Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 174/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 679 din 30 iulie 2020.

În vigoare de la 30 iulie 2020

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Cristian Deliorga - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Gheorghe Stan - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Elena-Simina Tănăsescu - judecător
Varga Attila - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, excepție ridicată de Federația Patronală Română din Industria Alimentară "Romalimenta" în Dosarul nr. 5.115/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 144D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.115/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Federația Patronală Română din Industria Alimentară "Romalimenta" cu ocazia soluționării cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Fondului pentru Mediu, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia invocă atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă, aceasta susține că reglementarea criticată încalcă limitele delegării legislative prin afectarea adusă regimului general de proprietate, context în care învederează că instituirea unor obligații fiscale în sarcina operatorului economic, respectiv, obligarea acestuia la efectuarea unui transfer bănesc în favoarea Administrației Fondului pentru Mediu, are drept consecință diminuarea patrimoniului privat al plătitorului în favoarea celui public. În acest sens, arată că această contribuție atinge de cele mai multe ori importante valori financiare, plățile efectuate afectând în mod important componenta patrimonială, cu atât mai mult cu cât activul financiar al companiilor plătitoare reprezintă un capital de lucru destinat activităților specifice destinate realizării obiectului de activitate.

6. Susține, de asemenea, că "instituirea unui regim juridic privind sistemul de taxe și impozite trebuie să respecte în mod obligatoriu cadrul național aferent operațiunii de edictare a normei", context în care învederează că instituirea normelor cu privire la contribuția la Fondul pentru mediu, care a fost reglementată inițial prin Legea nr. 73/2000, este introdusă acum în dreptul pozitiv, în mod neconstituțional, prin ordonanță de urgență. Așa fiind, autoarea excepției învederează că evenimentul legislativ având ca obiect instituirea unei creanțe în favoarea unei autorități publice poate fi realizat exclusiv prin lege, ca act al Parlamentului, sau prin ordonanță, în baza unei legi de abilitare emise tot de către Parlament, și nu prin ordonanță de urgență.

7. Referitor la criticile de natură intrinsecă invocate, autoarea excepției are în vedere, în primul rând, aspecte ce vizează lipsa de claritate și imprevizibilitate a normei, sens în care arată că prezenta excepție a fost generată de existența unor grave incidente înregistrate în practica curentă, întrucât operatorii economici beneficiari ai reglementării criticate sunt în imposibilitatea de a cunoaște cu exactitate întinderea răspunderii în materie, precum și modul de calcul al datoriei către Fondul pentru mediu.

8. Astfel, primul aspect de neconstituționalitate a textului art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 se apreciază a fi acela al neclarității modalității în care, la momentul declarării, contributorul de bună-credință ar avea posibilitatea rezonabilă de a cunoaște caracterul efectiv al valorificării/incinerării comunicate de contractantul său. Al doilea aspect de neconstituționalitate, în opinia autoarei excepției, este acela că la o verificare a autorității, în urma căreia se stabilesc diferențe față de efectivitate a valorificării/incinerării, în ciuda bunei sale credințe și a culpei societății implicate în valorificare/incinerare, sarcina financiară îi revine sieși ca obligație. Mai mult decât atât, sarcina financiară se agravează odată cu calcularea accesoriilor, ca urmare a incidenței reglementărilor financiar-fiscale receptate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005. Arată că tocmai caracterul nepredictibil al normelor generează situații nerezonabile în care conduita declarantului - societate contributoare -, deși guvernată de bună-credință, a generat efecte negative față de propriul activ patrimonial. Așa fiind, lipsa de predictibilitate a normei determină imposibilitatea cunoașterii conduitei normale, lipsind contributorul de posibilitatea rezonabilă de a-și adapta reacția în raport cu textul normativ în cauză.

9. Referitor la art. 9 alin. (1) lit. v) din același act normativ, autoarea excepției consideră că există o deficiență majoră de reglementare, în sensul că valoarea contribuției este stabilită în raport cu "cantitățile constatate de Administrația Fondului ca fiind valorificate", element necunoscut de către contributor care la momentul declarării și plății aferente este în imposibilitatea de a cunoaște care sunt datele rezultate exclusiv din activitatea de control a autorității pentru mediu. Susține, de asemenea, că textul normativ criticat permite inclusiv nașterea unor situații cu efecte profund discriminatorii, în sensul că, în mod evident, norma nu poate produce efecte identice pentru toate ipotezele, înregistrându-se cazuri în care autoritatea publică nu va avea posibilitatea de a efectua verificări, valorile declarate și plătite neîndeplinind condiția de a fi "constatate de Administrația Fondului ca fiind valorificate". Prin urmare, la finele unui act calendaristic, declaranții contributori vor declara diferit, în funcție de situațiile în care valorificatorii/reciclatorii cu care au contractat sunt sau nu controlați.

