Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 483/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 82 din 31 ianuarie 2014.

În vigoare de la 31 ianuarie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Bogdan George Georgescu în Dosarul nr. 388/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 458D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocatul Lucian Dumitrașcu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. De asemenea, se prezintă, pentru partea Agenția Națională de Integritate, șeful serviciului din cadrul Direcției Generale Juridice, Control, Relații Publice și Comunicare, Dragoș Vaida, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, sens în care susține că prevederile de lege criticate reprezintă un paralelism legislativ față de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și instituie astfel discriminări între aleșii locali, în funcție de data încetării mandatului. În ceea ce privește prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, referindu-se la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, reglementată prin norme de drept penal, arată că aceste dispoziții, stabilind sancțiunea interzicerii dreptului de a fi ales, în absența unei sancțiuni principale, restrâng în mod nejustificat dreptul de a fi ales. De asemenea, susține că prevederile legale criticate au caracter retroactiv, deoarece dispun pentru situații juridice anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010. Depune note scrise.

Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Precizează că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie o măsură sancționatoare care are drept scop înlăturarea suspiciunilor alegătorilor cu privire la integritatea și imparțialitatea candidaților la funcțiile publice.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 388/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Excepția a fost ridicată de Bogdan George Georgescu într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile de lege criticate conduc la apariția unui paralelism legislativ, contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, în condițiile în care Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme privind atribuțiile prefectului de a analiza și de a sancționa posibila stare de incompatibilitate.

De asemenea, se susține că modalitatea în care fost evaluată de către Agenția Națională de Integritate (A.N.I.) situația autorului excepției încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece Legea nr. 176/2010 nu se poate aplica unor situații juridice preexistente intrării sale în vigoare.

Prin exercitarea unui dublu control, din partea unor autorități publice administrative, respectiv prefectul și A.N.I., în baza unor acte normative distincte, este încălcat principiul egalității în drepturi.

Totodată, interzicerea exercitării unei funcții publice pentru o perioadă de 3 ani de la data constatării stării de incompatibilitate reprezintă o restrângere a exercițiului drepturilor fundamentale și echivalează cu stabilirea unei pedepse complementare pentru demnitarul aflat în stare de incompatibilitate. Or restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale trebuie să fie precedată de constatarea săvârșirii unor fapte penale sau contravenționale și, prin urmare, de existența unei sancțiuni principale, în lipsa căreia pedeapsa complementară nu își găsește rațiunea.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură să încalce dispozițiile din Constituție invocate. De asemenea, reține că aplicarea textelor de lege menționate în cazul aleșilor locali reprezintă o problemă ce ține de competența instanței judecătorești.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, în materie (spre exemplu, deciziile nr. 1.458/2010, nr. 479/2011, nr. 1.606/2011, nr. 663/2011, nr. 1.042/2011, nr. 1.043/2012 și nr. 204/2013) și precizează că activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 are caracterul unei activități esențialmente administrative, desfășurate pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege și supusă controlului judecătoresc.

De asemenea, Agenția Națională de Integritate este singura autoritate publică îndreptățită prin lege să evalueze situațiile de incompatibilitate, iar din modul de redactare al textelor de lege criticate rezultă că, pe de o parte, nu este încălcat principiul neretroactivității legii, situația făcând referire la viitor, din momentul rămânerii definitive a evaluării efectuate de Agenția Națională de Integritate, iar, pe de altă parte, nu se încalcă nici dreptul constituțional de a fi ales.

Arată că, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii".

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.606/2011, nr. 663/2012 și nr. 29/2013. Arată că dispozițiile Legii nr. 176/2010 s-au aplicat de la data intrării în vigoare a legii asupra tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, în coordonatele impuse de respectarea principiului egalității în fața legii.

Referitor la susținerile autorului potrivit cărora nu se justifică existența a două autorități publice care să verifice starea de incompatibilitate a aleșilor locali, precizează că Legea nr. 176/2010 reglementează procedura asigurării integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, Agenției Naționale de Integritate revenindu-i competența evaluării declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor privind averea existentă, a modificărilor patrimoniale intervenite în perioada exercitării funcțiilor ori a demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților pentru categoriile de persoane care au obligația declarării averii și a intereselor. Agenția Națională de Integritate își desfășoară activitatea în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege.

Astfel, inspectorul de integritate întocmește un raport de evaluare, competența de a lua măsuri cu privire la persoana care a făcut obiectul activității de evaluare revenind organelor fiscale, celor de urmărire penală și celor disciplinare, după caz, precum și comisiei de cercetare a averilor prevăzute de Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, arată că acestea dau expresie opțiunii legiuitorului, fără a aduce restrângeri dreptului electoral de a fi ales.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) pct. 30:

"

Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor:

(...)

30. aleșii locali;";

- Art. 8 alin. (1) și (2):

"

(1) Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate.

(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției se desfășoară cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispozițiile actelor normative în vigoare.";

- art. 10 lit. e):

"

Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități: (...)

e) evaluează conflicte de interese sau incompatibilități ale persoanelor care ocupă demnități sau funcții publice;";

- art. 25 alin. (2):

"

Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de a fi ales și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate administrativă și că în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Totodată, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat la instanța de contencios administrativ (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

În continuare, referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin prisma încălcării principiului egalității în drepturi, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu conțin dispoziții discriminatorii în sensul art. 16 din Constituție, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de normelor legale. Obligația declarării averilor și intereselor de către aleșii locali reprezintă opțiunea legiuitorului justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupție de către aceste categorii de persoane, individualizate de legiuitor, în considerarea funcțiilor publice pe care le îndeplinesc și nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exercițiului drepturilor sau al unor libertăți consacrate în Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

De asemenea, Curtea constată că susținerile autorului excepției vizând instituirea unor discriminări între aleșii locali, în funcție de data încetării mandatului, vizează, în realitate, aspecte legate de aplicarea legii, fiind atribuția instanțelor judecătorești să aprecieze și să decidă, în funcție de datele specifice ale fiecărei spețe.

Referitor la critica privind paralelismul legislativ determinat de reglementările cuprinse în Legea nr. 176/2010, pe de o parte, și Legea nr. 161/2003, pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 32 din Legea nr. 176/2010, prevederile acestei legi se completează cu dispozițiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare prezentei legi și Legii nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Sub acest aspect, Curtea constată că normele în discuție au un obiect de reglementare distinct și bine definit, astfel încât nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că aceste norme instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție, ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege, de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepția celor electorale.

În aceste condiții, Curtea reține că interdicția de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcție sau o demnitate publică, cu excepția celor electorale, este o sancțiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicția temporară a exercitării unor drepturi, în speță drepturi electorale. Legea nr. 176/2010 vizează asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, domeniu ce nu poate fi supus prin analogie regimului juridic specific dreptului penal și sancțiunilor penale.

Pe cale de consecință, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Limitele prevăzute de art. 37 din Constituție cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-și exercita dreptul de vot în condițiile art. 36 din Constituție, la condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, în condițiile legii, de către persoane care au cetățenia română și domiciliul în țară, precum și la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică).

În ceea ce privește critica referitoare la caracterul retroactiv al prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea nu poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea nu produc efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor, urmând a-și găsi aplicare de la data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdan George Georgescu în Dosarul nr. 388/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 1 alin. (1) pct. 30, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 lit. e) și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...