Oficiul Român pentru drepturile de autor - ORDA

Decizia nr. 62/2014 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale nr. 1 din 7 mai 2014 având drept obiect stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA și DACIN-SARA a remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și din remunerația compensatorie pentru copia privată a operelor audiovizuale și videogramelor, precum și desemnarea colectorului unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 20 iunie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

În conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (8) și art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare,

ținând cont de Referatul Secretariatului general al Corpului de arbitri nr. RG II/4.858 din 10 iunie 2014,

în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare,

directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. -

Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea arbitrală nr. 1 din 7 mai 2014 având drept obiect stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA și DACIN-SARA a remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și din remunerația compensatorie pentru copia privată a operelor audiovizuale și videogramelor, precum și desemnarea colectorului unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. -

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe site-ul www.orda.ro.

Directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
Irina Lucan-Arjoca

București, 11 iunie 2014.

Nr. 62.

ANEXĂ

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ
nr. 1 din data de 7 mai 2014
privind stabilirea modalității de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA și DACIN-SARA a remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și din remunerația compensatorie pentru copia privată a operelor audiovizuale și videogramelor, precum și desemnarea colectorului unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare

Dosar nr. 1/2014

Tribunal arbitral compus din:

- Nemeș Vasile

- Coșulețu Iuliu

- Grigore Petre

- Duțescu Cristian Mircea

- Briciu Traian Cornel

Pe rol se află litigiul dintre reclamantele UPFAR-ARGOA și ARDAA și pârâta DACIN-SARA, având ca obiect stabilirea modalității de repartizare între aceste organisme de gestiune colectivă a remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și din remunerația compensatoare pentru copia privată a operelor audiovizuale și videogramelor, precum și desemnarea colectorului unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu și modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare.

Dezbaterea litigiului a avut loc în ziua de 24 aprilie 2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, iar pronunțarea a fost amânată succesiv, așa cum rezultă din încheierile de ședință, până la data de 7 mai 2014, când tribunalul arbitral, cu participarea celor 5 membri ai săi, a pronunțat prezenta hotărâre, la sediul ORDA, în București, Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1.

Tribunalul arbitral,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor - ORDA, reclamantele UPFAR-ARGOA și ARDAA au solicitat în contradictoriu cu pârâta DACIN-SARA desemnarea unui complet arbitral în vederea stabilirii următoarelor:

1. Modalitatea de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA și DACIN-SARA a remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale și videogramelor, proporțional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;

2. Modalitatea de repartizare între organismele de gestiune UPFAR-ARGOA, ARDAA și DACIN-SARA a remunerației compensatoare pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale și videograme, proporțional cu utilizarea reală a repertoriilor acestora;

3. Desemnarea ARDAA drept colector unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu; modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare și comisionul acordat colectorului unic pentru acoperirea acestora.

Tribunalul arbitral este competent să judece cererea în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. 5 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Tribunalul arbitral a constatat că a fost îndeplinită procedura prealabilă sesizării tribunalului arbitral, conform prevederilor cuprinse în art. 133 din Legea nr. 8/1996, reclamantele invitând la negocieri pe DACIN-SARA fără ca aceste demersuri să se finalizeze prin încheierea unui acord, așa cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosar.

Tribunalul arbitral este legal învestit și este competent să judece cauza, în conformitate cu dispozițiile art. din Legea nr. 8/1996.

Cererile și tezele reclamantelor

În privința remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu, reclamantele UPFAR-ARGOA și ARDAA au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remunerațiile colectate.

Argumentele care susțin, în opinia reclamantelor, aceste pretenții sunt:

- criteriul ponderii pe care o au operele gestionate de UPFAR-ARGOA și ARDAA, susținând că repertoriile lor sunt, per ansamblu, mult mai mari decât cel al DACIN-SARA, constituit doar din filmele românești;

- criteriul întinderii repertoriilor de opere determinat de cesiunea drepturilor de autor către producătorii de videograme începând cu anul 1996 și gestiunea extinsă a drepturilor rezultate din operele pentru care producătorii - cesionari ai drepturilor de autor - nu au acordat mandat niciunui organism de gestiune colectivă, aceștia urmând a fi reprezentați de organismul cu cel mai mare număr de membri (art. 1291 din Legea nr. 8/1996), care, potrivit susținerilor reclamantelor, ar fi UPFAR-ARGOA;

- criteriul interesului publicului român pentru videograme în funcție de genurile și cotele de audiență a acestora pe piață.

