Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 553/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) și b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 07 februarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Daniela Beicuș în Dosarul nr. 686/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 512D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 6.071 din 10 iunie 2013, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Daniela Beicuș cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care dispun transformarea pensiilor de serviciu în pensii calculate potrivit dispozițiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, încalcă dreptul de proprietate, așa cum este acesta protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, citează cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 6 iulie 2005, pronunțată în Cauza Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii, în care s-a arătat că prestațiile sociale constituie obiect al protecției dispozițiilor convenționale mai sus menționate, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. Totodată, autorul excepției invocă încălcarea principiului neretroactivității legii civile. Astfel, arată că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii. Consideră că orice nouă reglementare se poate aplica numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia. De asemenea, susține că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul drepturilor câștigate. În egală măsură, consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile directivelor Consiliului nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CE.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, analizând criticile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reține că pensia reprezintă un bun, dar că art. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează acordarea unei anumite sume. În acest sens, amintește Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotărârea din 21 iunie 2002 pronunțată în Cauza Vasilopoulou contra Greciei, ori Hotărârea din 8 februarie 2006, pronunțată în Cauza Kechko contra Ucrainei. În același timp, însă, constată că persoanele care au beneficiat de pensii de serviciu aveau o speranță legitimă cu privire la dobândirea și exercitarea acestui drept și a existat o ingerință ca urmare a adoptării și aplicării dispozițiilor de lege criticate. Cu toate acestea, ingerința este prevăzută de un act normativ și este justificată de un scop legitim de interes general, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, pe baza principiului contributivității, pe fondul situației de criză economică și financiară. Totodată, a existat un raport de proporționalitate între interesele generale vizate și interesul particular ocrotit, neputându-se susține că autorul excepției ar fi fost lipsit de mijloacele de subzistență. De altfel, amintește că, potrivit celor reținute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la elaborarea politicilor sale bugetare, statul se bucură de o marjă largă de apreciere, autoritățile naționale fiind cele mai în măsură să cunoască societatea și nevoile acesteia. În sprijinul celor arătate, invocă Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 20 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgiei, Hotărârea din 30 martie 2005, pronunțată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, ori Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher contra Austriei.

Cât privește critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, arată că Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile obținute până la intrarea în vigoare a legii nefiind afectate.

De asemenea, consideră că în speță nu poate fi vorba despre un "drept câștigat", acordarea pensiei de serviciu fiind un act benevol din partea statului de a-și asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale. Astfel, statul are posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice și implicit asupra acestei decizii, o atare obligație nefiind asumată pentru viitor. De altfel, în acest sens, invocă și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate Ana Maria Frimu și alții contra României.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, făcând trimitere la cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 190/2013, nr. 1.010/2012 și nr. 953/2012, arată că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției are în vedere dispozițiile Legii nr. 119/2010 referitoare la recalcularea pensiilor militarilor și ale polițiștilor, respectiv cele cuprinse în art. 1 lit. a) și b), în art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) și art. 12, dispoziții asupra constituționalității cărora urmează să se pronunțe.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi ale Constituției: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a prevederilor Directivei Consiliului nr. 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1986, și ale Directivei 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46/20 din 17 februarie 1997.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut că, "având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție." Pentru aceleași rațiuni, Curtea a apreciat că suprimarea pentru viitor a părții necontributive a pensiei de serivicu nu are semnificația unei exproprieri.

Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 20 din Constituție, autorul excepției invocă o pretinsă încălcare a acestora prin raportare la dispozițiile Directivei Consiliului nr. 86/378/CEE, așa cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE a Consiliului. Curtea apreciază, însă, că autorul excepției a avut în vedere, în realitate, prevederile art. 148 din Legea fundamentală, acestea referindu-se la raportul dintre reglementările comunitare și normele de drept intern.

Cât privește competența instanței de contencios constituțional de a se pronunța asupra conformității legislației interne cu prevederile unei norme de drept european, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a observat că folosirea unei astfel de norme în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.

În ceea ce privește critica formulată în prezenta cauză, Curtea constată că dispozițiile comunitare invocate au un înțeles clar și neechivoc și prezintă o relevanță constituțională, de vreme ce este avută în vedere respectarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, Curtea, analizând criticile referitoare la existența unui pretins temei în legislația comunitară a dreptului la pensia de serviciu, a reținut că "Directiva 86/378/CEE, recunoscând statelor dreptul de a reglementa regimuri profesionale de securitate socială, nu stabilește totodată o obligație în acest sens și nici nu reglementează domeniile profesionale în care trebuie instituite aceste regimuri. Singura obligație pe care o impune acest act normativ comunitar este aceea ca statele să asigure respectarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei, potrivit măsurilor indicate în cuprinsul său, obiectiv realizat de România, între altele, și prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2007."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniela Beicuș în Dosarul nr. 686/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 1 lit. a) și b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...