10. Cu privire la nerespectarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, autoarea excepției arată că din examinarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, se remarcă deosebiri majore în ceea ce privește cadrul legal al diferitelor tipuri de deșeuri. Deosebirile între acestea sunt determinate atât de elementele fizico-chimice ce compun respectivul spectru de deșeuri, de aspecte legate de greutatea acestora, de volumul lor, precum și de consecințele pe care respectivele deșeuri le au în raport cu impactul de mediu produs, de gradul diferit de poluare pe care îl generează. Nu în ultimul rând, arată că diferențele între deșeuri se datorează modalităților diferite de valorificare prin reciclare sau distrugere, cu consecința modului diferit de înlăturare a lor din mediul ambiant. Rezultă, astfel, "concluzia potrivit căreia un regim valoric unic (2 lei/kg deșeuri) în sarcina tuturor agenților economici către Fondul de mediu este o obligație neconstituțională din punctul de vedere al principiului justei așezări a sarcinii fiscale", întrucât, în prezent, contribuția de 2 lei/kg se referă la o categorie mult prea vastă de deșeuri, deoarece, cu excepția unui domeniu îngust, special reglementat, toate celelalte deșeuri sunt supuse aceluiași regim valoric al contribuției.

11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în această materie a instanței de contencios constituțional, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 485 din 27 iunie 2017.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că în prezenta cauză sunt criticate prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, în forma modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 30 august 2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 384/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 8 ianuarie 2014, prevederi care aveau următorul conținut normativ:

- Art. 9 alin. (1):

"

Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din: [...]

d) o contribuție de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piața națională ambalaje de desfacere, și de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare; [...]

v) o contribuție de 2 lei/kg aplicată pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje, respectiv anvelope uzate declarate ca valorificate de către operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de gestionare a respectivelor deșeuri și cantitățile constatate de Administrația Fondului ca fiind valorificate."

16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea și previzibilitatea normei, ale art. 115 alin. (6) referitoare la delegarea legislativă, prin raportare la art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 56 alin. (1) și (2) privind contribuțiile financiare.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor de neconstituționalitate extrinsecă formulate, Curtea reține că autoarea excepției susține că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu a fost efectuată cu încălcarea limitelor delegării legislative, cu consecința afectării regimului general de proprietate, având în vedere faptul că normele cu privire la contribuția la Fondul pentru mediu nu sunt reglementate prin lege, ca act al Parlamentului, sau ordonanță, în baza unei legi de abilitare emise tot de către Parlament. În acest context, învederează faptul că, anterior, contribuțiile la Fondul pentru mediu erau reglementate prin Legea nr. 73/2000, care a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005.

18. Din perspectiva criticilor formulate, Curtea observă că în jurisprudența sa, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 60 din 17 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 26 februarie 2007, și Decizia nr. 1.478 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2012, referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, instanța de contencios constituțional a subliniat că în nota de fundamentare a acestui act normativ s-a precizat că era imperios necesară clarificarea regimului juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu, prin aplicarea prevederilor Codului de procedură fiscală, și, de asemenea, era necesară introducerea, respectiv reintroducerea unor contribuții care să permită finanțarea corespunzătoare a proiectelor pentru protecția mediului.

19. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că această susținere este neîntemeiată, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 nu afectează drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. Astfel, cu privire la sensul dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6), prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a statuat că "ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin". Or, adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 a fost justificată de necesitatea asigurării finanțării proiectelor prioritare privind prevenirea și controlul integrat al poluării, în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în plan european, și a fost motivată prin necesitatea clarificării regimului juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu și al atribuțiilor Administrației Fondului pentru Mediu.

20. În ceea ce privește susținerile autoarei excepției referitoare la încălcarea limitelor delegării legislative prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, cu referire la Legea nr. 73/2000, Curtea a reținut că acest ultim act normativ nu reglementa regimul juridic al contribuțiilor și al taxelor ce se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, astfel încât o atare critică este nefondată.

21. Așa fiind, Curtea reiterează faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu nu a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

22. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea constată că soluția legislativă consacrată prin prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 77 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 27 aprilie 2017, Decizia nr. 268 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 2 august 2017, sau Decizia nr. 485 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 3 octombrie 2017, prin care Curtea a constatat conformitatea acestora cu Legea fundamentală.

23. Prin aceste decizii, Curtea a subliniat că necesitatea emiterii acestui act normativ a fost aceea de a se clarifica regimul juridic al veniturilor din care se constituie Fondul pentru mediu și al atribuțiilor Administrației Fondului pentru Mediu în ceea ce privește activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea, soluționarea contestațiilor și executarea silită a contribuțiilor datorate la Fondul pentru mediu, în contextul diminuării veniturilor încasate la Fondul pentru mediu. De asemenea, s-a menționat că astfel cum a fost definit de legiuitorul delegat, Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului și pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului și schimbărilor climatice, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

24. Curtea a constatat, astfel, că prin prevederile legale criticate legiuitorul a impus o taxă/o contribuție în cuantum fix de 2 lei/kg datorată de operatorii economici autorizați la Fondul pentru mediu, aceștia fiind încadrați de legiuitor în categoria celor care poluează mediul. Curtea a apreciat că o atare reglementare reprezintă, însă, o modalitate prin care este adusă la îndeplinire obligația pozitivă a statului român de a asigura un cadru legal adecvat pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, revenind atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice îndatorirea de a proteja și de a ameliora mediul înconjurător, fără ca prin această măsură să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției.

