Curtea Constituțională

Decizia nr. 190/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 23 mai 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Ioan Todiraș în Dosarul nr. 9.577/2/2012 (număr în format vechi 4.032/2012) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 594D/2013.

2. La apelul nominal pentru autorul excepției răspunde apărătorul ales George Coca, cu împuternicire avocațială la dosar. Se prezintă personal partea Andrei Mihai Bejenaru, asistată de avocatul Dana Tofan, având împuternicire avocațială, inclusiv pentru reprezentarea părții Gabriel Aurel Popoviciu. Pentru partea Societatea Băneasa Investments - S.A. din București răspunde avocatul Gabriela Elena Petcu, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției de neconstituționalitate, care susține că dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 referitor la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, ale art. 131 alin. (3) privind conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare de către procuror, precum și prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece modalitatea de numire a specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu asigură imparțialitatea acestora, conducând, sub acțiunea principiului subordonării ierarhice specific Ministerului Public, la o inegalitate a armelor în procesul penal. De asemenea, arată că, în condițiile intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, alineatele (3) și (4) din art. 11 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 255/2013. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766/2011, aceste dispoziții de lege rămân supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză.

4. Pentru părțile Andrei Mihai Bejenaru și Gabriel Aurel Popoviciu, apărătorul ales Dana Tofan solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost formulată, și considerată întemeiată de Curtea de Apel București - Secția I penală, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 766/2011. Invocă apariția unor elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, ținând cont, pe de o parte, de intrarea în vigoare a unui nou Cod de procedură penală, iar, pe de altă parte, de opțiunea legiuitorului organic de a desființa din 1 februarie 2014 principalele efecte juridice ale aplicării art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, prin abrogarea alineatelor (3) și (4), dispoziții total defavorabile celui trimis în instanța penală. Consideră că litera și spiritul noului Cod de procedură penală promovează un alt punct de vedere în această materie, motiv pentru care au și fost abrogate dispozițiile menționate, aspect ce poate constitui un argument în sensul susținerii neconstituționalității lor. Arată că textul de lege criticat încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât este vorba de specialiști aflați într-o strictă subordonare față de procurorii care conduc și supraveghează activitatea organelor de cercetare penală și care pot, în baza raportului de supraordonare, să impună un anumit conținut constatărilor tehnico-științifice elaborate de respectivii specialiști. În jurisprudența sa, Curtea a apreciat, în mod constant, că partea putea să ia cunoștință de existența constatării tehnico-științifice, ca mijloc de probă efectuat de acești specialiști, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, potrivit unor prevederi din Codul de procedură penală din 1968, și putea, astfel, să formuleze obiecțiuni la raportul de constatare sau putea să conteste mijlocul de probă respectiv, în condiții de contradictorialitate, în instanța de judecată. Or, ce nu observă Curtea este tocmai faptul că asemenea constatări tehnicoștiințifice întocmite la solicitarea procurorului de caz și sub controlul strict al acestuia puteau contribui la fundamentarea rechizitoriului și, implicit, la formarea convingerii procurorului cu privire la vinovăția inculpatului, care nu dispunea de dreptul la apărare atât timp cât posibilele obiecțiuni erau adresate fie procurorului de caz, fie procurorului ierarhic superior. În condițiile în care art. 132 alin. (1) din Constituție reglementează expres desfășurarea activității procurorilor potrivit principiului controlului ierarhic, existența subordonării în interiorul sistemului este evidentă, imparțialitatea justiției, consacrată de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, fiind afectată. De asemenea, arată că un alt element de noutate ce ar putea atrage schimbarea jurisprudenței Curții este legat de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, deoarece prevederile acestuia sunt diferite sub unele aspecte de cele din vechiul cod la care s-a raportat Curtea în deciziile ei anterioare cu privire la textul de lege criticat. În sensul celor arătate, depune note scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public arată că art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost criticat și în trecut pentru aceleași motive, argumentul nou - considerat determinant în susținerea excepției de față - fiind abrogarea alineatelor (3) și (4) ale articolului mai sus menționat. Abrogarea există și a fost făcută pentru asanarea legislației și eliminarea prevederilor redundante, întrucât art. 172 din noul Cod de procedură penală conține - în alin. (7), (9) și (10) - dispoziții similare reglementării din art. 11 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, care a fost, astfel, preluată de noul cod. În plus, potrivit art. 99 din noul Cod de procedură penală, procurorul are sarcina probei, în condițiile în care probațiunea trebuie făcută, în temeiul art. 5 din același cod, atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Or, art. 97 alin. (2) lit. e) din noul Cod de procedură penală stabilește că raportul de constatare este un mijloc de probă, astfel că argumentul invocat este neîntemeiat, probele neavând valoare prestabilită. Mai mult, părțile au posibilitatea de a solicita un expert parte. Întrucât nu există elemente de noutate, reprezentantul Ministerului Public solicită menținerea jurisprudenței în materie a Curții și respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, deciziile nr. 133/2013 și nr. 242/2013, care vizează critici identice.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.577/2/2012 (număr în format vechi 4.032/2012), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția a fost ridicată de Ioan Todiraș cu ocazia soluționării unei cauze penale în care urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, precum și prevederile constituționale referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției și la conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare de către procuror. Astfel, arată că modalitatea de numire în cadrul Direcției Naționale Anticorupție a specialiștilor la care se referă dispozițiile de lege criticate creează atât o prezumție de parțialitate a acestora în întocmirea constatărilor tehnicoștiințifice, cât și o situație privilegiată a acestor specialiști față de alte categorii profesionale de acest gen, deoarece nu sunt înscriși pe vreo listă publică și nu li se cunoaște experiența profesională. De asemenea, consideră că subordonarea față de procuror, cel care conduce, supraveghează și exercită un control nemijlocit asupra activității specialiștilor - care au calitatea de funcționari publici, fără să aparțină, însă, poliției judiciare -, pe de o parte, încalcă rolul constituțional al Ministerului Public, iar, pe de altă parte, conduce la inexistența egalității de arme în procesul penal și la încălcarea principiului contradictorialității.

