Înalta Curte de Casație și Justiție - ÎCCJ

Decizia nr. 6/2014 privind examinarea sesizării formulate de către Curtea de Apel București prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând dacă în interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de tentativă, se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii ori la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 26 iunie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

Dosar nr. 6/1/2014/HP/P

Corina Michaela Jîjîie - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului
Francisca Maria Vasile - judecător la Secția penală
Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secția penală
Maricela Cobzariu - judecător la Secția penală
Săndel Lucian Macavei - judecător la Secția penală
Ana Maria Dascălu - judecător la Secția penală - judecător-raportor
Ștefan Pistol - judecător la Secția penală
Cristina Rotaru-Radu - judecător la Secția penală
Ioana Bogdan - judecător la Secția penală
Roșu Cristina - magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel București prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând dacă în interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de tentativă, se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii ori la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ce formează obiectul Dosarului nr. 6/1/2014/HP/P a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 274 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Iuliana Nedelcu, procuror șef al Secției judiciare al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost depuse puncte de vedere și hotărâri relevante în materie pronunțate de instanțele judecătorești, precum și opinia formulată de specialiștii catedrei de drept penal din cadrul Facultății de Drept a Universității București.

De asemenea, magistratul-asistent a arătat că au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după expunerea argumentelor juridice, a apreciat că problema de drept supusă dezlegării poate primi următoarea rezolvare: "în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei). "

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare privind sesizarea formulată.

După care,

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 18 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 179/122/2014, Curtea de Apel București - Secția I penală,

în conformitate cu prevederile art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, pentru a pronunța o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a chestiunii de drept vizând aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal "în ipoteza în care este vorba despre o tentativă, pedeapsa aplicată se reduce la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată ori la maximul prevăzut de lege pentru forma infracțiunii de tentativă".

II. Expunerea succintă a cauzei

În cauza Dosarului nr. 179/122/2014, Tribunalul Giurgiu, sesizat potrivit dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 836/2013 privind constituirea și atribuțiile comisiilor de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și măsurilor educative privative de libertate din perspectiva noilor reglementări penale și procesual penale și ale art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2013, de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile de la nivelul Penitenciarului Giurgiu, în cauza condamnatului D.G., care execută pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal, pedeapsa principală de executat fiindu-i aplicată prin Sentința penală nr. 173/2011 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă, prin sentința penală nr. 60 din 1 februarie 2014, a dispus admiterea contestației la executare și, în baza art. 6 din Codul penal, a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal de la 10 ani la 5 ani.

Pentru a pronunța sentința menționată, Tribunalul Giurgiu a constatat că intimatul condamnat beneficiază de aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile art. 6 din Codul penal, numai în ceea ce privește durata pedepsei complementare, care în hotărârea de condamnare fusese stabilită la 10 ani, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) din Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014, durata maximă a pedepsei complementare este de 5 ani.

În consecință, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, raportat la art. 595 din Codul de procedură penală, s-a admis contestația la executare în cazul condamnatului privind condamnarea dispusă prin Sentința penală nr. 173 din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 2.353 din 4 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 6 din Codul penal, raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările ulterioare, și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, Tribunalul Giurgiu a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal anterior de la 10 ani la 5 ani și a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 529 din 17 iulie 2012 emis de Tribunalul Călărași și emiterea unui nou mandat.

În cauza definitiv judecată, condamnatul avea de executat pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, în aceasta intrând pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune de omor, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie și pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu, potrivit art. 234 (1) lit. f) din Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014, constituie infracțiunea de tâlhărie calificată, deci este o infracțiune complexă, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 10 ani, dar în cauză condamnatul săvârșise tentativă la infracțiunea de tâlhărie, deci nu o infracțiune consumată.

Ca atare, dacă contestatorul D.G. ar fi fost judecat la acest moment, ar fi fost condamnat la pedeapsa maximă de 5 ani pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie și deci se impune stabilirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 6 din Codul penal privind aplicarea legii penale mai favorabile în ipoteza unei condamnări definitive, textul arătând că dacă noua lege prevede o pedeapsă mai mică se reduce pedeapsa aplicată până la maximul prevăzut de legea nouă, iar art. 187 din Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014 prevede că "Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".

Judecătorul, motivând că tentativa nu este numai o cauză care atenuează răspunderea penală, ci și o formă a infracțiunii, iar art. 6 din Codul penal prevede și el sintagma "pentru infracțiunea săvârșită", analizând cele două texte de lege, respectiv "pedeapsa prevăzută de lege" și "infracțiunea săvârșită" (ambele fiind cuprinse în art. 6 din Codul penal), a apreciat că soluționarea cauzei depinde de interpretarea dată acestor sintagme.