În privința remunerației compensatoare pentru copie privată, reclamantele au solicitat stabilirea în favoarea lor a unui procent de 85% din remunerațiile colectate.

În mod complementar, argumentelor înfățișate în susținerea pretențiilor pentru remunerațiile rezultate din retransmiterea prin cablu, în susținerea pretențiilor pentru copia privată, reclamantele au mai invocat:

- criteriul procentului de vânzări al materialelor audiovizuale în funcție de genul acestora, considerând că materialele vândute conțin în mare parte operele din repertoriile UPFAR-ARGOA și ARDAA, și nu producții cinematografice românești realizate înainte de anul 1996, din care se compune în mare parte repertoriul DACIN-SARA;

- criteriul copiilor legitime, considerând că din lista marcajelor holografice achiziționate de producători și din numărul DVD-urilor conținând videograme pentru care s-au obținut marcaje eliberate de ORDA, potrivit evidențelor acesteia doar un procent extrem de mic cuprinde operele deținute de DACIN - SARA în propriul său repertoriu, toate celelalte, în proporție de peste 99%, fiind gestionate de către UPFARARGOA și ARDAA.

Reclamantele au invocat și motivele care susțin capacitatea de colectare pe care o dețin, apreciată ca fiind superioară celei deținute de DACIN-SARA, aceste susțineri fiind în legătură cu capătul de cerere referitor la desemnarea colectorului unic.

Apărările pârâtei DACIN-SARA

Pârâta DACIN-SARA a invocat excepțiile:

- inadmisibilității, întemeiată pe argumentul că două organisme de gestiune colectivă care reprezintă drepturi patrimoniale diferite, având repertorii și membri diferiți, nu pot solicita conjunct atribuirea unor cote procentuale din remunerațiile colectate pentru drepturi de autor și, totodată, că cererea nu poate fi admisă în absența unei expertize de natură să stabilească utilizarea reală a operelor;

- lipsei capacității procesuale de folosință și, implicit, a calității procesuale active, întemeiată pe argumentul conform căruia ARDAA nu a îndeplinit la înființare condițiile cerute de lege, pe rolul instanțelor aflându-se dosarul nr. 5.830/2/2012 al cărui obiect îl formează legalitatea deciziei de înființare și avizare a acestui organism de gestiune colectivă;

- prescripției, în ce privește cererea de desemnare a ARDAA drept colector unic.

În ce privește fondul, pârâta a contestat procentele solicitate de reclamante. Pârâta a arătat că procentul de 85%, solicitat de reclamante, este eronat deoarece UPFAR-ARGOA nu a făcut dovada cesiunii de către autorii, titulari de drepturi patrimoniale, a drepturilor proprii către membrii organismelor de gestiune respective.

Pârâta a susținut că, potrivit evidențelor ORDA, ea reprezintă organismul cu cel mai mare număr de membri, respectiv 300, în timp ce UPFAR-ARGOA are circa 60 de membri.

În cauză s-a administrat proba prin înscrisuri. Tribunalul arbitral a respins cererea de efectuare a unei expertize pentru determinarea exactă a proporției utilizării reale a operelor pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen.

Soluțiile și motivele tribunalului arbitral

Tribunalul arbitral a dispus unirea cu fondul a excepțiilor invocate de pârâta DACIN-SARA. Prin urmare, tribunalul se va pronunța cu prioritate asupra acestora.

Pentru acest motiv, completul arbitral va lua în discuție excepțiile astfel cum acestea au fost lămurite și recalificate, după caz.

