Curtea Constituțională

Decizia nr. 61/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 17 aprilie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Lucian Vasile Suficeanu în Dosarul nr. 26.815/245/2012 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 387D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. În acest sens, arată că societățile comerciale ce au luat naștere pe calea privatizării, în patrimoniul cărora se găsesc locuințele ce intră sub incidența normei legale criticate, suportau, înainte de modificarea textului de lege criticat, o sarcină exorbitantă, de natură să le afecteze însăși substanța dreptului de proprietate. Se mai arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a recunoscut statelor o marjă largă de apreciere în privința măsurilor legislative referitoare la măsuri politico-economice.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 26.815/245/2012, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Lucian Vasile Suficeanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind obligarea la încheierea contractului de vânzarecumpărare a unui imobil cu destinația de locuință, în temeiul Legii nr. 85/1992.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederea legală criticată creează o inegalitate în fața legii între titularii contractelor de închiriere a locuințelor construite, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, în funcție de momentul în care au decis să opteze pentru cumpărarea locuințelor, respectiv înainte sau după modificarea textului de lege criticat. Astfel, se arată că, ulterior modificării prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/1992, prin dispozițiile art. I din Legea nr. 244/2011, prețul de vânzare al imobilelor în cauză a crescut de aproximativ douăzeci de ori, în vreme ce modalitatea de stabilire a prețului în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale Legii nr. 85/1992 era în avantajul cumpărătorilor, și a avut în vedere rațiuni sociale, reținute inclusiv de către Curtea Constituțională în numeroase decizii.

Se mai arată că, odată cu modificarea textului de lege criticat, legiuitorul a omis să modifice în mod corespunzător și prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992, republicată, care reglementează evaluarea și vânzarea locuințelor în aceleași condiții prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992 și Decretul nr. 93/1977 privind prețurile de vânzare ale locuințelor din fondul locativ de stat, astfel încât acestea din urmă sunt în vădită contradicție cu textul de lege criticat în prezenta cauză.

Judecătoria Iași - Secția civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, iar susținerile autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la neconcordanța dintre prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 85/1992 și ale art. 16 din același act normativ vizează în fapt o omisiune legislativă, care nu poate fi complinită în cadrul controlului de constituționalitate, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate vizează omisiunea legiuitorului de a modifica și dispozițiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, prevederi care sunt în contradicție cu cele cuprinse în art. 16 din același act normativ, astfel cum acestea au fost modificate prin dispozițiile art. I din Legea nr. 244/2011. Prin urmare, motivarea excepției de neconstituționalitate vizează o omisiune legislativă, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi complinită de către instanța de contencios constituțional.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că opțiunea legiuitorului de a modifica o prevedere legală prin care se stabilește valoarea de vânzare a unei locuințe nu este de natură a institui diferențe de tratament juridic sau privilegii ori discriminări, în sensul art. 16 din Constituție. Se mai arată că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care au cumpărat locuințele în temeiul Legii nr. 85/1992 înainte de modificarea textului de lege criticat și acelora care au cumpărat după adoptarea Legii nr. 244/2011 este pe deplin justificat de actele normative diferite în vigoare la data existenței situațiilor juridice reglementate. Textul de lege criticat nu este în contradicție cu dispozițiile art. 4 din Constituție, referitoare la criteriile nediscriminării, ci "reglementează două situații diferite ca urmare a unor modificări legislative intervenite cu privire la valoarea de vânzare a unei locuințe în baza Legii nr. 85/1992."

În ceea ce privește susținerile autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la omisiunea legiuitorului de a modifica și alte dispoziții din Legea nr. 85/1992, republicată, Avocatul Poporului apreciază că, în temeiul art. 61 din Constituție, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, astfel încât modificarea și completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia. Omisiunea legislativă nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, legiuitorul având dreptul suveran de a alege atât obiectul, cât și întinderea reglementării adoptate prin lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. I din Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 14 decembrie 2011.

Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și prevederile art. 62 - Efectele dispozițiilor de modificare și de completare din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"

Valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Soluția legislativă a vânzării către chiriași a locuințelor construite din fondurile statului sau din fondurile unităților economice ori bugetare de stat a făcut obiectul mai multor reglementări legale. Astfel, Decretul-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990, potrivit căruia locuințele construite din fondurile statului se vând cetățenilor români cu domiciliul în țară, cu achitarea integrală a prețului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau prin acordarea unui împrumut de către Casa de Economii și Consemnațiuni, fără restricții privind deținerea în proprietate a unei a doua locuințe, a fost completat de Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Legea nr. 85/1992 a abrogat art. 4 din Decretul-lege nr. 61/1990 (ce interzicea revânzarea locuințelor cumpărate în condițiile deosebit de avantajoase ale acelui act normativ) și a extins reglementarea vânzării și la alte spații decât cele cu destinația de locuință, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.

De asemenea, Legea nr. 76/1994 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 29 iulie 1994, a extins sfera vânzării și asupra locuințelor care, înainte de 6 august 1945, au aparținut instituțiilor de stat, regiilor autonome și societăților cu capital de stat care și-au încetat existența după această dată ori, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.

În toate aceste cazuri, prețul de vânzare al locuințelor a fost reglementat prin lege, fiind stabilit, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, sau Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002).

