Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 481/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, art. 10, art. 12, art. 15, art. 17, art. 21, art. 22 și art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 86 din 04 februarie 2014.

În vigoare de la 04 februarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Mugur Viorel Mitrana în Dosarul nr. 944/36/2012 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 450D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Alina Pîrvănescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă, pentru partea Agenția Națională de Integritate, șeful serviciului din cadrul Direcției generale juridice, control, relații publice și comunicare, Dragoș Vaida, cu delegație depusă la dosar. Lipsește partea Societatea Comercială "Raja" - S.A. din Constanța, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosarul cauzei, partea Societatea Comercială "Raja" - S.A. din Constanța a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, sens în care susține că, în contradicție cu normele constituționale privind realizarea justiției, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, prevederile de lege criticate conferă Agenției Naționale de Integritate atribuții jurisdicționale. De asemenea, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 restrâng, în contradicție cu Legea fundamentală și cu Decizia Curții Constituționale nr. 503 din 20 aprilie 2010, dreptul de a fi ales.

Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 316 din 18 iunie 2013, nr. 311 din 13 iunie 2013, nr. 207 și nr. 208 din 29 aprilie 2013.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Precizează că Agenția Națională de Integritate realizează doar o activitate de evaluare a unor date și informații referitoare la averea, stările de incompatibilitate și conflict de interese în cazul persoanelor care ocupă funcțiile și demnitățile prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate jurisdicțională. Controlul activității desfășurate de Agenție se realizează de o instanță judecătorească, astfel încât legea asigură toate garanțiile necesare dreptului la un proces echitabil. Totodată, prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie o măsură sancționatorie care are drept scop înlăturarea suspiciunilor alegătorilor cu privire la integritatea și imparțialitatea candidaților la funcțiile publice.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 944/36/2012, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Excepția a fost ridicată de Mugur Viorel Mitrana într-o cauză având ca obiect anularea/suspendarea unui act administrativ - raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile de lege criticate mențin atribuțiile Agenției Naționale de Integritate, deoarece reiau, sub o altă formulare, prevederile art. 1-9 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, prevederi constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010.

Astfel, activitățile pe care le desfășoară inspectorul de integritate, respectiv primirea, colectarea și prelucrarea informațiilor cu privire la situația averii, pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, evaluarea stării de incompatibilitate sau de conflict de interese și întocmirea unui raport de evaluare, implică în realitate efectuarea unor acte de cercetare și de anchetă. Raportul de evaluare are efecte similare unei hotărâri judecătorești definitive, în situația în care nu se sesizează instanța judecătorească pentru verificarea legalității actului. Astfel, prin raportul de evaluare, inspectorul de integritate analizează și decide, printr-un procedeu specific funcției de judecată, dacă există o stare de incompatibilitate. Prin urmare, inspectorul de integritate "spune dreptul"; or, această activitate este atributul exclusiv al instanței judecătorești.

Totodată, consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece conferă inspectorului de integritate atribuții de organ administrativ cu veritabilă activitate jurisdicțională.

Referitor la prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010, autorul susține că acestea preiau dispozițiile art. 49 din Legea nr. 144/2007, constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Astfel, sancțiunea prevăzută de textul de lege ce formează obiectul excepției restrânge exercițiul dreptului de a fi ales, fără a respecta exigențele art. 53 din Constituție.

Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal opinează că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate, deoarece Agenția Națională de Integritate desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, ci o activitate esențialmente administrativă, pe baza unei proceduri administrative supuse controlului judecătoresc. Totodată, instanța judecătorească reține că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci la aplicarea de sancțiuni persoanelor evaluate care încalcă regimul juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 este neîntemeiată, sens în care invocă Deciziile Curții Constituționale nr. 663 din 26 iunie 2012 și nr. 1.606 din 15 decembrie 2011. De asemenea, consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 și 17 din același act normativ este inadmisibilă, deoarece aceste texte de lege se referă la evaluarea averii și nu au legătură cu soluționarea cauzei referitoare la regimul incompatibilităților.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, nr. 663 din 26 iunie 2012, nr. 29 din 5 februarie 2013, prin care aceasta a statuat că prevederile din Legea nr. 176/2010 nu mai conservă viciul de neconstituționalitate constatat prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitor la art. 1-9 din Legea nr. 144/2007 privind competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, arată că acestea dau expresie opțiunii legiuitorului, fără a fi de natură să aducă restrângeri dreptului de a fi ales.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Societatea Comercială "Raja" - S.A., susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Prevederile art. 8 din Legea nr. 176/2010 stabilesc scopul Agenției Naționale de Integritate, art. 10 se referă la activitățile pe care le desfășoară inspectorii de integritate, art. 12 instituie reguli procedurale privind îndeplinirea activității de evaluare, art. 15 stabilește posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita tuturor instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept privat, precum și persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare, art. 17 și art. 21 se referă la întocmirea și cuprinsul raportului de evaluare, art. 22 stabilește posibilitatea contestării raportului de evaluare la instanța de contencios administrativ și art. 25 prevede sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21 și 22 din Legea nr. 176/2010 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (4) privind trăsăturile statului român și principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești, și că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 37 privind dreptul de a fi ales și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile privind dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, și Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013).

Astfel, referitor la criticile de neconstituționalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate, Curtea a statuat că Agenția desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010.

De asemenea, Curtea a mai reținut că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

Curtea nu a reținut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumției de nevinovăție, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că aceste norme instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepția celor electorale.

În aceste condiții, Curtea reține că interdicția de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor electorale, este o sancțiune cu natură juridică distinctă, cuprinsă în Legea nr. 176/2010 care vizează asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Limitele prevăzute de art. 37 din Constituție cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-și exercita dreptul de vot în condițiile art. 36 din Constituție, la condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, în condițiile legii, de către persoane care au cetățenia română și domiciliul în țară, precum și la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică).

Pe cale de consecință, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

În sfârșit, Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, prevederile de lege nu contravin celorlalte dispoziții din Legea fundamentală invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mugur Viorel Mitrana în Dosarul nr. 944/36/2012 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...