Revista societăților și a dreptului comercial nr. 3/2018

Condițiile substanțiale și procesuale generale ale nulității civile [General substantive conditions of civil nullity]
de Cosmin-Teodor Aursulesei

19 octombrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Rezumat: Prezentul studiu, analizează în detaliu reglementarea legală a nulității civile, astfel cum este aceasta consacrată în Noul Cod Civil și Noul Cod de procedură civilă. În cadrul acestuia, se identifică fiecare condiție generală, expresă sau implicită, pe care legea, jurisprudența și doctrina le-au reținut a fi necesare pentru ca aceasta să poată opera, se abstractizează, se inventariază, se sistematizează și se analizează fiecare în mod aprofundat, avându-se în vedere atât dimensiunea națională, internă a acestei sancțiuni, cât și influența europeană, indiscutabil existentă urmare a aderării României la Uniunea Europeană.

Cuvinte-cheie: norme imperative, sancțiune de drept civil, ineficacitate act jurudic, principiul legalității.

Abstract: This study, provides a thorough analysis of the legal regulation of civil nullity such as established by the New Civil Code and the New Civil Proceedings Code. The study identifies each of the general conditions - express or implicit - of civil nullity held by the law, the jurisprudence or the doctrine as being necessary so that it can operate; it abstracts, takes an inventory of, systematizes and analyzes each of them in depth, taking into consideration both the national, domestic dimension of this sanction, and the European influence, which is unquestionable as a consequence of the accession of Romania to the European Union.

Key-words: mandatory rules, civil law sanction, ineffectiveness of a legal act, the principle of legality.

1. Delimitarea nulității civile față de alte tipuri de nulități reglementate în alte ramuri de drept. În mod tradițional, indiferent de ramura de drept pe tărâmul căreia ne situăm, nulitatea este definită în mod unanim ca fiind acea sancțiune de drept ce intervine pentru încheierea unui act juridic cu nerespectarea unei dispoziții legale imperative edictate pentru încheierea sa valabilă.

Astfel, în funcție de actul juridic încheiat, de norma juridică imperativă încălcată și, în mod global, de ramura de drept pe tărâmul căreia ne situăm, nulitatea poate fi de mai multe feluri: nulitate de drept administrativ (art. 11 și următoarele din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ(1)), nulitate de drept fiscal (art. 49-51 din Noul Cod de procedură fiscală(2), numit în continuare, pe scurt, "NCPF"), nulitate procesuală, care poate fi fie civilă (art. 174-179 din Noul Cod de procedură civilă(3), numit în continuare, pe scurt, "NCPC"), fie penală (art. 280-282 din Noul Cod de procedură penală(4), numit în continuare, pe scurt, "NCPP"), nulitate de dreptul muncii (art. 57 din Codul muncii(5)) sau chiar nulitate a actelor juridice cu forța normativă a legii lato-sensu, care pot fi fie interne, adoptate de organele statale ale României, adică a legilor stricto-sensu (ordinare, organice și constituționale(6)), a ordonanțelor simple și a ordonanțelor de urgență(7), fie adoptate de organe extrastatale, cum sunt, spre exemplu, Regulamentele europene sau Directivele europene(8) adoptate de Parlamentul European și Consiliului Uniunii Europene potrivit propriilor proceduri legislative ș.a.m.d..

Tot astfel, și regimul juridic al nulității care va opera cu privire la respectivul act juridic va fi, în principiu, cel reglementat de ramura de drept din care face parte, și numai în mod subsidiar și complementar, va fi incident regimul juridic general al nulității civile, în virtutea caracterului de drept comun (ius commune)(9) al acestei din urmă ramuri de drept (art. 2 alin. (2) Noul Cod Civil(10), numit în continuare, pe scurt, "NCC"(11)) "pentru toate raporturile patrimoniale sau nepatrimoniale supuse unor drepturi speciale, particulare (de "ramură")"(12).

În cele ce succed vom analiza doar regimul juridic de drept comun al nulității, respectiv nulitatea civilă, ce operează, în principiu, numai cu privire la actele juridice civile, și numai în mod subsidiar și cu privire la celelalte tipuri de nulități specifice altor ramuri de drept, ce intervin pentru actele juridice administrative, fiscale, de dreptul muncii(13) ș.a.m.d..

În acest sens, urmează să analizăm reglementarea legală a nulității civile, să identificăm fiecare condiție, expresă sau implicită, pe care legea, jurisprudența și doctrina le-au reținut a fi necesare pentru ca aceasta să intervină, să le abstractizăm, să le inventariem, să le sistematizăm, iar în final să le analizăm în mod aprofundat.

Lucrarea identifică doar acele condiții generale prevăzute de lege pentru sancțiunea nulității, nu și acele condiții specifice, prevăzute pentru cazuri particulare, datorită unor rațiuni bine definite, care nu pot fi extinse și în alte situații decât cele expres și limitativ prevăzute de lege, întrucât, nulitatea constituind nu numai o sancțiune civilă, dar și una din cele mai energice și uzitate sancțiuni juridice, art. 10 NCC prevede că "legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege".

2. Condițiile generale ale nulității civile vs. condițiile speciale ale nulității civile. Ca orice instituție juridică, și nulitatea civilă substanțială comportă două categorii de condiții: unele generale și unele speciale.

Condițiile generale sunt acelea care trebuie verificate și îndeplinite în toate cazurile în care se invocă nulitatea unui act juridic civil individual determinat.

Condițiile speciale sunt acelea care există doar în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege, care nu pot fi extinse și la alte situații, și care, în cazul incidenței acestora, se adaugă celor generale și este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ față de acestea din urmă.

De pildă, o astfel de condiție specială a nulității civile o regăsim în Legea societăților(14), în materia nulității relative(15) a Hotărârilor Adunării Generale ale Asociaților ("Hotărârile AGA"), care, în art. 132 alin. (2), prevede faptul că pentru ca acționarii societății să poată invoca nulitatea relativă a acestui act juridic, este necesar ca aceștia fie să nu fi participat la Adunarea Generală, fie deși au participat, să fi votat împotriva măsurii adoptate și să fi cerut să fie inserat acest lucru în cuprinsul Procesului-Verbal de ședință(16).

Prin urmare, atunci când se invocă nulitatea relativă a unei Hotărâri AGA, distinct de condițiile generale ale nulității civile prevăzute de lege, este necesară îndeplinirea a două condiții suplimentare și speciale, condiții care însă, așa cum arătat anterior, nu este necesar a fi îndeplinite în cazul invocării nulității altor tipuri de acte juridice.

Revenind la tematica abordată în cadrul prezentei lucrări, arătăm că nu ne vom apleca și nu vom analiza decât cele dintâi condiții, respectiv cele generale, care trebuie să existe în mod necesar în toate cazurile în care se invocă nulitatea unui act juridic, și care, în lipsa fie și a unuia dintre acestea, sancțiunea nulității nu poate opera, invocarea acesteia de către orice persoană interesată impunându-se a fi respinsă ca neîntemeiată.

I. Condițiile generale de drept material ale nulității civile

Prin condiții de drept material sau substanțial ale nulității civile înțelegem acele condiții prevăzute de legea civilă substanțială, și anume de Noul Cod civil (numit în continuare "NCC").

Astfel, Noul Cod civil reglementează, de o manieră exhaustivă, cu titlu general, în cuprinsul art. 1246-art. 1265, regimul juridic general, de drept comun pentru această sancțiune civilă.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...