În ce privește excepția inadmisibilității, invocată de pârâta DACIN-SARA și întemeiată pe argumentul potrivit căruia două organisme de gestiune colectivă care reprezintă drepturi patrimoniale diferite, având repertorii și membri diferiți, nu pot solicita conjunct atribuirea unor cote procentuale din remunerațiile colectate pentru drepturi de autor, tribunalul arbitral o apreciază ca neîntemeiată. Inadmisibilitatea reprezintă sancțiunea ce intervine în cazul în care nu este îndeplinită o condiție specială de exercițiu a acțiunii sau când legea nu recunoaște mijlocul procedural prin care partea a înțeles să deducă judecății un anumit drept. Nu există o interdicție legală ca două organisme de gestiune colectivă să formuleze o cerere de arbitrare în comun. Aspectele ce decurg din identificarea repertoriului fiecărei entități nu țin de admisibilitatea acțiunii, ci de administrarea și aprecierea probelor. Nici argumentul că acțiunea nu poate fi analizată în absența unei expertize nu poate conduce la ideea inadmisibilității, fiind vorba de o problemă de apreciere a probatoriului, iar nu de exercițiul acțiunii.

În ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată de pârâta DACIN-SARA, tribunalul arbitral o apreciază ca neîntemeiată. Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta ARDDA este legal înființată. Deși se invocă nelegalitatea înființării acesteia, tribunalul arbitral reține prezumția de valabilitate de care se bucură actul de înființare și avizul ORDA, precum și autoritatea de lucru judecat provizorie pe care o prezintă hotărârea Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 5.830/2/2012, prin care această instanță a respins cererea DACIN-SARA ce avea ca obiect pretinsa nelegalitate a deciziei de înființare și avizare a ARDAA. Tribunalul arbitral reține că nu există nicio legătură între capacitatea procesuală și instituția "calității procesuale", cu toate că pârâta dezvoltă ideea că lipsa capacității procesuale de folosință ar presupune implicit și lipsa calității procesuale active.

În ce privește excepția prescripției, în cadrul dezbaterilor, în prezența tuturor părților, după punerea în discuție de către tribunalul arbitral a calificării corecte a acestei excepții, reprezentații DACIN-SARA au arătat că în realitate este vorba de o inadmisibilitate a desemnării colectorului unic de către completul arbitral, singurul organism îndrituit să facă această desemnare fiind ORDA. În raport cu calificarea corectă a excepției, tribunalul arbitral urmează să o admită și să constate că este inadmisibilă cererea de desemnare a colectorului unic de către tribunalul arbitral. În conformitate cu art. 1312 din Legea nr. 8/1996, arbitrajul poate avea ca obiect numai aspectele legate de repartizarea remunerațiilor și de stabilirea comisionului datorat colectorului unic, atunci când organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol. Tribunalul arbitral nu poate interveni și asupra neînțelegerilor privind desemnarea colectorului unic, acest aspect intrând în competența exclusivă a ORDA, conform art. 133 din Legea nr. 8/1996. Pentru aceste motive, tribunalul arbitral va admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind desemnarea ARDAA drept colector unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu.

În ce privește fondul pretențiilor cuprinse în capetele 1 și 2 ale cererii de arbitrare, analizând actele depuse de părți, tribunalul arbitral constată că fiecare parte a efectuat propriile monitorizări privind ponderea repertoriilor gestionate.

Pozițiile părților sunt diametral opuse în privința rezultatului monitorizărilor, fiecare pretinzând în ce o privește o cotă de 85%. Explicația rezultatelor total diferite în ce privește monitorizarea utilizării reale a repertoriilor nu se regăsește în greșeli de calcul sau în aplicarea unor formule de calcul diferite, ci în baza de calcul de la care pornește fiecare dintre părți. Pe de o parte, reclamantele introduc în repertoriile acestora drepturile pretins cesionate de către autori către producătorii care, la rândul lor, au dat mandat UPFAR-ARGOA. Pe de altă parte, pârâta DACIN-SARA exclude din repertoriul reclamantelor drepturile de autor pretins cedate către producătorii care au dat mandat UPFAR-ARGOA, motivând că, în absența contractelor încheiate între producători și titularii drepturilor de autor, nu este cert faptul că autorii respectivi au cedat cu adevărat drepturile producătorilor.