25. Curtea a învederat, de asemenea, că modul de calcul al contribuției prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) și v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, este reglementat în mod explicit și detaliat în cadrul capitolului V și, respectiv, capitolului XV din anexa intitulată Metodologie de calcul al contribuțiilor, taxelor, penalităților și altor sume datorate la Fondul pentru mediu la Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, astfel cum acesta a fost modificat și completat succesiv prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.413/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 29 decembrie 2016, și prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul mediului nr. 1.503/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 28 decembrie 2017.

26. Curtea a subliniat, totodată, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 30 iunie 2016, legiuitorul delegat a clarificat, în mod neechivoc, faptul că veniturile Fondului pentru mediu se constituie din contribuția de 2 lei/kg, prevăzută la lit. v) din cuprinsul art. 9 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005, datorată de operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje, respectiv de gestionare a anvelopelor uzate, plata făcându-se pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri corespunzătoare obiectivelor anuale, stabilite de legislația în vigoare, și cantitățile efectiv valorificate, respectiv gestionate în numele clienților pentru care au preluat obligațiile.

27. În acest context, Curtea a reținut faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2016, precitată, a fost emisă în vederea completării cadrului legislativ necesar pentru asigurarea îndeplinirii de către România a obiectivelor politicii Uniunii Europene în materie de deșeuri și politici de mediu, având în vedere necesitatea identificării și implementării unor modalități eficiente de impunere în sarcina operatorilor economici responsabili care să stimuleze îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare a deșeurilor de ambalaje. De altfel, așa cum s-a subliniat în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2016, la art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 a fost prevăzută o contribuție de 2 lei/kg aplicată pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje, respectiv anvelope uzate declarate ca valorificate, datorată de către operatorii economici autorizați pentru preluarea obligațiilor anuale de gestionare a respectivelor deșeuri și cantitățile constatate de Administrația Fondului ca fiind valorificate, legiuitorul precizând că prin emiterea acestui act normativ se urmărește înlăturarea dificultăților întâmpinate în ceea ce privește stabilirea și aplicarea contribuției reglementate la art. 9 alin. (1) lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005.

28. Curtea a mai reținut că, potrivit art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, această contribuție se plătește numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deșeurilor de ambalaje, de gestionare a anvelopelor uzate, de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice și de colectare de deșeuri de baterii și acumulatori portabili corespunzătoare cantităților de ambalaje, anvelope, deșeuri de echipamente electrice și electronice și baterii și acumulatori portabili pentru care au preluat responsabilitatea. Așa fiind, Curtea a constatat că reglementarea legală criticată nu contravine normelor constituționale invocate de autoarea excepției.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, instanța constituțională apreciază că atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

30. Distinct de cele de mai sus expuse, Curtea observă că, potrivit art. 3 alin. (2) al capitolului I din anexa la Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006, cu modificările și completările ulterioare, intitulată Metodologie de calcul al contribuțiilor, taxelor, penalităților și altor sume datorate la Fondul pentru mediu, documentele relevante pentru stabilirea cantităților și valorilor ce constituie baza de calcul al contribuțiilor, taxelor, penalităților și altor sume datorate la Fondul pentru mediu sunt cele prevăzute de Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările contabile aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Potrivit art. 4 din cuprinsul aceleiași anexe, la stabilirea contribuțiilor, taxelor, penalităților, precum și a altor sume datorate de contribuabilii/plătitorii, persoane fizice și persoane juridice, prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-f), i), j), p), q), s), ș), ț), v)-y) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, reprezentanții Administrației Fondului pentru Mediu cu atribuții de control pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității, dacă aceste tranzacții/activități sunt relevante pentru stabilirea creanțelor fiscale privitoare la sumele ce se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu. Greutatea ambalajelor, a anvelopelor, a echipamentelor electrice și electronice, precum și a bateriilor și a acumulatorilor se stabilește pe baza informațiilor cuprinse în următoarele documente: facturi și anexele la acestea, avize de însoțire a mărfii, documente de transport, documente vamale, fișe tehnice ale produselor, documente de cântărire actualizate anual sau ori de câte ori se modifică greutatea acestora, inclusiv alte documente relevante. Curtea reține, însă, că reprezentanții Administrației Fondului pentru mediu cu atribuții de control sunt obligați să motiveze decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta.

31. Curtea învederează, totodată, faptul că eventualele greșeli de aplicare a reglementărilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate, clarificarea unor asemenea aspecte fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Federația Patronală Română din Industria Alimentară "Romalimenta" în Dosarul nr. 5.115/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. d) și lit. v) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...