Ministerul Finanțelor Publice - MFP

Normele privind stabilirea procedurii și a condițiilor de autorizare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 liniuța a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 13.01.2014

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 ianuarie 2014 până la 07 februarie 2016, fiind abrogat prin Ordin 104/2016 și înlocuit de Normă 2016;

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

Art. 1. -

Potrivit art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, definit după cum urmează:

a) pentru produse accizabile, orice locație situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 2063 pct. 4 din Codul fiscal;

b) pentru bunuri, altele decât cele de la lit. a), locațiile definite ca atare prin prezentele norme.

Art. 2. -

Antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie autorizat să funcționeze în această calitate de către Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată menționat la art. 1 lit. a), pentru care autorizația de funcționare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat și pentru funcționarea ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată.

Art. 3. -

(1) Autorizația de funcționare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 lit. b) se emite de către Ministerul Finanțelor Publice, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finanțelor publice, denumită în continuare Comisia.

(2) În vederea obținerii autorizației, pentru ca o locație să funcționeze ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat pentru acea locație trebuie să depună o cerere la organul fiscal competent însoțită de documentele prevăzute în prezentele norme.

(3) Cererea va fi întocmită utilizând modelul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme și trebuie să fie însoțită de documentele prevăzute la art. 4.

(4) Persoana care își manifestă în mod expres intenția de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată poate depune la organul fiscal competent o singură cerere.

Art. 4. -

(1) Cererea prevăzută la art. 3 va fi însoțită de următoarele documente:

a) cazierul judiciar al solicitantului;

b) cazierele judiciare ale administratorilor, în cazul societăților comerciale;

c) certificat constatator, eliberat de oficiul registrului comerțului, din care să rezulte: capitalul social, asociații, obiectul de activitate, administratorii, precum și copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare;

d) copie de pe actul de proprietate sau, după caz, de pe contractul de închiriere/concesionare/administrare ori dovada deținerii sub orice formă legală a locației unde va fi amplasat antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată;

e) copie de pe planul de amplasare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată;

f) declarație pe propria răspundere a solicitantului/ reprezentantului legal al solicitantului, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și d).

(2) Persoana care își manifestă în mod expres intenția de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată va prezenta documentele prevăzute la alin. (1) lit. d), e) și f) pentru fiecare locație.

Art. 5. -

(1) Organul fiscal competent verifică realitatea și exactitatea informațiilor și a documentelor depuse de persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat. La această verificare se au în vedere îndeplinirea condițiilor de autorizare, precum și capacitatea persoanei impozabile de a respecta obligațiile de antrepozitar autorizat.

(2) Persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat este obligată ca pe durata acțiunii de verificare să asigure condițiile necesare bunei desfășurări a acesteia.

(3) În acțiunea de verificare, organul fiscal competent poate solicita sprijinul organelor cu atribuții de control și, după caz, al Ministerului Afacerilor Interne, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de autorizare prevăzute la art. 6.

(4) În termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea documentației complete, aceasta va fi înaintată Comisiei, însoțită de un referat întocmit de organul fiscal competent care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunității emiterii autorizației de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată și, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanța cu datele și informațiile prezentate de persoana care intenționează să fie antrepozitar autorizat. Aceste referate vor purta semnătura și ștampila organului fiscal competent.

(5) Comisia poate să solicite persoanei care intenționează să fie antrepozitar autorizat orice informație și documente pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de autorizare.

Art. 6. -

(1) Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea unui antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sunt următoarele:

a) locația urmează a fi folosită pentru depozitarea bunurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) din Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările și completările ulterioare, și prestarea serviciilor prevăzute în anexa nr. 2 la aceste norme;

b) locul este amplasat, construit și echipat astfel încât să se prevină scoaterea bunurilor din acest loc fără plata taxei. În acest sens, locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie strict delimitat (acces propriu, împrejmuire), iar activitatea ce se desfășoară în acest loc trebuie să fie independentă de alte activități desfășurate de persoana care solicită autorizarea și care nu au legătură cu activitatea de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a bunurilor, cu excepțiile prevăzute la art. 2 alin. (4) din Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările și completările ulterioare;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în România în mod definitiv pentru infracțiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită, să nu fi fost condamnată pentru o infracțiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-și desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat, nici persoana însăși, nici administratorii acesteia să nu fi fost condamnați pentru infracțiunile enumerate la lit. d);

f) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul că poate îndeplini cerințele prevăzute la art. 11;

g) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

h) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să fie înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 153 alin. (9) din Codul fiscal;

i) persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat nu se află în procedura falimentului sau de lichidare.

