Curtea de Apel Constanța

Decizia nr. 57/CM/2012 - Anulare decizie de concediere. Suspendarea contractului individual de muncă

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă
sau autentifică-te
  •  

SURSA: portal.just.ro

Art. 54 C. muncii reglementeaza suspendarea contractului individual de munca prin acordul partilor si prevede doar doua situatii, respectiv în cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

Pe perioada concediului de odihna, salariatul beneficiaza de toate drepturile prevazute pentru calitatea sa de salariat iar legiuitorul nu a prevazut suspendarea contractului pe perioada concediului de odihna chiar daca efectuarea acestuia este obligatorie conform art. 139 alin. (1) C. muncii.

În afara de cazurile de suspendare prevazute de legiuitor nu pot fi avute în vedere si alte situatii si nici nu pot fi combinate dispozitiile de la suspendarea de drept cu cele care se refera la suspendarea prin acordul partilor deoarece s-ar adauga la lege, ceea ce nu este posibil.

Mai mult decât atat, desi Codul muncii nu prevede dispozitii de procedura cu privire la suspendarea contractului individual de munca, în toate cazurile este util ca angajatorul sa emita o decizie prin care sa dispuna suspendarea sau sa constate existenta unei cauze de suspendare, sa precizeze temeiul legal si durata suspendarii.

Prin urmare, pe perioada în care reclamantul a efectuat concediul de odihna, nu a intervenit o suspendare a contractului individual de munca al acestuia, astfel ca nici termenul de preaviz la care era indreptatit nu a fost suspendat, conform art. 73 alin.3 din Codul muncii, acesta fiind implinit la data la care s-a dispus desfacerea contractului de munca.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 8634/212/2009, reclamantul C.I. a chemat în judecata pe pârâta P.B.R. SA, solicitând sa se constate nulitatea absoluta/anularea deciziei de concediere nr.1588/2009, ca nelegala si netemeinica; repunerea partilor în situatia anterioara si obligarea pârâtei la reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data emiterii deciziei contestate si pâna la data reintegrarii efective, precum plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 3063/20.05.2011, Tribunalul Constanta a admis cererea reclamantului C.I. a dispus anularea Deciziei nr. 1588/23.07.2009 emisa de S.C. P.B.R. S.A. a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului C.I. în functia detinuta anterior concedierii si la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de 24.07.2009 si pâna la reintegrarea efectiva în functie.

A fost obligata pârâta la plata catre reclamant a sumei de 4.760 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele aspecte:

Reclamantul C.I. a fost angajat în cadrul P.B.R. S.A. în perioada 01.09.2007 – 24.09.2009, pe postul de “manager relatii cu clientii bancii în cadrul Directiei Corporate",

În data de 11.05.2009, unitatea angajatoare a emis adresa intitulata "Preaviz" nr. 1062, prin care reclamantul este notificat în legatura cu desfiintarea postului pe care îl detinea în cadrul Directiei Corporate aferent functiei de manager relatii clienti, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, urmând ca la expirarea perioadei de preaviz, de 20 de zile lucratoare, sa fie concediat în conformitate cu dispozitiile art. 65 si art. 66 din Codul muncii.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...