Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 107/2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 aprilie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Adrian Octav Fulea în Dosarul nr. 5.300/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 734D/2013 al Curții Constituționale.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2014, în prezența autorului excepției Adrian Octav Fulea, a părții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin consilier juridic, Mihaela Jugaru, cu delegație depusă la dosar, și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2014, dată la care Curtea a pronunțat prezenta decizie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.300/2/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Excepția a fost ridicată de Adrian Octav Fulea într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 1.334 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată într-o cauză prin care a fost respinsă ca tardiv formulată o contestație împotriva unei adeverințe emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că definiția noțiunii de "colaborator al Securității" cuprinsă în art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 este incompletă, întrucât nu doar informatorii au colaborat cu organele securității.

De asemenea, arată că prevederile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt discriminatorii, deoarece stabilesc că adeverințele din care rezultă că persoana verificată a avut sau nu calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în termen de 30 de zile, termen care se calculează de la momentul publicării pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Calcularea acestui termen de la momentul publicării pe pagina de internet, și nu de la momentul comunicării adeverinței, prin scrisoare recomandată, creează discriminări între persoanele care pot utiliza internetul și cele care nu îl pot utiliza.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și ale art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu este întemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 530 din 9 aprilie 2009 și nr. 436 din 15 aprilie 2010.

În ceea ce privește prevederile art. 10 alin. (2) din ordonanța de urgență menționată, instanța judecătorească apreciază că acest text de lege este neconstituțional, deoarece, în cazul promovării unei cereri de anulare a adeverințelor prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9, părțile nu au un reper sigur al termenului în care pot contesta actul, ceea ce face ca accesul lor la justiție să fie limitat. De asemenea, textul de lege este neconstituțional, deoarece acesta prevede, atât pentru destinatar, cât și pentru terți, același termen de 30 de zile în care poate fi atacat actul administrativ, fără a opera o diferențiere, actul fiind adus la cunoștință doar destinatarului său, prin comunicare. Astfel, se creează confuzii și incertitudini care pot constitui veritabile obstacole în calea exercitării efective a dreptului de acces liber la justiție. Prin urmare, terții - persoane vătămate într-un drept sau interes legitim - se găsesc în imposibilitatea obiectivă de a cunoaște existența unui act administrativ adresat altui subiect de drept.

Așadar, prevederile art. 10 alin. (2) din ordonanța de urgență condiționează formularea unei cereri în justiție într-un termen de cel mult 30 de zile, astfel încât este evident că accesul la instanță al persoanei vătămate, alta decât destinatarul actului administrativ atacat, este practic blocat, întrucât instanța de judecată va respinge cererea ca tardiv introdusă, în condițiile în care reclamantul a luat cunoștință de existența actului ulterior împlinirii termenului de 30 de zile.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2 lit. b) și ale art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituționale, întrucât nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale.

De asemenea, apreciază că art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 este neconstituțional, în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele interesate pot contesta adeverințele publicate pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în termen de 30 de zile de la publicare, fără să existe și vreo altă formă/modalitate prin care se poate lua cunoștință de aceste adeverințe. Arată că nu orice persoană are posibilitatea să utilizeze internetul, aspect de natură a institui o discriminare pe criteriul averii, fără o motivare obiectivă și rezonabilă. Astfel, lipsa posibilităților materiale de a suporta cheltuielile legate de accesul la internet creează premisele acestei discriminări, restrângând în același timp accesul liber la justiție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele și celelalte înscrisuri depuse la dosar de autorul excepției, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Prevederile art. 2 lit. b) au următorul cuprins:

"

În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

(...)

b) colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;".

În legătură cu aceste prevederi de lege, Curtea reține că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, instanța de contencios constituțional a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituționale. Ca urmare, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituție și al art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prevederile legale constatate ca fiind neconstituționale au încetat să mai producă efecte juridice.

Prevederile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, ce constituie, de asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate, au următorul cuprins:

"

(1) Notele de constatare și adeverințele emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se comunică persoanelor verificate, precum și persoanelor care au solicitat verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților.

1. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Curtea constată următoarele:

Prevederile legale criticate fac parte din capitolul II "Proceduri privind accesul la dosar și deconspirarea Securității", secțiunea a 3-a "Dispoziții procedurale comune", și instituie prin art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 reguli referitoare la comunicarea notelor de constatare și a adeverințelor emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Totodată, art. 10 alin. (2) din același act normativ instituie norme privind publicarea și contestarea adeverințelor din care rezultă că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia și a adeverințelor care atestă inexistența datelor sau documentelor privind calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana supusă verificării.

Astfel, comunicarea notelor de constatare și a adeverințelor constituie, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, o obligație legală a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, având ca efect înștiințarea persoanelor verificate și a persoanelor care au solicitat verificarea cu privire la rezultatul verificării. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 și Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, adoptat prin Hotărârea Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. 2/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2009, nu stabilesc și un termen pentru comunicarea adeverinței, ci doar pentru publicarea acesteia pe pagina proprie de internet, respectiv "de îndată". În acest sens sunt prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 și ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În plus, din activitatea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă că între momentul publicării pe pagina proprie de internet și momentul comunicării adeverinței există diferențe semnificative. Astfel, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, comunicarea adeverinței a fost efectuată după aproximativ 7 luni de la momentul publicării pe pagina proprie de internet.