(2) Locurile de depozitare pentru bunurile din rezerva de stat și din rezerva de mobilizare se asimilează antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor alin. (3) și (4).

(3) Rezerva de stat și rezerva de mobilizare vor fi autorizate ca un singur antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le deține.

(4) Pentru obținerea autorizației, instituțiile care gestionează rezerva de stat și rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1, fără a depune documentația prevăzută la art. 4.

Art. 7. -

(1) Comisia emite autorizația de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sau, după caz, decizia de respingere a cererilor persoanelor care intenționează să devină antrepozitari autorizați, după analizarea referatelor întocmite de organele fiscale competente și a documentațiilor complete de autorizare depuse de solicitant.

(2) Comisia va comunica autorizația de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sau, după caz, decizia de respingere a cererii de autorizare, conform art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentației complete de autorizare. Decizia de respingere a cererii de autorizare va conține și motivele care au condus la luarea acestei decizii.

(3) În cazul respingerii cererii de autorizare ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislației privind contenciosul administrativ.

(4) Autorizația pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată este valabilă 3 ani, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost emisă.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale, Comisia poate solicita orice informații și documente de la structurile din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, de la Agenția Națională de Administrare Fiscală și de la alte instituții ale statului, pe care le consideră necesare în soluționarea cererilor înregistrate.

(6) În cazul în care solicitarea Comisiei este adresată structurilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice sau Agenției Naționale de Administrare Fiscală, aceasta este obligatorie, constituindu-se ca sarcină de serviciu pentru personalul acestor instituții. Nerespectarea acestei obligații atrage măsurile sancționatorii prevăzute de legislația în vigoare.

(7) Comisia poate solicita, după caz, participarea la ședințe a organelor de control care au încheiat actele de control, precum și a reprezentantului legal al societății comerciale în cauză.

(8) Activitatea curentă a Comisiei se realizează prin intermediul secretariatului care funcționează în cadrul Direcției generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

(9) În exercitarea atribuțiilor sale, secretariatul Comisiei poate solicita de la diferite structuri centrale și teritoriale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și, respectiv, de la Agenția Națională de Administrare Fiscală orice alte informații și documente pe care le consideră necesare în soluționarea cererilor înregistrate.

(10) Dacă în urma analizării documentației anexate la cererea înregistrată, secretariatul Comisiei constată că aceasta este incompletă, dosarul în cauză va fi restituit organului fiscal competent.

Art. 8. -

(1) Autorizația al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele norme va conține următoarele:

a) numărul autorizației va fi un număr format din nouă caractere numerice, numerotarea începând de la 000000001;

b) data emiterii acesteia;

c) elementele de identificare ale antrepozitarului de taxă pe valoarea adăugată, inclusiv codul său de înregistrare în scopuri de TVA;

d) descrierea și amplasarea antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată;

e) tipul bunurilor;

f) perioada de valabilitate a autorizației;

g) orice alte informații relevante pentru autorizare.

(2) Procedura de autorizare a antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată nu intră sub incidența prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.

Art. 9. -

(1) Autorizațiile pot fi modificate de către Comisie din oficiu sau la cerere.

(2) În cazul modificării din oficiu, înainte de a fi modificată autorizația, Comisia trebuie să îl informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării și asupra motivelor acesteia.

(3) Antrepozitarul autorizat poate solicita Ministerului Finanțelor Publice modificarea autorizației, în condițiile prevăzute în prezentele norme.