În concluzie, judecătorul cauzei, în punctul de vedere exprimat asupra problemei de drept sesizate, este de părere că, tentativa reprezentând și o formă a infracțiunii, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată se reduc la jumătate, deci în cauză maximul prevăzut de legea nouă se va reduce la jumătate.

III. Opinia instanțelor judecătorești

Curtea de Apel București nu a exprimat o opinie, dar a comunicat punctele de vedere ale instanțelor arondate, în materia problemei de drept vizând interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal în ipoteza încheierii de sesizare amintită.

Tribunalul Giurgiu a comunicat că opinia unanimă în rândul judecătorilor care judecă în materie penală este în sensul că pedeapsa aplicată se reduce la maximul prevăzut de legea nouă pentru forma infracțiunii de tentativă.

Tribunalul Ilfov a comunicat că, în urma consultării magistraților Secției penale, s-au conturat două opinii, respectiv că potrivit dispozițiilor art. 187 din Codul penal prin sintagma "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa prevăzută de legea care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, și cea de-a doua că în interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de o tentativă, se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii ori la maximul pentru forma tentativei.

Tribunalul Călărași nu a exprimat un punct de vedere asupra chestiunii de drept analizate, instanța comunicând numai că la nivelul său și al judecătoriilor arondate nu s-au înregistrat cauze având acest obiect.

Tribunalul Teleorman, de asemenea, a comunicat numai punctele de vedere ale Judecătoriei Alexandria - art. 6 din Codul penal, când este vorba despre o faptă rămasă în forma tentativei, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea consumată se vor reduce la jumătate, Judecătoriei Turnu-Măgurele - aceasta însă nu răspunde chestiunii analizate, ci menționează numai că instituțiile de drept penal în situații tranzitorii se aplică autonom - și Judecătoriei Zimnicea - că în ipoteza în care este vorba de tentativă, pedeapsa se reduce la maximul pentru forma tentativei.

Tribunalul Ialomița, considerând că tentativa reprezintă și o formă a infracțiunii, a răspuns că limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată se reduc la jumătate, adică maximul prevăzut de legea nouă se va reduce la jumătate.

Tribunalul București - Secția I penală și Judecătoriile Sectorului 1, Sectorului 2, Sectorului 3, Sectorului 4, Sectorului 5 și Sectorului 6, cu excepția acesteia din urmă, arată că punctul de vedere majoritar al magistraților este că, în aplicarea art. 6 din Codul penal, în cazul tentativei, se impune reducerea pedepsei la maximul prevăzut de lege pentru tentativă, acesta nestabilindu-se potrivit art. 187 din Codul penal, în sens contrar însemnând a nu ține seama de o împrejurare stabilită de instanța care a examinat fondul cauzei, aducându-se atingere autorității de lucru judecat a hotărârii inițiale.

În ceea ce privește opinia Judecătoriei Sectorului 6, aceasta a menționat că nu are jurisprudență în aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de o tentativă, dar, majoritar, magistrații consideră că pedeapsa se raportează la maximul prevăzut de lege pentru forma tentată a infracțiunii.

Curtea de Apel Bacău, în punctul de vedere exprimat asupra chestiunii de drept analizate, consideră că limita maximă a pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă nu poate ignora cauza de reducere a pedepsei în cazul tentativei, întrucât pedeapsa ce se poate aplica efectiv nu poate depăși maximul special prevăzut de legea nouă așa cum este redus.

Tribunalul Bacău, Judecătoria Moinești, Judecătoria Buhuși, în ceea ce privește chestiunea de drept analizată, au menționat că în aplicarea art. 6 din Codul penal, în situația tentativei, pedeapsa se reduce la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii și nu la maximul pentru forma tentativei.

Judecătoria Onești și Tribunalul Neamț au apreciat că reducerea pedepsei se face prin raportare la maximul special prevăzut pentru forma tentativei și nu a infracțiunii în formă consumată.

Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța, în opinia exprimată, susțin că limita maximă a pedepsei care trebuie avută în vedere este cea redusă din limita prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată.

Curtea de Apel Craiova a precizat că problema de drept supusă discuției, la nivelul său, a fost în sensul că în aplicarea art. 6 din Codul penal, în cazul tentativei, a fost avut în vedere maximul special pentru această formă de infracțiune, iar nu maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată. Judecătoria Slatina este de părere că aplicarea art. 187 din Codul penal exclude luarea în considerare, în aplicarea art. 6 din Codul penal, a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, prin pedeapsă prevăzută de lege înțelegându-se pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată.