Problema existenței în repertoriul reclamantelor a drepturilor pe care acestea pretind că le-au primit de la producători, care la rândul lor le-au primit de la titularii de drepturi de autor, este determinantă, deoarece numai prin clarificarea acesteia se poate stabili care este cu adevărat repertoriul reclamantelor și care sunt bazele în raport cu care se face orice calcul al remunerațiilor. Or, din analiza actelor depuse la dosar rezultă că reclamantele au prezentat numai contractele prin care producătorii au dat mandat UPFAR-ARGOA să administreze drepturile pe care le dețin (anexele 4.1.1 și 4.1.b din înscrisuri). Nu există dovezi în privința contractelor de cesiune dintre producători și titularii de drepturi de autor din care să rezulte cu certitudine că aceștia din urmă au cedat producătorilor drepturile în cauză, astfel că nu se poate trage concluzia că, prin mandatul acordat de producători, UPFAR-ARGOA dobândește dreptul de a administra și drepturile de autor pretins cedate producătorilor. Reclamantele invocă faptul că art. 70 din Legea nr. 8/1996 prevede că "prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale și producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceștia, cu excepția autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum și dreptul de a autoriza dublarea și subtitrarea, în schimbul unei remunerații echitabile". Este evident că textul instituie o prezumție de cedare a drepturilor în favoarea producătorilor, în absența unei clauze contrare în contractul încheiat între autori și producători. Totuși, mecanismul prezumției impune ca, mai întâi, să se dovedească faptul vecin și conex celui presupus. Din inexistența unei clauze contrare în contractul încheiat între autor și producător, legea trage concluzia (prin mecanismul prezumției legale) că producătorului i-au fost cedate drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său. Revine însă reclamantului, în baza principiului actor incubit probatio, să dovedească faptul vecin și conex celui presupus în baza prezumției legale, în speță - inexistența în contractele încheiate între producători și autori a unei clauze contrare cedării către producător a drepturilor exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său. Această probă se putea face de reclamante prin prezentarea contractelor încheiate între producătorii care le-au acordat mandat și titularii drepturilor de autor. Reclamantele, nefăcând proba faptului vecin și conex celui de dovedit, nu pot beneficia de prezumția instituită în art. 70 din Legea nr. 8/1996.

Nefăcând dovada repertoriului pretins și în raport cu care s-au făcut toate calculele prin care s-a ajuns la ponderea solicitată în cererea de arbitraj, tribunalul arbitral apreciază că cererea de repartizare între organismele de gestiune colectivă UPFAR-ARGOA, ARDAA și DACIN-SARA a remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu a operelor audiovizuale și videogramelor, precum și a remunerației compensatorii pentru copia privată a operelor reproduse pe înregistrări audiovizuale și videograme este neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Tribunalul arbitral

h o t ă r ă ș t e:

Respinge ca nefondate excepțiile de:

- inadmisibilitate a capetelor 1 și 2 din cererea de arbitrare;

- lipsă capacitate procesuală de folosință;

- lipsă calitate procesuală activă,

și

- prescripție extinctivă.

Admite excepția inadmisibilității capătului 3 din cererea de arbitrare și respinge ca inadmisibilă cererea de desemnare a colectorului unic al remunerațiilor rezultate din retransmiterea prin cablu.

Respinge ca neîntemeiate capetele 1 și 2 din cererea de arbitrare formulată de UPFAR-ARGOA, cu sediul în București, str. Dem. Dobrescu nr. 4-6, etajul 3, camera 44, sectorul 1, și ARDAA, cu sediul în București, str. Dem. Dobrescu nr. 4-6, etajul 1, sectorul 1, împotriva DACIN-SARA, cu sediul în București, str. Dem. Dobrescu nr. 4-6, etajul 3, camera 50-52, sectorul 1.

Cu apel.

Pronunțată în data de 7 mai 2014, la sediul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, din București, Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1.

Arbitri:
- Nemeș Vasile
- Coșulețu Iuliu
- Grigore Petre
- Duțescu Cristian Mircea
- Briciu Traian Cornel
Asistent arbitral
;
se încarcă...