8. Curtea de Apel București - Secția I penală opinează în sensul admiterii excepției invocate pentru a fi asigurat dreptul la un proces echitabil, având în vedere că specialiștii la care se referă dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au calitatea de funcționari publici și sunt subordonați controlului nemijlocit al procurorilor.

9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 1.510/2009 și nr. 133/2013.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției și părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

"

(1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii.

(4) Constatările tehnico-științifice și expertizele pot fi efectuate și de alți specialiști sau experți din instituții publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum și de specialiști sau experți individuali autorizați sau recunoscuți, potrivit legii."

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 referitor la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, ale art. 131 alin. (3) privind conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare de către procuror, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 și cu privire la dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, deși abrogate la momentul pronunțării Curții, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză.

16. Curtea constată că dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 133 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege criticate, statuând că prevederile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 întrunesc exigențele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării principiului egalității armelor de care părțile pot dispune în cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reținut că partea interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală (din 1968) să ia cunoștință de existența constatării tehnico-științifice ca mijloc de probă efectuat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Subsecvent, poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că în procesul deliberării judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-științifice întocmite de specialiștii prevăzuți de textele de lege criticate, astfel că informațiile conținute în constatările tehnico-științifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură. Totodată, cu privire la statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Curtea a constatat că faptul că aceștia își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparțialitate a acestora. Pe de altă parte, soluția legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.

17. În același sens este și Decizia nr. 242 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 9 iulie 2013.

18. Curtea constată că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză. Simpla abrogare a alineatelor (3) și (4) ale articolului art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, prin legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, nu poate fi considerată în sine un argument de neconstituționalitate și un element de noutate în măsură să conducă la un reviriment jurisprudențial, mai ales că dispozițiile art. 172 alin. (7), (9) și (10) din noul Cod de procedură penală preiau soluția legislativă cuprinsă în art. 11 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, abrogarea acestora din urmă având ca scop eliminarea normelor redundante. Astfel, art. 172 din noul Cod de procedură penală prevede că, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Rapoartele de constatare întocmite de acești specialiști constituie, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din noul Cod de procedură penală, un mijloc de probă, în condițiile în care art. 5 alin. (2) din același cod prevede că organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. În plus, judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, verificând, evaluând și coroborând probele care nu au valoare prestabilită.

19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Todiraș în Dosarul nr. 9.577/2/2012 (număr în format vechi 4.032/2012) al Curții de Apel București - Secția I penală și constată că dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 aprilie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...