Judecătoria Balș, Tribunalul Mehedinți, Judecătoria Vânju- Mare, Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova, în punctele de vedere exprimate, au precizat că, în legătură cu interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de o tentativă, pedeapsa se reduce la maximul pentru forma tentativei, neexistând rațiuni legale sau de interpretare logicojuridică pentru ca, în situația existenței tentativei, pedeapsa să fie redusă la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în punctul de vedere exprimat, a susținut că în interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de o tentativă, se reduce pedeapsa prevăzută de lege pentru forma consumată a infracțiunii.

Curtea de Apel Galați și instanțe din raza sa, Tribunalul Galați, Judecătoria Brăila, Tribunalul Brăila au transmis că opinia majoritară adoptată în rezolvarea chestiunii de drept analizate este aceea că, în cazul tentativei, pedeapsa prevăzută de lege se reduce la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei, noțiunea de "infracțiune săvârșită", astfel cum este definită în art. 174 din Codul penal, însemnând "săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă".

Curtea de Apel Pitești nu a comunicat un punct de vedere vizând chestiunea de drept analizată, mărginindu-se să transmită că pe rolul instanțelor judecătorești din circumscripția sa teritorială nu s-au înregistrat cauze de natura celor indicate (interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal în cauze definitiv judecate penal, formă consumată sau forma tentativei).

Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare, instanță arondată competenței sale, au comunicat că punctul de vedere exprimat de judecătorii instanțelor este acela că, în ipoteza în care este vorba de tentativă, se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei.

Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin au comunicat că, în problema de drept analizată, opinia majoritară a magistraților este în sensul că tentativa fiind o formă a infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru forma consumată se reduc la jumătate, astfel că maximul prevăzut de legea nouă se reduce la jumătate.

Tribunalul Arad, în punctul de vedere exprimat, a comunicat că magistrații care activează la nivelul secției penale interpretează dispozițiile art. 6 din Codul penal în sensul că ele se aplică pedepselor stabilite pentru tentativă doar atunci când pedeapsa inițială este mai mare decât pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea consumată, interpretarea rezultând din coroborarea dispozițiilor art. 6 și 187 din Codul penal, compararea sancțiunilor făcându-se doar în raport cu pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru infracțiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, or, oprirea procesului infracțional în faza tentativei este o cauză de reducere a pedepsei.

Curtea de Apel Târgu Mureș nu și-a exprimat un punct de vedere în legătură cu chestiunea de drept analizată, dar a anexat opinia Judecătoriei Luduș și a Tribunalului Harghita, aceste două instanțe susținând că în ipoteza în care avem de-a face cu o tentativă la o infracțiune prevăzută atât în noul cod, cât și în vechiul cod penal, în vederea stabilirii legii penale mai favorabile, limitele pedepsei prevăzute în vechiul Cod penal reduse la jumătate se vor compara cu limitele prevăzute în noul Cod penal reduse la jumătate, având în vedere că tentativa reprezintă o formă a infracțiunii și nu s-ar justifica compararea cu limitele pedepsei prevăzute în noul Cod penal nereduse la jumătate.

Curtea de Apel Cluj nu și-a exprimat un punct de vedere în legătură cu chestiunea de drept analizată, dar a anexat decizii ale Tribunalului Maramureș, Judecătoriei Baia Mare și Curții de Apel Cluj.

Curtea de Apel Alba Iulia și-a exprimat opinia în sensul celor exprimate de către completul care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Brașov și-a exprimat opinia în sensul că tentativa, ca formă a infracțiunii, a intrat sub puterea lucrului judecat, astfel că în privința tratamentului sancționatoriu limitele de pedeapsă ce vor fi avute în vedere sunt cele din legea nouă, însă reduse la jumătate. În privința tratamentului sancționator, pedeapsa aplicată sub legea veche se reduce la maximul pentru forma tentativei, respectiv jumătate din limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă.

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a apreciat că în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal trebuie avut în vedere maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii în ipoteza în care se analizează o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni rămase în forma tentativei. Opina exprimată a fost în sensul că pedeapsa se reduce la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei.

Curtea de Apel Iași și-a exprimat părerea în sensul că în ipoteza în care este vorba de tentativă se reduce pedeapsa la maximul pentru forma tentativei și a anexat decizii ale Judecătoriei Vaslui, Tribunalului Vaslui și Curții de Apel Iași.

IV. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, constatându-se că a răspuns solicitării Universitatea din București - Facultatea de Drept - Departamentul Drept penal.

Punctul de vedere al Universității din București - Facultatea de Drept - Departamentul Drept penal

S-a susținut că scopul reglementării art. 6 din Codul penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege, care este mai favorabilă, pe timpul executării acestei pedepse și până la încetarea oricăror efecte ale condamnării ce vor interveni prin reabilitare.

