Universul Juridic nr. 9/2018

Scurte considerații asupra competenței instanțelor române în litigiile cu element de extraneitate
de Robert-Adrian Deliu

03 septembrie 2018

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Sediul materiei. Scurte considerații

Cartea a VII-a, a noului Cod de procedură civilă, inexistentă în reglementarea anterioară, este formată prin reunirea capitolelor 12 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, respectiv X și XI ale Cărții a IV-a din Codul de procedură de la 1865.

Ca urmare a republicării noului Cod de procedură civilă, s-a produs o renumerotare a articolelor textelor de lege atât a celor din materia executării silite, a celor din procedurile civile speciale, cât și a celor ce privesc procesul civil internațional. Schimbarea produsă prin renumerotare nu a adus și o schimbare a textelor în substanța lor în materia competenței instanțelor române în litigii cu elemente de extraneitate.

În contextul aderării României la Uniunea Europeană, trebuie arătat că statul nostru aplică Regulamentul nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială în relația cu statele membre ale Uniunii Europene.

Normele noului Cod de procedură civilă sunt conforme și cu dispozițiile noului Cod civil, care fac trimitere la prevederile art. 2.557 alin. (2), ce se aplică raporturilor juridice de drept internațional privat, calificându-le "raporturile civile, comerciale, precum și alte raporturi de drept internațional privat cu element de extraneitate".

Totodată, în materia matrimonială și a răspunderii părintești, România aplică și Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materia familială și responsabilității părintești în relațiile cu statele membre ale Uniunii Europene.

1. Dispoziții generale de competență internațională a instanțelor române

Dispozițiile Cărții a VII-a sunt aplicabile proceselor de drept privat cu element de extraneitate(1). Elementul de extraneitate despre care vorbește noul Cod de procedură civilă reprezintă un fapt juridic de atașare care privește elementele raportului juridic și care are aptitudinea de a genera conflictul de legi (conflictul pozitiv de legi) - atrăgând incidența a două sau mai multe sisteme de drept - sau de a da vocație de aplicare normelor materiale ori celor unificate, după caz(2). Obiectul litigiului de drept privat îl constituie situația juridicește de drept privat, fiind excluse raporturile juridice de drept public, care iau naștere în dreptul public. Situația arătată este limpede, de vreme ce Codul de procedură civilă precizează că se aplică și constituie drept comun în materia raporturilor dintre particulari, în relațiile internaționale.

Regimul legii aplicabile în procesul civil internațional se dorește a fi o sinteză de reglementări ce vizează condițiile acțiunii civile, probațiunea și unele aspecte care integrează condiția străinului (persoană fizică sau juridică)(3).

Elementul de extraneitate sau elementul străin constituie principalul factor de diferențiere a raporturilor juridice de drept internațional privat față de alte raporturi juridice și, care reprezintă o împrejurare de fapt datorită căreia un raport juridic are legătură (interacțiune juridică) cu mai multe sisteme de drept. Elementul de extraneitate nu constituie un element de structură distinct al raportului juridic, alături de subiect, obiect și conținut, ci oricare dintre acestea poate constituii un element de extraneitate. Bunăoară una dintre părțile contractante are cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene ori a altui stat, noneuropean.

Dispozițiile cărții de față nu se referă doar la procesele private cu element de extraneitate care se desfășoară în față instanțelor române, ci și la efectele hotărârilor judecătorești străine pe teritoriul României(4), dar este lesne de înțeles că nu includem în această reglementare soarta și efectele hotărârilor pronunțate de instanțele române în străinătate.

Elementul străin în contextul unui raport juridic de drept privat trimite forțat la aplicarea normelor care diriguiesc procesul civil internațional și, pe cale de consecință, stabilirea regulilor aplicabile litigiului.

Așadar, ori de câte ori suntem în prezența unui raport juridic asupra căruia pot fi aplicate două sau mai multe legi aparținând unor state diferite, Cartea a VII-a a noului Cod de procedură civilă va arăta care anume reglementare se va aplica(5).

Competența internațională a instanțelor române

Pentru a putea vorbi și stabili competența internațională a instanțelor române, trebuie să facem câteva precizări cu privire la terminologia sintagmei "competență internațională". Mai întâi de toate, ne aplecăm asupra conceptului de competență, care reprezintă aptitudinea recunoscută de lege organelor cu atribuții jurisdicționale de a soluționa anumite litigii sau cereri(6). Stricto sensu prin competență se înțelege prerogativa instanțelor de judecată de a soluționa litigii și de a rezolva anumite cereri care intră în sfera lor de activitate.

Competența internațională este ramură a competenței, cu specificitatea care constă în puterea instanțelor unui anumit stat de a rezolva prin dezlegarea dreptului unele pricinii cu element de extraneitate.

Lipsa elementului de extraneitate dintr-un raport juridic de drept privat face ca acel litigiu să nu fie catalogat ca unul internațional, ci unul intern, supus normelor naționale aplicabile acelui raport juridic.

Competența internațională determină, așadar, jurisdicția română în raport cu o jurisdicție străină(7). Stabilirea competenței de drept internațional este primul pas în soluționarea unui litigiu prin raportare la obiectul său.

Determinarea competentei instanțelor romane în condițiile capitolului I din Titlul I al noului Cod de procedură civilă, distinge după cum competența se întemeiază pe domiciliul ori sediul pârâtului, prorogarea voluntară de competență, alegerea forului, excepția de arbitraj, forul de necesitate, competență internă, soluționarea cererilor incidentale, litispendența internațională și conexitatea internațională.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...