(4) În cazul pierderii autorizației de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, titularul autorizației va anunța pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(5) În baza documentului care atestă că anunțul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, autoritatea emitentă a autorizației va elibera la cerere un duplicat al acesteia.

(6) Antrepozitarii autorizați pot solicita Comisiei modificarea autorizației atunci când constată erori în redactarea autorizației de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată ori în alte situații în care se justifică acest fapt.

(7) Modificarea autorizațiilor de antrepozitar autorizat ca urmare a schimbării sediului social, a denumirii sau a formei de organizare nu intră sub incidența art. 7 alin. (4) și este valabilă de la data aprobării modificării de către Comisie.

(8) Modificarea prevăzută la alin. (7), precum și orice altă modificare intervenită asupra autorizațiilor de antrepozitar autorizat în perioada de valabilitate a autorizației nu atrag prelungirea acelei perioade de valabilitate.

(9) Decizia de respingere a cererii de modificare se comunică în scris, conform art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, odată cu motivele luării acestei decizii.

Art. 10. -

(1) Antrepozitarii autorizați care, după expirarea perioadei de valabilitate a autorizației de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, doresc reautorizarea locului ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, vor depune la organele fiscale teritoriale, cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizației, o cerere de reautorizare, după modelul prevăzut în anexa nr. 1, la care se vor anexa documentele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), precum și orice alte documente în cazul în care intervin modificări asupra datelor prezentate anterior la autorizare.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), perioada de valabilitate a autorizației de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată se prelungește până la data soluționării cererii de reautorizare.

(3) În cazul în care cererile de reautorizare sunt depuse fără respectarea termenului prevăzut la alin. (1), organele fiscale solicită completarea documentației necesare soluționării potrivit procedurii de autorizare.

(4) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor potrivit prevederilor alin. (1), organele fiscale competente vor înainta documentațiile complete către Comisie, însoțite de un referat care să cuprindă punctul de vedere asupra legalității și oportunității reautorizării antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată și, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanța cu datele și informațiile prezentate de antrepozitarul autorizat. Aceste referate vor purta semnătura și ștampila organelor fiscale competente.

(5) Decizia de respingere a cererii de reautorizare se comunică în scris, conform art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, odată cu motivele luării acestei decizii.

(6) În cazul în care Comisia a respins cererea de reautorizare a unui loc ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislației privind contenciosul administrativ.

(7) Comisia poate să solicite antrepozitarului autorizat orice informație și documente pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de reautorizare.

Art. 11. -

Orice antrepozitar autorizat are obligația de a îndeplini următoarele cerințe:

a) să instaleze și să mențină încuietori necesare asigurării securității bunurilor amplasate în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată, precum și să dețină instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate;

b) să depoziteze în antrepozit numai bunurile prevăzute la art. 2 alin. (3) din Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările și completările ulterioare;

c) să țină evidențe în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2.218/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, cu modificările și completările ulterioare;

d) să asigure accesul organelor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, în orice moment în care antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată este în exploatare sau este deschis pentru primirea ori expedierea bunurilor;

e) să prezinte bunurile deținute în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată pentru a fi inspectate de organele fiscale competente, la cererea acestora;

f) să înștiințeze organele fiscale competente despre orice modificare adusă datelor inițiale în baza cărora a fost emisă autorizația de antrepozitar, în termen de 15 de zile de la data înregistrării modificării;

g) să se conformeze cu alte cerințe impuse prin prezentele norme.

Art. 12. -

(1) Autorizațiile emise sunt nominale și netransferabile.

(2) Atunci când are loc vânzarea spațiului utilizat ca antrepozit sau încetează contractul de închiriere/ concesionare/administrare, autorizația nu se transferă noului deținător al spațiului.

Art. 13. -

(1) Comisia poate revoca autorizația pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată în următoarele situații:

a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:

1. persoana a decedat;

2. persoana a fost condamnată pentru una dintre infracțiunile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. d);

3. a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) din Codul fiscal;

b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă se află în una dintre următoarele situații:

1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...