Universul Juridic nr. 9/2018

Considerații privind pragul de vârstă în răspunderea penală a minorilor
de Roxana Maria Stejeran

17 septembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

Răspunderea penală reprezintă, astfel cum s-a specificat și în literatura de specialitate(1), un raport juridic între autorul unei infracțiuni și stat, bazat pe tragerea la răspundere a făptuitorului și urmat de aplicarea unei sancțiuni. Autorul faptei prevăzute de legea penală trebuie să se supună sancțiunilor primite, în vederea restaurării ordinii de drept. De asemenea, în ciuda nemenționării exprese în Codul de procedură penală, scopul acestora este, pe de o parte, unul aflictiv, iar pe de altă parte, unul preventiv, încercându-se preîntâmpinarea altor fapte reprobabile. Acest tip de răspundere nu apare doar în rândul persoanelor majore, ci poate apărea și în cadrul persoanelor fără capacitate de exercițiu deplină, deoarece legiuitorul a considerat că pot fi stabilite situații în care, chiar dacă făptuitorul nu a împlinit vârsta majoratului, acesta a acționat cu discernământ.

Imaturitatea, dezvoltarea dizarmonică a personalității, comportamentul antisocial al adulților, precum și tulburările patologice de personalitate au un rol determinant în dezvoltarea delicvenței juvenile în privința minorilor. Factorii de risc variază, tulburările de comportament izvorând fie din carența de afectivitate, fie datorită unor dereglări ale mediului familial. De asemenea, se află sub riscul comiterii de infracțiuni și minorii care experimentează eșecul școlar sau care se lasă influențați de anturajul la care aderă. Cert este că acești factori conduc la dezvoltarea unei personalități egocentrice, dar și la oarecare maturizare timpurie a minorilor, însă, care are la bază o percepție greșită a principiilor după care trebuie să se ghideze în viață.

Datorită factorilor expuși anterior, dar și datorită incapacității de a înțelege în totalitate riscurile la care se supun în momentul comiterii unei fapte reprobabile, legiuitorul, în mod corect a ales să acorde o atenție sporită, stabilind o reglementare distinctă în cauzele în care minorii sunt subiecții activi ai unei fapte condamnabile.

Legiuitorul român nu a rămas nepăsător cu privire la influența pe care o poate avea aplicarea unei pedepse asupra unui minor care a săvârșit o faptă penală, astfel că, a instituit un regim specializat de pedepse, așa-numitele măsuri educative care, în funcție de gravitate pot fi neprivative, și anume stagiu de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână sau asistarea zilnică sau privative de libertate, cum ar fi internarea într-un centru educativ sau internarea într-un centru de detenție.

Astfel cum am antamat, legiuitorul român a ales să stabilească o procedură specială în cauzele în care există suspiciunea că o persoană minoră a comis fapte reprobabile. În ceea ce privește adoptarea unei proceduri speciale în asemenea cauze, legiuitorul a avut în vedere, pe lângă prevederile din vechile coduri de procedură penală și tratatele, pactele, convențiile la care este parte, un bun exemplu fiind Convenția cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990(2). În cadrul Convenției se abordează, printre altele, și cazul în care minorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, însă se insistă mai degrabă pe tratamentul sancționator și pe privarea de libertate a minorului, mai precis se are în vedere grija cu care trebuie tratați minorii, decât procedura ce trebuie urmată(3).

În ciuda faptului că în Codul penal se instituie răspunderea penală începând cu vârsta de 14 ani, legiuitorul a considerat oportun a opta și pentru existența unor proceduri specifice în cazul în care persoanele ce comit fapte prevăzute de legea penală sunt minori sub 14 ani. Astfel, în cele ce urmează vom analiza atât modul în care sunt trași la răspundere minorii sub 14 care au comis fapte reprobabile, cât și cei ce au împlinit această vârstă, urmând să stabilim eficiența fiecărei proceduri, dar și modalitățile în care se pot îmbunătăți.

2. Minorul sub 14 ani - subiect activ al unei infracțiuni

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...