitatea instituțiilor de învățământ menționate în textul criticat de a-și îndrepta efectiv resursele financiare spre îmbunătățirea procesului de învățământ.

20. Curtea, în decizia citată, nu a reținut nici critica potrivit căreia textele criticate duc la o confiscare a proprietății private, nefiind efectuat niciun transfer de proprietate injust din patrimoniul particular în patrimoniul public. Textele criticate stabilesc doar scutirile de la obligațiile legale de plată a impozitului pe clădiri și pe teren pentru instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar autorizate provizoriu sau acreditate, fără să afecteze în vreun fel patrimoniul persoanei juridice care intră sub incidența acestora.

21. Curtea a constatat, de asemenea, că dispozițiile criticate nu creează o situație discriminatorie între instituțiile de învățământ superior autorizate provizoriu sau acreditate și așa-zisele instituții de învățământ superior neautorizate sau neacreditate, întrucât, potrivit Legii educației naționale nr. 1/2011, posibilitatea de a funcționa ca instituție de învățământ superior este permisă numai acelora autorizate sau acreditate, nu și celor înființate prin hotărâre judecătorească și care sunt obligate să parcurgă procedura autorizării și, respectiv, acreditării. Prin dispozițiile Codului fiscal, aceste facilități se aplică numai instituțiilor de învățământ superior autorizate sau acreditate, astfel încât nu se poate reține situația de egalitate între aceste instituții și cele neautorizate sau neacreditate.

22. Raportându-se la finalitatea urmărită prin textele de lege criticate, respectiv protejarea și încurajarea dreptului la învățătură, Curtea a mai observat că nu se aduce atingere nici dispozițiilor constituționale ale art. 32 privind dreptul la învățătură.

23. În aceste condiții, a mai arătat Curtea, nu poate fi primită nici invocarea dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.

24. În final, Curtea a mai precizat că dispozițiile art. 135 alin. (2) din Constituție referitoare la economie nu au incidență în cauză.

25. Totodată, în Decizia nr. 370 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 26 iunie 2012, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) lit. g), art. 250 alin. (1) pct. 4 și art. 257 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ridicată, de asemenea, de către autorul din prezenta cauză, Curtea a mai arătat că orice unitate de învățământ superior, inclusiv autorul excepției de neconstituționalitate, putea face demersurile necesare autorizării provizorii/acreditării, deși a fost înființată în perioada 1989-1993. Astfel, Curtea a precizat că din analiza dispozițiilor criticate se constată că scutirea de la plata impozitului pe profit, pe teren și pe clădiri se aplică deopotrivă atât instituțiilor de învățământ înființate anterior sau ulterior perioadei 1989-1993, cât și celor înființate în perioada aceasta. Prin urmare, dispozițiile criticate se aplică în mod egal tuturor instituțiilor de învățământ, condiția impusă de legiuitor pentru a beneficia de scutirea de la plata acestor impozite fiind aceea ca respectivele instituții să funcționeze legal, cu respectarea legislației în materie.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Centrul Internațional pentru Învățământ Superior Technoeconomia Europeană în Dosarul nr. 17.402/3/2017 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 456 alin. (1) lit. f) și art. 464 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...