De asemenea, Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu stabilește producerea unor efecte juridice în raport de momentul comunicării adeverinței, ci doar în raport de momentul publicării acesteia pe pagina de internet, în sensul că termenul de contestare a adeverinței curge de la momentul publicării pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fără a distinge între persoanele care au solicitat verificarea, persoana care a făcut obiectul verificării și orice alte persoane interesate.

Sub acest aspect, Curtea constată că pot fi identificate două categorii distincte de persoane interesate de posibila contestare a adeverințelor prevăzute de art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, și anume: persoanele cărora li se comunică adeverința, în condițiile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, și orice alte persoane, care au posibilitatea de a contesta adeverința în termen de 30 de zile de la publicarea pe pagina proprie de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în condițiile art. 10 alin. (2) din ordonanța de urgență menționată.

Curtea apreciază că, în raport de maniera de redactare a textului art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, condițiile și termenul prevăzute de art. 10 alin. (2) din ordonanța de urgență pentru contestarea adeverințelor de către persoanele interesate, altele decât cele cărora li s-a comunicat adeverința, nu pot fi extinse pentru ipoteza de la art. 10 alin. (1) din ordonanța de urgență. Aceasta, deoarece, așa cum a fost evidențiat mai sus, nu există o identitate de situații juridice care să justifice interpretarea potrivit căreia, indiferent dacă este vorba de persoana căreia i s-a comunicat adeverința sau de orice altă persoană interesată, termenul de 30 de zile pentru contestarea la Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal curge de la publicarea adeverinței pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Sub acest aspect, în acord cu jurisprudența sa, Curtea Constituțională reiterează că, în instituirea regulilor de acces la justiție, legiuitorul este ținut de respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea reține că, în ceea ce privește contestarea adeverinței, persoana căreia i se comunică adeverința, deși se află într-o situație juridică distinctă, beneficiază de un tratament juridic identic cu cel aplicabil altor persoane interesate, devenind astfel terț în propria cauză.

Astfel, în cauza dedusă judecății instanței de fond, acțiunea autorului excepției a fost respinsă ca tardiv formulată, întrucât acesta, deși avea calitatea de persoană care a solicitat verificarea unei persoane în ceea ce privește colaborarea cu Securitatea, fiind îndreptățit, potrivit legii, la comunicarea rezultatului verificării, nu a formulat contestația în termenul de 30 de zile de la publicarea adeverinței pe pagina de internet a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În aceeași ordine de idei, Curtea constată că nerespectarea termenului pentru contestarea adeverinței ar fi imputabilă persoanei căreia i se comunică adeverința numai în situația în care prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 ar institui reguli privind condițiile sesizării instanței judecătorești și termenul în care contestația poate fi formulată, ținând cont de momentul comunicării adeverinței.

De altfel, Curtea observă că normele generale în materia contenciosului administrativ stabilesc producerea unor efecte juridice în cazul termenelor pentru formularea plângerii prealabile sau a acțiunii în anularea actului administrativ în raport de momentul comunicării (a se vedea în acest sens art. 7 și art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare).

De asemenea, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, accesul liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac (a se vedea Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006).

În aceste condiții, Curtea constată că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum sunt redactate, sunt generatoare de dificultăți în planul interpretării și aplicării legii și creează, fără o motivare obiectivă sau rațională, un impediment în exercitarea efectivă a dreptului de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituționale, deoarece contrar dispozițiilor art. 16 și art. 21 din Constituție, lipsesc de eficiență juridică actul comunicării, astfel încât persoana căreia i se comunică adeverința nu are un reper cert privind calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și momentul de la care acesta începe să curgă.

Chiar dacă în ipoteza de față este în discuție o omisiune legislativă, Curtea, în virtutea rolului său de garant al supremației Constituției, nu poate ignora viciul de neconstituționalitate existent, deoarece tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental de acces liber la justiție al persoanelor cărora li se comunică adeverința, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010).

Referitor la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reține că o asemenea reglementare are o justificare obiectivă și rezonabilă, constând în preocuparea legiuitorului de a asigura respectarea interesului general al societății românești față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității, astfel încât orice persoană interesată să aibă posibilitatea de a lua la cunoștință și, eventual, de a contesta în fața instanței judecătorești adeverințele emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Corelativ dreptului pe care legea îl instituie, este în sarcina persoanei interesate obligația de a depune minimum de diligență în vederea respectării acesteia.

Pe de altă parte, sfera persoanelor interesate de contestarea adeverințelor emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este ab initio variabilă și imposibil de predeterminat, astfel încât, în mod obiectiv, soluția legislativă nu ar fi putut cuprinde referiri la comunicarea adeverinței tuturor persoanelor interesate.

Pe cale de consecință, Curtea constată că prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu încalcă principiul egalității în drepturi sau accesul liber la justiție.

2. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reține că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituționale. În aceste condiții, Curtea constată că, în cauza de față, sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit anterior sesizării Curții, excepția cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

3. Referitor la celelalte prevederi cuprinse în art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că definirea, prin normele de lege criticate, a termenului de "colaborator al Securității" înlătură orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

De asemenea, Curtea a reținut că aprecierea întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității revine instanței judecătorești - Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Asemenea aspecte reprezintă, așadar, probleme ce țin exclusiv de interpretarea și aplicarea legii, fiind de competența instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În fine, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 57 din Constituție nu are relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în privința excepției de neconstituționalitate a art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Octav Fulea în Dosarul nr. 5.300/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești și constată că celelalte prevederi cuprinse în art. 2 lit. b) și prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...