Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 60/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) și (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16 aprilie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de S.C. Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, județul Gorj, în Dosarul nr. 1.869/318/2013 al Tribunalului Gorj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 383D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.869/318/2013, Tribunalul Gorj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de S.C. Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, județul Gorj, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind obligarea statului român la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru erori judiciare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile legale criticate limitează exercitarea dreptului la acces la justiție, deoarece condiționează plata de către stat a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare de existența unei hotărâri judecătorești prin care să se fi angajat răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului, de natură să determine o eroare judiciară.

Se mai arată că, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, nu poate fi obținută o hotărâre de condamnare a magistratului pentru fapte săvârșite în cursul judecății, deoarece în competența Consiliului Superior al Magistraturii nu intră sancționarea magistraților pentru modul în care soluționează o cauză, asupra acestor aspecte urmând să se pronunțe instanța de control judiciar.

De asemenea, se arată că prevederile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât dreptul la acțiune pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare se prescrie într-un termen care de cele mai multe ori se dovedește a fi mai mic decât durata de soluționare a cauzelor deduse judecății instanțelor judecătorești, legiuitorul neinstituind, în mod corelativ, și o obligație a judecătorilor de a soluționa cauzele într-un anumit termen. În acest mod, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, se creează o discriminare între magistrați și alte categorii de cetățeni, în ceea ce privește prescripția răspunderii penale.

Tribunalul Gorj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, ci trebuie exercitat cu respectarea condițiilor stabilite de lege. Astfel, reglementarea unui termen de prescripție a dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare, fără a fi prevăzut și un termen pentru soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, nu creează o inegalitate între persoanele ce dețin funcții publice și alți cetățeni, dat fiind faptul că termenele de prescripție a răspunderii pentru faptele săvârșite de judecători sau procurori în cursul procesului judiciar sunt aplicate în mod nediscriminatoriu și încep să curgă de la data săvârșirii faptei, indiferent de calitatea persoanei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 reglementează, în contextul normativ mai larg al stabilirii regulilor aplicabile răspunderii judecătorilor și procurorilor, cuprinse în capitolul I al titlului IV din Legea nr. 303/2004, dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare, precum și condițiile exercitării acestui drept. Așadar, se consideră că, prin conținutul său normativ, această prevedere legală nu este de natură să contravină dispozițiilor art. 28 - Secretul corespondenței și ale art. 30 - Libertatea de exprimare din Constituție. Mai mult, se arată că, în fapt, sunt criticate aspecte care țin de cursul judecății și de modul în care instanța de judecată a soluționat anumite aspecte procesuale, iar nu de prevederile legale în sine, astfel încât, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 179 din 2 martie 2006), exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia, deși indică în mod expres prevederile art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, în realitate își formulează criticile de neconstituționalitate cu referire și la prevederile art. 96 alin. (8) din același act normativ, astfel încât, în acord cu motivarea excepției de neconstituționalitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 96 alin. (4) și (8) din Legea nr. 303/2004.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

"

(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.

(...)

(8) Termenul de prescripție a dreptului la acțiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și alin. (2) privind preeminența legii, precum și art. 21 alin. (2) cu privire la garantarea prin lege a exercițiului liberului acces la justiție și alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (3) din Constituție, statul răspunde patrimonial, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, această normă constituțională consacrând principiul răspunderii obiective a statului, astfel cum aceasta a fost caracterizată în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005).

Curtea constată că, în acest caz, este vorba de o răspundere care nu este bazată pe culpă, fiind fundamentată pe rolul statului de garant al activității autorității judecătorești, însă este condiționată de existența unei hotărâri definitive de atragere a răspunderii penale sau de sancționare disciplinară a judecătorului sau a procurorului, pentru o faptă săvârșită în cursul judecării procesului, și care a fost de natură a determina eroarea judiciară, condiție reglementată de textul de lege criticat.

Existența hotărârii definitive de constatare a răspunderii penale sau disciplinare a judecătorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului este o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului la despăgubiri din partea statului pentru prejudiciile materiale cauzate prin erori judiciare. După acoperirea prejudiciului de către stat, acesta din urmă poate formula acțiunea în regres împotriva magistratului, în măsura în care respectiva eroare judiciară a fost cauzată de exercitarea cu rea-credință sau gravă neglijență a funcției, caz în care intervine răspunderea civilă a judecătorului sau procurorului, în raport cu statul.