Așadar, principiul legalității pedepselor impune ca pedeapsa aplicată în baza legii vechi să aibă susținere și în legea nouă, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea aplicabilă potrivit legii noi mai favorabile.

S-a argumentat că în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal este important să se stabilească dacă judecarea condamnatului potrivit legii noi va conduce în concret la o situație mai blândă pentru acesta și de aceea se vor avea în vedere limitele de pedeapsă între care s-ar face individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, dacă aceasta ar fi judecată conform legii noi.

S-a apreciat că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni sub forma tentativei, maximul de pedeapsă aplicabil este cel redus la jumătate față de cel prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată, pentru că instanța până la această limită va putea ajunge cu aplicarea pedepsei.

De asemenea, dispozițiile art. 187 din Codul penal privind noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege nu sunt incidente în aplicarea art. 6 din Codul penal. Noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege este menită a reflecta gravitatea faptei în abstract, în raport cu care sunt incidente anumite instituții cum ar fi: prescripția răspunderii penale (durata termenului de prescripție a răspunderii penale), îndeplinirea condițiilor privind al doilea termen al recidivei.

S-a opinat, așadar, în interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, că se va avea în vedere, în ipoteza unei tentative, maximul pedepsei pentru forma tentativei (adică maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată redus la jumătate).

În altă ordine de idei, s-a apreciat că, fiind vorba de pedepse definitiv aplicate, ar prezenta importanță dacă în urma aplicării legii noi s-ar obține o sancționare per ansamblu mai blândă pentru condamnat și nu neapărat o reducere de pedeapsă pentru unele dintre infracțiunile judecate definitiv și care nu ar fi suficientă pentru a conduce la o pedeapsă rezultantă mai ușoară decât cea aplicată definitiv.

V. Jurisprudență relevantă în cauză

V.1. Jurisprudența națională în materie

Din trecerea în revistă a soluțiilor magistraților care judecă în materie penală se constată că majoritatea (nu unanimitatea) au pronunțat hotărâri în materia analizată, considerând că în cadrul aplicării art. 6 alin. (1) din Cod penal în cauze definitiv judecate pedeapsa aplicată se reduce la maximul prevăzut de legea penală nouă pentru forma tentativă.

Astfel, această orientare este relevată de Decizia penală nr. 123 din 7 februarie 2014 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 650/256/2014, în cazul tentativei la infracțiunea de furt calificat, instanța constatând că limitele de pedeapsă trebuie reduse prin aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal la cea maximă pentru tentativă prevăzută în Codul penal în vigoare de la 1 februarie 2014. În același sens s-au pronunțat magistrații instanțelor arondate curților de apel cum s-a mai arătat.

A doua opinie, relevată, spre exemplu, în Sentința penală nr. 32 din 1 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. 209/93/2014, concordă spre considerarea regimului sancționator al tentativei ca fiind pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, întemeiată pe art. 187 din Codul penal, judecătorul motivând că rațiunea dispozițiilor art. 6 din Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia judecat în condițiile succesiunii de legi intervenite în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de legea penală nouă. Soluția dată prin această hotărâre a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 5/C din 6 martie 2014 a Curții de Apel București.

V.2. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale anterior sesizării

În jurisprudența Curții Constituționale nu a fost identificată a fi analizată problema de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă există o jurisprudență în ceea ce privește lipsa de corelare a actelor normative, fapt ce a creat probleme de interpretare a legii care pot avea consecințe în planul securității juridice.

VI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Adresa nr. 911/C/1276/III-5/2014 din data de 14 aprilie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare vizând problema de drept interpretarea și aplicarea art. 6 din Codul penal, în ipoteza în care este vorba de tentativă, se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii ori la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei.

Referitor la chestiunea de drept suspusă dezlegării, Ministerul Public, în concluziile depuse la dosar a susținut, în esență, că în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată, respectiv maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei.

S-a susținut că tentativa fiind atât o formă a infracțiunii, cât și o cauză legală de modificare a pedepsei, efectele sale asupra pedepsei trebuie avute în vedere la stabilirea dispozițiilor legii penale mai favorabile, iar opiniile doctrinare relevă referirea constantă la tentativă atunci când se identifică dispozițiile legale care trebuie avute în vedere la stabilirea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive și, totodată, valorificarea tratamentului sancționator al tentativei în identificarea maximului special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită reprezintă o soluție de tradiție, unanim acceptată.

