Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 195/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 678 din 30 iulie 2020.

În vigoare de la 30 iulie 2020

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Cristian Deliorga - judecător
Marian Enache - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Gheorghe Stan - judecător
Livia-Doina Stanciu - judecător
Elena-Simina Tănăsescu - judecător
Varga Attila - judecător
Oana-Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Szasz Istvan Levente în Dosarul nr. 1.801/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.769D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 18 din 19 ianuarie 2016 și nr. 214 din 12 aprilie 2016.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.801/197/2016, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Szasz Istvan Levente cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune, prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) din Codul penal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât împiedică împăcarea inculpatului cu moștenitorii persoanei vătămate. Autorul excepției arată că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune, pentru două dintre ele intervenind împăcarea cu persoanele vătămate. Pentru cea de-a treia infracțiune nu mai este însă posibilă împăcarea, întrucât, în timpul urmăririi penale, respectiva persoană vătămată a decedat. Consideră că textul de lege criticat împiedică împăcarea suspectului/inculpatului cu succesorii persoanei vătămate. Arată că în cazul infracțiunii de înșelăciune acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, persoana vătămată având însă posibilitatea împăcării cu suspectul/inculpatul. Consideră că acest drept trebuie recunoscut și moștenitorilor persoanei vătămate, având în vedere că respectiva infracțiune afectează un drept patrimonial.

6. Judecătoria Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Arată că, deși legiuitorul folosește - în cuprinsul dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal - termenul de "persoane" pentru a indica subiecții procesuali între care poate interveni împăcarea, doctrina este unanimă în a considera că în sfera acestei noțiuni intră doar suspectul/inculpatul și persoana vătămată, iar nu și succesorii acesteia din urmă, în condițiile în care calitatea de subiect activ sau pasiv al unei infracțiuni nu poate fi transmisă în niciun mod.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu instituie un tratament discriminatoriu pentru o anumită categorie de persoane, întrucât se aplică în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică. Dispozițiile de lege criticate reglementează producerea efectelor împăcării numai cu privire la persoanele între care a intervenit, în virtutea atributului exclusiv al legiuitorului de a stabili regulile și procedura de judecată, fără a aduce vreo atingere dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale. Invocă, în acest sens, și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 18 din 19 ianuarie 2016. Pe de altă parte, consideră că autorul excepției solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, în sensul reglementării posibilității împăcării suspectului/inculpatului cu moștenitorii persoanei vătămate. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 159 alin. (3) din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins: "Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit [...]."

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită completarea dispozițiilor de lege criticate, astfel încât acestea să prevadă posibilitatea împăcării inculpatului cu succesorii persoanei vătămate. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, și Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 15). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza întâi din Codul penal este inadmisibilă.

15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Szasz Istvan Levente în Dosarul nr. 1.801/197/2016 al Judecătoriei Brașov - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...