Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 358/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-24 și ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 759 din 06 decembrie 2013.

În vigoare de la 06 decembrie 2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-24 și ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Șerbănescu în Dosarul nr. 1.726/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 293D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3 lit. m) a doua liniuță, art. 4-19, art. 21-24 din Legea nr. 146/1997. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuță, art. 20 și 28 din Legea nr. 146/1997, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.726/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-24 și ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Șerbănescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) și l), întrucât Legea nr. 146/1997 are caracter ordinar, iar conform voinței legiuitorului constituant, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și activitatea de "contencios administrativ" se stabilesc prin lege organică;

- prevederile art. 1 alin. (4), deoarece unul din efectele Legii nr. 146/1997 este acela că instanțele de judecată și judecătorii au devenit organe fiscale și agenți ai puterii executive, centrale și locale;

- prevederile art. 124 alin. (2) și (3) și pe cele ale art. 126 alin. (1) din care rezultă că funcția unei instanțe de judecată este de a înfăptui justiția și nu este cea de agent al puterii executive, organ fiscal administrând creanțe fiscale;

- prevederile art. 125 alin. (3), deoarece judecătorul a devenit un agent dublu, fiind atât reprezentant al puterii judecătorești, cât și agent al puterii executive;

- art. 20 și 21, întrucât accesul la justiție al cetățeanului este condiționat de plata unei taxe, care reprezintă, pe de-o parte, un "câștig" fără justă cauză pentru administrația locală pe raza căruia domiciliază reclamantul, iar, pe de altă parte, o îngrădire nejustificată a dreptului cetățeanului de acces la justiție;

- art. 16 și art. 56, deoarece taxa judiciară de timbru nu este o taxă care să reprezinte o contribuție a cetățeanului la cheltuielile generate de serviciul public de justiție, în litera și spiritul art. 56 din Constituție, ci reprezintă un venit pentru administrația publică locală, pe raza căreia justițiabilul își are domiciliul;

- art. 31 alin. (2), deoarece se încalcă dreptul cetățenilor de a fi informați "corect" de către autoritățile publice, asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instanțele de judecată nu fac decât să verifice achitarea taxelor judiciare de timbru de către reclamanți, verificare ce nu presupune vreo subordonare față de Ministerul de Justiție sau alte organe ale puterii executive. Consideră că, prin instituirea taxelor judiciare de timbru, nu se încalcă accesul liber la justiție, întrucât Constituția României nu garantează accesul gratuit la justiție, iar în legislație sunt prevăzute forme de ajutor public judiciar pentru persoanele care nu pot să facă față acestor taxe. De asemenea, arată că reglementarea Legii nr. 146/1997 nu face parte din domeniul de reglementare al legilor organice prevăzut de art. 73 din Constituție, iar impunerea obligației de a achita taxa de timbru doar persoanelor care apelează la justiție nu echivalează cu o discriminare între cetățeni.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 146/1997 nu numai că nu intră în conflict cu prevederile constituționale invocate de către autorul excepției de neconstituționalitate, ci, mai mult, dau sens prevederilor constituționale ale art. 56 alin. (1). Justiția este un serviciu al statului și este echitabil ca toți cetățenii care sesizează instanțele judecătorești pentru valorificarea drepturilor lor subiective să contribuie, cu excepțiile prevăzute de lege, la cheltuielile ocazionate de aceasta, prin plata taxelor de timbru.

Totodată, prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 reprezintă o măsura legislativă firească într-un stat de drept prin care este asigurat un echilibru între nivelul taxei judiciare de timbru și dinamica realităților economice existente la un anumit moment.

Avocatul Poporului, cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-24 și art. 28 din Legea nr. 146/1997, față de art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 31 alin. (2), art. 56 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută. Accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (4) și art. 73 alin. (3) lit. k) și l) din Constituție apreciază că aceasta nu poate fi reținută, întrucât Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu face parte din legile organice care reglementează o categorie de legi considerate de puterea constituantă originară drept prelungiri ale dispozițiilor constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1-24 și ale art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Potrivit art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se abrogă Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, conform art. 55 din aceeași ordonanță, "Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor".

Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, fiind în continuare aplicabile cauzei. În aceste condiții, Curtea are competența de a controla constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la separația și echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informație, art. 56 alin. (2) referitor la contribuțiile financiare, art. 73 alin. (3) lit. k) și l) referitor la categoriile de legi, art. 124 alin. (2) și (3) referitor la înfăptuirea justiției, art. 125 alin. (3) referitor la statutul judecătorilor și art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cadrul încheierii de sesizare, instanța de judecată a apreciat că obiectul acțiunii este un refuz nejustificat al pârâților de a soluționa cererea reclamanților, care, potrivit art. 3 lit. m) prima liniuță din Legea nr. 146/1997, se taxează cu 4 lei.

Având în vedere conținutul dispozițiilor criticate de autorul excepției, precum și obiectul acțiunii sale, rezultă că numai dispozițiile art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuță, art. 20 și 28 din Legea nr. 146/1997 au legătură cu soluționarea cauzei. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]".

Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3 lit. m) a doua liniuță, art. 4-19, art. 21-24 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuță, art. 20 și 28 din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunțat asupra constituționalității acestora.

Astfel, prin Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, și Decizia nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, Curtea a reținut că accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenții sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestațiile efectuate, în condițiile legii, de organele de justiție.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. k) și l), Curtea constată că, potrivit sistemului Legii fundamentale, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 73 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cât și în celelalte articole ale Constituției, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că taxele judiciare de timbru sunt supuse reglementării prin asemenea legi. Așa fiind, este neîntemeiată susținerea potrivit căreia dispozițiile legii privind taxele judiciare de timbru au încălcat prevederile constituționale mai sus menționate.

De asemenea, Curtea reține că prevederile constituționale ale art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informație, ale art. 124 alin. (2) și (3) referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 125 alin. (3) referitor la statutul judecătorilor și ale art. 126 alin. (1) referitor la instanțele judecătorești nu au incidență în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 3 lit. m) a doua liniuță, art. 4-19, art. 21-24 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Șerbănescu în Dosarul nr. 1.726/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Șerbănescu în Dosarul nr. 1.726/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1, art. 3 lit. m) prima liniuță, art. 20 și 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...