Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 543/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24 februarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Petru Bădăluță în Dosarul nr. 2.477/115/2012 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 408D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că la dosar autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că instanța de judecată nu se pronunță asupra condamnării, ci asupra caracterului politic al acesteia, verificând dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite prin lege.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.477/115/2012 Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Excepția a fost ridicată de Petru Bădăluță într-o cauză având ca obiect acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 221/2009, pentru bunurile materiale confiscate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile de lege criticate aduc atingere textelor constituționale invocate, deoarece instanțele de judecată nu pot analiza caracterul politic al condamnărilor, întrucât ar însemna să se acorde același regim juridic și legitimitate statului de drept ca și statului totalitar. Instanța de judecată, atunci când analizează caracterul politic al condamnării, realizează, de fapt, un act politic, încălcându-se astfel regimul incompatibilităților pe care Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor le prevede pentru judecători.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța nu săvârșește prin verificarea la care o obligă art. 1 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 un act politic din moment ce caracterul politic al unei fapte este deja instituit prin lege, în spețele supuse judecății realizându-se o transpunere a datelor de speță la prevederile legale. Constatarea scopului prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România reprezintă rezultatul aprecierii probatoriului administrat, instanța doar constatând caracterul politic, și nu caracterizându-l ori definindu-l ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții și arătând totodată că, prin mandatarea instanței de judecată de a se pronunța asupra caracterului politic al altor condamnări decât cele de drept calificate astfel prin chiar efectul legii, nu sunt încălcate principii constituționale, din moment ce caracterul politic al unei fapte este deja instituit prin lege. Instanța nu face altceva decât să raporteze datele de speță la prevederile legale.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât competența și procedura de soluționare de către autoritatea judecătorească, create ca efect al Legii nr. 221/2009, nu conduc automat la considerarea activității instanței de judecată ca fiind politizată și, prin urmare, nu este de natură să aducă atingere independenței justiției. Instanța este liberă să aprecieze asupra incidenței prevederilor Legii nr. 221/2009, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, fără ca în activitatea de înfăptuire a actului de justiție să fie influențată în vreun fel, principiul separației puterilor în stat fiind pe deplin respectat. Prin urmare, constatarea caracterului politic al condamnărilor prevăzute la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 reflectă rezultatul aprecierii probelor administrate, instanța de judecată caracterizându-l ca atare. În plus, hotărârile instanțelor de judecată sunt pronunțate în cadrul jurisdicției specifice activității judecătorești și ele nu exclud accesul liber la justiție, reglementând, în realitate, o măsură reparatorie și regimul juridic al acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (4):

"

Caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4.";

- Art. 4 alin. (2):

"

Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției susține, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse la dosar, că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) privind caracterul statului român, art. 2 alin. (2) referitor la exercitarea suveranității, art. 124 privind înfăptuirea justiției, "și altele" din Constituție.

Instanța de judecată a sesizat Curtea indicând în dispozitivul încheierii următoarele texte din Legea fundamentală pretins încălcate: art. 1 alin. (3) - (5) privind caracterul statului roman, principiul separației puterilor în stat și al supremației Constituției și legilor; art. 2 alin. (2) referitor la exercitarea suveranității; art. 8 alin. (2) privind constituirea și rolul partidelor politice; art. 9 referitor la constituirea și rolul sindicatelor; art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern; art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului; art. 21 alin. (1) - (3) privind accesul liber la justiție; art. 40 alin. (3) referitor la incompatibilitățile anumitor profesii cu calitatea de membru al unui partid politic; art. 44 alin. (1), (2), (4) și (6) privind garantarea dreptului de proprietate privată și a creanțelor asupra statului, interzicerea naționalizării sau a oricăror altor măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri, bazate pe criterii discriminatorii; art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 124 alin. (3) privind independența judecătorilor; art. 125 alin. (3) privind incompatibilitățile funcției de judecător; art. 126 alin. (5) teza întâi referitor la interzicerea înființării instanțelor extraordinare; art. 144 și 145 referitoare la incompatibilitățile, independența și inamovibilitatea judecătorilor Curții Constituționale; art. 148 alin. (2) și (4) privind aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene.

În consecință, Curtea reține drept norme de referință cele menționate, în mod expres, în dispozitivul încheierii de sesizare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 301 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 1 august 2013, s-a pronunțat asupra unor critici formulate în mod similar. Cu acel prilej, Curtea a constatat că textele de lege criticate sunt cuprinse în Legea nr. 221/2009, act normativ adoptat de Parlament, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituție, pe care instanțele de judecată îl interpretează și aplică potrivit competențelor acestora stabilite prin art. 124 alin. (1) și art. 126 alin. (3) din Constituție.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, "Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945". Pornind de la aceste prevederi, instanțele trebuie să constate caracterul politic al condamnărilor prevăzute de art. 1 alin. (3) potrivit căruia constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult, Curtea a observat că, potrivit art. 3 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, constituie măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu și că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute expres la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.

Or, pentru a respecta obligațiile pe care le au, potrivit Legii nr. 221/2009, instanțele de judecată trebuie, atunci când este necesar, să verifice situația de fapt a celor ce adresează o cerere întemeiată pe prevederile Legii nr. 221/2009, administrând în acest sens probele necesare.

Așa fiind, Curtea a reținut că activitatea de interpretare și aplicare a unei legi adoptate de Parlament, precum și administrarea probelor care să ducă la soluționarea procesului nu au semnificația unui "arbitraj cu caracter politic" realizat de către instanțele judecătorești, ci a înfăptuirii actului de justiție, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea textelor constituționale invocate, reglementările criticate fiind în deplin acord cu principiul înfăptuirii justiției, în mod unic, imparțial și egal, de către judecători independenți, astfel cum prevede art. 124 din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru Bădăluță în Dosarul nr. 2.477/115/2012 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...