Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 176/2014 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 13 mai 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Victor Văduva în Dosarul nr. 3.718/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 33D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 martie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2014.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din data de 14 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.718/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Victor Văduva cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins propunerea de delegare a autorului excepției în funcția de președinte al Secției pentru cauze penale din cadrul Judecătoriei Constanța.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul criticat este neconstituțional, întrucât face posibilă promovarea în funcții de conducere, în condiții mai facile, a magistraților foști avocați, față de magistrații care au avut alte profesii dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 înainte de a accede în magistratură. În continuare face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 785/2009, considerând că argumentele ce au dus la admiterea excepției în acea speță se aplică mutatis mutandis și speței actuale.

5. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, fundamentându-și opinia pe motivele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 785/2009, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Dispozițiile criticate constituie o încălcare a principiului egalității și nediscriminării, prin instituirea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile, și contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului arată că legiuitorul nu are constrângeri de rang constituțional în stabilirea soluției legislative privind numirea judecătorilor sau procurorilor în funcțiile de conducere. Astfel, acesta este în drept să stabilească o serie de condiții necesare pentru numirea într-o funcție de conducere, în condițiile în care exercitarea unei funcții de conducere nu este un drept fundamental. Intenția legiuitorului a fost aceea de a realiza o distincție între momentul admiterii în magistratura și cel al numirii într-o funcție de conducere. Apreciază că, în realitate, autorul excepției urmărește completarea dispoziției criticate din Legea nr. 303/2004, prin recunoașterea la calculul vechimii necesare pentru numirea în funcții de conducere a tuturor profesiilor avute în vedere la calculul vechimii necesare pentru admiterea în magistratură, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibil, întrucât Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu următorul conținut: "La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat."

11. În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că atât autorul acesteia, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal își fundamentează opiniile, în sensul neconstituționalității dispozițiilor criticate, pe motivele reținute de instanța de contencios constituțional în Decizia nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, Curtea apreciază că este necesară o analiză comparativă a celor două situații pentru a stabili dacă cele reținute în decizia menționată se aplică mutatis mutandis și în cauza dedusă controlului de constituționalitate.

13. Curtea remarcă că dispozițiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 reglementează condițiile de participare la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, stabilind vechimea necesară în funcția de judecător sau procuror pe care candidatul trebuie să o aibă pentru a putea participa la concurs.

14. Totodată, în ceea ce privește dispozițiile art. 50 din Legea nr. 303/2004, criticate în cauza de față, Curtea reține că acestea reglementează condițiile pentru numirea în funcții de conducere, stabilind vechimea necesară în funcția de judecător sau procuror pe care candidatul trebuie să o aibă pentru a putea fi numit.

15. Curtea observă că pentru ambele situații se prevede că la calculul vechimii necesare se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, textul de referință în ceea ce privește concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare - art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 - fiind declarat neconstituțional.

16. Curtea constată că cele două situații sunt similare, considerentele reținute de Curtea Constituțională în decizia anterior menționată aplicându-se mutatis mutandis și în cauza de față.

17. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a accede la funcția de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele superioare se instituie un privilegiu în favoarea celor care au fost avocați, în detrimentul tuturor celorlalți.

18. Ținând cont de faptul că, la momentul înscrierii la concursul de admitere în magistratură, toți candidații au fost considerați egali sub aspectul profesiei și al vechimii necesare potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, este inechitabilă oferirea unui asemenea tratament privilegiat la un moment ulterior unei anumite categorii de magistrați.

19. Nimic nu justifică apariția unei diferențieri între cele două momente din cariera unui magistrat, respectiv momentul admiterii în magistratură și cel al promovării. De vreme ce au fost declarați admiși la concursul de admitere în magistratură, nu se poate presupune decât că toți magistrații, indiferent de funcția în domeniul juridic pe care au avut-o anterior, au evoluat și s-au perfecționat în cadrul unor repere profesionale similare, neexistând niciun motiv pentru conferirea unei mai mari îndreptățiri la promovarea la instanțele sau parchetele superioare unei anumite categorii, între magistrați, pe parcursul dezvoltării profesionale, nu pot exista decât eventuale discrepanțe generate de gradul individual de pregătire, nicidecum de împrejurări particulare, anterioare admiterii în magistratură.