Autoarea excepției este nemulțumită, în esență, de lipsa posibilității de a formula acțiune împotriva statului pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară, independent de stabilirea prealabilă atât a faptei care a determinat eroarea judiciară, cât și a vinovăției autorului acesteia, arătând că în acest mod este încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție.

În legătură cu aceste susțineri, Curtea reține că, în vederea protejării independenței judecătorului și a evitării supunerii activității acestuia unor presiuni nejustificate, în cazul reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare nu poate fi angajată răspunderea personală și directă a judecătorului pentru fapte săvârșite în exercițiul funcției publice, în aceste situații intervenind răspunderea statului, în virtutea rolului acestuia de garant al activității autorității judecătorești. Așadar, răspunderea judecătorului sau procurorului care și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență este subsidiară răspunderii statului și indirectă, statul având drept de regres împotriva magistraților, care se exercită ulterior acțiunii în despăgubiri formulate de parte.

De altfel, raportarea criticilor de neconstituționalitate la dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, formulate cu privire la acțiunea în despăgubiri pe care partea îndreptățită o poate formula împotriva statului, este neîntemeiată.

În acest sens, Curtea reține că exercițiul niciunui drept fundamental recunoscut de Constituție sau de tratatele internaționale privind drepturile omului nu trebuie absolutizat, astfel încât instituirea prin lege a unor condiții procesuale de valorificare a respectivului drept, cum este, în speță, obținerea unei hotărâri de angajare a răspunderii penale sau disciplinare a magistratului care a determinat eroarea judiciară, prealabile dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară, nu este incompatibilă cu exigențele constituționale care se circumscriu principiului liberului acces la justiție.

În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, condiționarea dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară de pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se atragă răspunderea penală sau disciplinară a magistratului nu constituie o încălcare a principiului constituțional al liberului acces la justiție, ci reprezintă, dimpotrivă, o normă favorabilă persoanei îndreptățite la repararea prejudiciului, contribuind la valorificarea dreptului la despăgubire, prin ușurarea sarcinii probei în cadrul acțiunii pentru repararea prejudiciului. În cursul judecării acțiunii în pretenții formulate împotriva statului, persoana îndreptățită la repararea prejudiciului este ținută să probeze numai existența unei erori judiciare, fără a mai proba existența faptei săvârșite de judecător sau procuror în cursul judecării procesului sau vinovăția acestuia, aceste aspecte fiind stabilite în mod definitiv prin hotărârea prealabilă de constatare a răspunderii penale sau disciplinare a magistratului. În acest sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat și prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, precitată.

II. În ceea ce privește susținerile privind neconstituționalitatea art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, Curtea reține că dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, reglementând termenul de prescripție de un an al dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului produs prin eroarea judiciară, nu prevede și momentul de la care curge termenul de prescripție a dreptului la acțiune, însă acest moment se stabilește în conformitate cu regula generală a începutului cursului prescripției extinctive, și anume art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, care leagă momentul începutului cursului prescripției de data nașterii dreptului la acțiune și, respectiv, art. 2.523 din Codul civil, în temeiul căruia momentul începutului cursului prescripției este reprezentat de data la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui.

În același sens, în materia acțiunii în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, respectiv art. 2.528 din Codul civil, reglementează începutul cursului prescripției extinctive ca fiind acela al datei la care cel prejudiciat a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care răspunde de producerea lui.

Astfel, în prezenta cauză, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de un an reglementat de art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, text de lege criticat în prezenta cauză, nu poate fi decât acela al rămânerii definitive a hotărârii de stabilire a răspunderii penale sau de constatare a răspunderii disciplinare a judecătorului sau procurorului, moment în care, în mod obiectiv, este stabilită atât existența faptei prejudiciabile, cât și vinovăția autorului acesteia.

Prin urmare, începutul termenului de prescripție a dreptului la acțiune este întotdeauna ulterior obținerii hotărârii judecătorești prealabile exercitării dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului, astfel încât susținerile autoarei excepției referitoare la încălcarea dreptului constituțional la un proces echitabil, prin imposibilitatea obținerii unei hotărâri de angajare a răspunderii magistratului înaintea împlinirii termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului, sunt lipsite de obiect.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de S.C. Inforomtur - S.R.L. din comuna Ciuperceni, satul Vârtopu, județul Gorj în Dosarul nr. 1.869/318/2013 al Tribunalului Gorj - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 96 alin. (4) și (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 februarie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...