VII. Cadrul juridic incident:

- art. 6 alin. (1) din Codul penal, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, art. 32 alin. (1), art. 33 alin. (1) și (2), art. 187, art. 174 și art. 2 alin. (2) din Codul penal, art. 4, 8 din Legea nr. 187/2012 și art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală - Secțiunea a II-a

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a susținut că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, în ipoteza în care este vorba de tentativă, se interpretează în sensul că limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată se reduc la jumătate, limita maximă a pedepsei care trebuie avută în vedere fiind cea redusă din limita prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată.

S-a susținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa închisorii aplicată pentru comiterea tentativei la o infracțiune se reduce la maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru tentativa la infracțiunea săvârșită, întrucât, potrivit art. 174 din Codul penal nou (art. 144 din Codul penal din 1969), prin săvârșirea sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, pedeapsa închisorii aplicată prin hotărârea definitivă de condamnare reducându-se la maximul special rezultat din aplicarea art. 33 alin. (2) și a textului incriminator din legea penală, numai astfel respectându-se art. 4 și 8 din Legea nr. 187/2012, cu modificările ulterioare, sintagma "maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" neputând fi acceptată decât în considerarea dispozițiilor art. 187 și 174 din Codul penal (art. 1411 și 144 din Codul penal din 1969), rațiunea art. 6 alin. (1) din Codul penal fiind respectarea principiului legalității pedepsei prevăzut în art. 2 din Codul penal, nicio persoană condamnată să nu execute o pedeapsă mai mare decât ar fi putut să execute dacă ar fi fost judecată potrivit legii noi.

S-a menționat că art. 6 din Codul penal are un scop total diferit, acela de a asigura egalitatea de tratament juridic și legalitatea în aplicarea pedepselor, aceasta prin raportare la specificul fiecărei cauze, nu la abstractul rezultat din textul legii, echitatea aplicării pedepselor presupunând, obligatoriu, ca o persoană în sarcina căreia s-a stabilit o situație de fapt în raport cu o alta să beneficieze de același tratament juridic precum cea din urmă.

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile reține următoarele:

A. Cu privire la condițiile de admisibilitate ale sesizării

S-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate, Înalta Curte a procedat la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată

Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze privește interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal, respectiv în ipoteza în care este vorba de tentativă, dacă se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracțiunii ori la maximul prevăzut de lege pentru forma tentativei.

În contextul cauzei, Înalta Curte reține că, în aplicarea corectă a dispozițiilor legii penale mai favorabile în cauze definitiv judecate, privitor la orice instituție a dreptului substanțial incidentă în această fază, trebuie să pornească de la specificul reglementării cuprinse în art. 6 din Codul penal, stabilind în raport cu acesta modul în care litera și rațiunea acestei reglementări se transpun în fiecare caz particular.

Potrivit art. 6 alin. (1) - (3) din Codul penal, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la executarea pedepsei a intervenit o lege penală mai favorabilă, pedeapsa închisorii sau amenzii se reduce la maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită.

Scopul reglementării art. 6 din Codul penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege, care este mai favorabilă, pe timpul executării acestei pedepse și până la încetarea oricăror efecte ale condamnării ce vor interveni prin reabilitare și, totodată, de a asigura egalitatea de tratament juridic și legalitatea în aplicarea pedepselor.

Principiul legalității pedepselor impune ca pedeapsa aplicată în baza legii vechi să aibă susținere și în legea nouă, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea aplicabilă potrivit legii noi mai favorabile.

Prin garantarea principiului legalității se face o individualizare legală a pedepsei, înlăturându-se partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă fără a face o nouă individualizare.

Tentativa este o formă a infracțiunii imperfectă, autonomă, pedepsită când legea prevede în mod expres, fiind o cauză legală generală de modificare a pedepsei, iar efectele sale trebuie avute în vedere la stabilirea dispozițiilor legii mai favorabile.

Art. 174 din Codul penal stabilește că prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Referirea la "infracțiunea săvârșită" din formularea "maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită", utilizată în art. 6 alin. (1) din Codul penal, poate fi interpretată numai prin raportare la dispozițiile art. 174 din Codul penal, potrivit cărora, așa cum arătam mai sus, "prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă...".

Prin urmare, în interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal se va avea în vedere, în ipoteza unei tentative, maximul pedepsei pentru forma tentativei, adică maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei.

În consecință, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei). "

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București Secția I penală în Dosarul nr. 179/122/2014 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei în ipoteza în care este vorba de tentativă,

"În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei). "

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispozițiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2014.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE
A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
judecător CORINA MICHAELA JÎJÎIE
Magistrat-asistent,
Cristina Roșu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...