20. Diferențierea nu se poate justifica nici pe considerentul că activitatea pe care o desfășoară avocații este mai apropiată de cea pe care o desfășoară judecătorii și procurorii. Același lucru se poate spune și despre alte categorii de juriști, printre cele mai sugestive exemple în acest sens fiind asistenții judiciari (care participă alături de judecători în completele care soluționează litigii de muncă), grefierii cu studii superioare juridice (care sunt auxiliari ai justiției, fiind îndeaproape implicați în partea procedurală a activității jurisdicționale) ori magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție (care au un statut foarte asemănător judecătorilor, condițiile generale de numire a lor fiind cele prevăzute pentru funcția de judecător și procuror, iar dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind incompatibilitățile și interdicțiile, formarea profesională continuă și evaluarea periodică, drepturile și îndatoririle, precum și răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor aplicându-se în mod corespunzător și acestora).

21. Este de asemenea adevărat că tipul de activitate desfășurată anterior admiterii în magistratură de alte categorii de juriști, cum ar fi, spre exemplu, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administrației Prezidențiale, este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicțională și, implicit, vechimea în astfel de funcții să fie asimilată vechimii în magistratură necesară pentru înscrierea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele superioare.

22. Tocmai de aceea soluția pentru îndepărtarea stării de neconstituționalitate rezultată din condițiile diferențiate pe criteriul funcției anterior deținute, prevăzute de textul de lege criticat, nu poate fi decât constatarea existenței unei inegalități, contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

23. Având în vedere că cele statuate prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 se aplică mutatis mutandis și în cauza dedusă controlului de constituționalitate, pentru aceleași considerente, Curtea urmează să admită excepția și să constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

24. Distinct de cele reținute în decizia menționată, Curtea constată că art. 50 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 enunță principiul potrivit căruia pentru numirea într-o funcție de conducere persoana interesată trebuie să fi îndeplinit funcția de judecător sau procuror pentru o anumită perioadă, aceasta fiind echivalentul vechimii efective în magistratură. Curtea observă că, deși vocația pentru accederea într-o funcție de conducere este condiționată de calitatea efectivă de judecător sau procuror pe care persoana interesată trebuie să o fi avut în perioadele stabilite de lege, alin. (2) al art. 50 din Legea nr. 303/2004 derogă de la această regulă, incluzând în calculul vechimii necesare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.

25. În continuare, Curtea observă că, din perspectiva vechimii necesare pentru numirea într-o funcție de conducere, situația persoanelor care au dobândit vechime într-o funcție de magistrat - judecător sau procuror - este diferită față de cea a celor care au realizat vechime în alte funcții cu profil juridic și care, la data concursului, nu au realizat încă vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror.

26. Curtea constată că în jurisprudența sa a stabilit, de principiu, că legiuitorul este liber să instituie condiții pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii (a se vedea Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005). Însă, din momentul în care legiuitorul înțelege să introducă o excepție de la aceste condiții, fără respectarea exigențelor constituționale, se creează premisele discriminării între persoanele care, deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

27. Din această perspectivă, Curtea observă că, în cazul de față, discriminarea rezultă doar din instituirea unui privilegiu în favoarea celor care au fost avocați, prin luarea în considerare a vechimii în această funcție, excluzând alte funcții care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au fost luate în considerare pentru admiterea în magistratură.

28. Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că legiuitorul are, potrivit art. 61 alin. (1) și art. 147 alin. (1) din Constituție, atât dreptul, cât și obligația de a edicta reglementările necesare remedierii situației discriminatorii create de textul criticat.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Văduva în Dosarul nr. 3.718/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...