De asemenea, Curtea reține că un alt element esențial și comun tuturor reglementărilor legale incidente era acela al persoanelor ce puteau deveni cumpărători în temeiul acestor legi, acestea fiind, de regulă (excepția fiind reglementată prin art. 6 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare), cele care le ocupau în calitate de chiriași.

Ulterior, prin Legea nr. 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, actul normativ criticat în prezenta cauză, legiuitorul a renunțat să mai acorde beneficiul vânzării acestor locuințe la un preț stabilit prin lege, instituind un mod de calcul al valorii de vânzare a acestor locuințe prin raportare la prețul pieței, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, cu consecința creșterii semnificative a prețului de vânzare.

Autorul excepției de neconstituționalitate critică această soluție legislativă, arătând, în esență, că în acest mod se creează o inegalitate în fața legii între titularii contractelor de închiriere a acestor locuințe, în funcție de momentul în care au decis să opteze pentru cumpărarea locuințelor, respectiv înainte sau după modificarea textului de lege criticat.

În ceea ce privește această raportare a criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că titularii contractelor de închiriere a locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, care au optat pentru cumpărarea acestora înainte de intrarea în vigoare a textului de lege criticat, pe de o parte, și titularii contractelor de închiriere ale aceluiași tip de locuințe, care nu au făcut această opțiune înainte de intrarea în vigoare a textului de lege criticat, pe de altă parte, se află într-o situație juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente, care instituia posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor cu destinația de locuință pe care aceștia le ocupau în calitate de chiriași.

Or, din acest punct de vedere, practica Curții Constituționale este constantă în a statua că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Astfel, s-a statuat că reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. În același sens, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut în mod constant că respectarea principiului egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. (A se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011.)

În prezenta cauză, Curtea reține că legiuitorul este suveran în adoptarea unor norme cu caracter social, atunci când condițiile economice sau sociale o impun, însă, în egală măsură, este liber să reglementeze diferit aceleași raporturi sociale, ținând cont de evoluția temporală a realităților sociale, astfel încât succesiunea în timp a reglementării legale incidente unei anumite situații juridice, și diferențele implicite de regim juridic aplicabil destinatarilor normelor legale, nu poate fi privită ca o încălcare a principiului egalității în drepturi.

Din acest punct de vedere, principiul egalității nu obligă la o armonizare legislativă absolută. A decide altfel înseamnă a nega însuși dreptul suveran al legiuitorului de a adopta normele legale pe care le consideră oportune și adecvate codificării raporturilor sociale la un moment dat, evident cu respectarea regimului constituțional al drepturilor și libertăților fundamentale.

Privită din acest punct de vedere, al legăturii intrinseci între evoluția realităților sociale și codificarea legislativă a acestora, opțiunea legiuitorului de a institui, prin Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, un beneficiu legal pentru chiriașii locuințelor construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat era justificată de contribuția acestora la construirea locuințelor în condițiile economice ale sistemului statal-juridic anterior Revoluției din decembrie 1989.

În mod corespunzător, modificarea, prin Legea nr. 244/2011, a modalității de stabilire a prețului de vânzare al acestor locuințe, legiuitorul renunțând să mai acorde beneficiul unui preț inferior valorii de piață a bunului, instituit din rațiuni sociale, este în concordanță cu realitățile economice și sociale contemporane, caracterizate de existența unei economii de piață, în sensul art. 135 alin. (1) din Constituție.

De altfel, în legătură cu prețul de vânzare al locuințelor ce fac obiect de reglementare al Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că problema prețului de vânzare al locuințelor nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind una de opțiune legislativă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 324 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002).

În ceea ce privește susținerile referitoare la omisiunea legiuitorului de a modifica în mod corespunzător și prevederile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea reține că acestea nu constituie aspecte care să privească neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, astfel încât nu pot fi supuse controlului de constituționalitate.

De altfel, din analiza acestor prevederi legale, respectiv a textului de lege criticat în prezenta cauză, pe de o parte, și a prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările ulterioare, pe de altă parte, Curtea constată că aceste din urmă dispoziții legale sunt incidente în continuare în cazul situațiilor tranzitorii, care vizează procedurile de vânzare aflate în derulare la data intrării în vigoare Legii nr. 244/2011 și care sunt supuse în continuare reglementării în vigoare la data începerii procedurii de vânzare, respectiv unei modalități de calcul al valorii de vânzare a locuinței prin raportare la prețurile de vânzare prevăzute în anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990, respectiv în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din această perspectivă este evidentă consecvența logicojuridică a reglementării legale, astfel încât menținerea în fondul activ al reglementării a două modalități de calcul al valorii de vânzare a locuințelor, și anume prin raportare la prețul pieței, stabilit de la caz la caz de către un expert autorizat, respectiv la prețurile de vânzare prevăzute în anexele la Decretul-lege nr. 61/1990 și Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se circumscrie intenției legiuitorului de a proteja dreptul persoanelor care au optat pentru cumpărarea locuințelor în cauză, înainte de intrarea în vigoare a legii noi, în vederea achiziționării acestora în condițiile procedurii de vânzare instituite inițial prin Legea nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la un preț inferior valorii de piață a acestora, fiind respectate în acest mod principiile generale ale dreptului intertemporal, între care se află și acela al aplicării neretroactive a legii noi.

În acest sens, normele tranzitorii cuprinse în art. II din Legea nr. 244/2011 dispun că locuințele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Vasile Suficeanu în Dosarul nr. 26.815/245/2012 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 februarie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
;
se încarcă...