Curtea Constituțională

Decizia nr. 71/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 03 aprilie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Toni Greblă - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Harpah Salah Aldain Nayyef Khalid (Salid Harba) și Zeiab Abdul Rahman (Abdul Razak Harba) în Dosarul nr. 3.539/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 542D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă Al Tume Tarek, interpret autorizat de limba arabă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că reglementarea strictă a accesului la informații din domeniul securității naționale nu este contrară normelor fundamentale privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.539/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Excepția a fost ridicată de Harpah Salah Aldain Nayyef Khalid (Salid Harba) și Zeiab Abdul Rahman (Abdul Razak Harba) într-o cauză având ca obiect luarea măsurii de declarare ca indezirabil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că termenul de 10 zile de la sesizarea formulată de procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în care instanța judecătorească este obligată să se pronunțe, aduce atingere dreptului la apărare, deoarece termenul stipulat de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat pentru obținerea accesului la informații clasificate "strict secret" este de 60 de zile. Reglementarea criticată conduce la o imposibilitate efectivă de a lua cunoștință de datele și informațiile ce stau la baza solicitării de declarare a străinului ca indezirabil. De asemenea, persoanele vizate nu pot avea acces la informațiile clasificate decât cu avizul Serviciului Român de Informații, astfel încât se creează o inegalitate de mijloace procesuale între inițiatorul procedurii de declarare ca indezirabil (Serviciul Român de Informații) și persoana cu privire la care se solicită declararea ca indezirabil.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 nu încalcă dispozițiile art. 24 din Constituție, străinul beneficiind de garantarea acestui drept. Având în vedere natura cauzei, este firesc ca legiuitorul să prevadă un termen scurt, pe zile, pentru soluționarea acesteia. Faptul că, în cazul declarării străinului ca indezirabil pe rațiuni de securitate națională, nu se menționează datele și informațiile care stau la baza motivării hotărârii este în concordanță cu art. 12 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. De asemenea, consideră că, în realitate, critica de neconstituționalitate vizează o necorelare legislativă, în sensul în care procedura de obținere a certificatului de acces la informații clasificate, pentru apărătorii pârâților, depășește termenul imperativ de 10 zile prevăzut de art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu afectează dreptul părților de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat.

Arată că, potrivit Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare, este permis accesul la acte cu caracter secret al persoanelor care au calitatea de părți într-un proces, cu condiția obținerii certificatului de securitate, și cu îndeplinirea, în prealabil, a cerințelor și procedurilor specifice, prevăzute de aceeași lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la anumite informații, ci îl condiționează de îndeplinirea anumitor pași procedurali, justificați de importanța pe care asemenea informații o prezintă, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare. Prin urmare, prin aplicarea corectă a legislației în materie, exercitarea efectivă și concretă a dreptului la apărare este asigurată potrivit exigențelor normelor constituționale invocate. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 273 din 23 mai 2013 și nr. 763 din 31 octombrie 2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul cuprins:

"

Curtea de Apel București se pronunță, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condițiile alin. (2). Hotărârea instanței este definitivă. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe rațiuni de securitate națională, în conținutul hotărârii nu se menționează datele și informațiile care au stat la baza motivării acesteia."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prilej cu care instanța de contencios constituțional a constatat că acestea nu contravin dispozițiilor Legii fundamentale. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 342 din 16 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003, Decizia nr. 763 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, și Decizia nr. 273 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 1 august 2013.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate stabilesc reguli privind dispunerea, de către instanța judecătorească, a măsurii de declarare ca indezirabil a unui străin, fără ca acestea să fie contrare Legii fundamentale.

Astfel, Curtea nu a reținut susținerile potrivit cărora textele de lege criticate ar fi neconstituționale din cauza imposibilității reclamantului de a avea acces la informațiile clasificate pe care s-a întemeiat luarea măsurii declarării sale ca indezirabil, prevederile de lege criticate fiind în concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora "Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze [... ] securitatea națională", și ale art. 53 privind posibilitatea restrângerii, numai prin lege și dacă se impune, pentru "[... ] apărarea securității naționale [... ]", a exercițiului unui drept sau al unor libertăți. Prevederile art. 85 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 stabilesc chiar asemenea măsuri specifice de protejare a securității naționale și a altor valori supreme consacrate în art. 1 din Legea fundamentală, stabilind, pe de o parte, că datele și informațiile în baza cărora se propune declararea ca indezirabil pentru rațiuni de securitate națională se pun la dispoziția instanței de judecată, în condițiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităților referitoare la securitatea națională și protejarea informațiilor clasificate, iar, pe de altă parte, la rândul său, instanța de judecată, în condițiile stabilite de actele normative care reglementează regimul activităților referitoare la securitatea națională și protejarea informațiilor clasificate, aduce la cunoștință străinului faptele care stau la baza sesizării.

Referitor la dispozițiile cuprinse în art. 24 din Constituție, invocate în motivarea excepției, Curtea constată că acestea nu sunt încălcate. Astfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că deciziile privind intrarea, șederea și expulzarea străinilor nu privesc drepturile și obligațiile civile ale reclamantului și nici acuzații de natură penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil. În consecință, art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei (a se vedea Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Maaouia contra Franței, paragrafele 38 și 39 și Hotărârea din 12 octombrie 2006, pronunțată în Cauza Kaya împotriva României, paragraful 24).

De asemenea, dreptul statelor de a-și proteja securitatea națională prin măsuri specifice, asupra cărora au o marjă largă de apreciere, este consacrat și unanim recunoscut la nivelul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant, în lumina art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, că statele au, "pe temeiul unui principiu de drept internațional public bine stabilit și fără prejudicierea angajamentelor asumate prin tratate internaționale, inclusiv Convenția, dreptul de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea nenaționalilor de pe teritoriile lor" (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii, paragraful 73). Mai mult, paragraful 2 al art. 1 din același protocol dispune că garanțiile procedurale în cazul expulzărilor de străini pot să nu fie respectate atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate națională. În aceste condiții, Curtea Constituțională a constatat că, în cazul unor rațiuni de securitate națională, pot fi luate măsuri de îndepărtare a străinilor de pe teritoriul statului, fără ca motivele concrete ale unei asemenea măsuri să-i fie aduse la cunoștință străinului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 763 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția statuată prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea reține că prevederile de lege prin care este reglementată declararea unui străin ca indezirabil asigură suficiente garanții pentru evitarea arbitrariului, de vreme ce, în condițiile art. 86 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, hotărârea instanței judecătorești este supusă recursului, iar în cazuri temeinic justificate și pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanței să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil, până la soluționarea căii de atac.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Harpah Salah Aldain Nayyef Khalid (Salid Harba) și Zeiab Abdul Rahman (Abdul Razak Harba) în Dosarul nr. 3.539/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 85 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 februarie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
;
se încarcă...