Curtea Constituțională

Decizia nr. 372/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 18 și art. II art. 19 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 26 noiembrie 2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Fundația Revoluționară "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 146D/2013.

La apelul nominal se prezintă președintele Fundației Revoluționare "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina, Constantin Soare, Aurel-Mihai Ivănescu, membru al Fundației, precum și apărătorul autorului excepției, avocat Melania Ghidănac, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că la dosar s-au depus următoarele acte: la data de 14 august 2013 Aurel-Mihai Ivănescu a depus un înscris cuprinzând o motivare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012, însoțită de cererea de a fi citat personal la termenul la care se va judeca excepția; la data de 27 august 2013 acesta a depus o cerere prin care renunță la cererea anterioară de a fi citat personal. De asemenea, au fost transmise la data de 16 septembrie 2013 mai multe documente ce reflectă demersurile membrilor fundației în susținerea drepturilor acestora, precum și concluzii scrise, sub semnătura președintelui Fundației Revoluționare "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina, pentru autorul excepției, prin care se solicită, în esență, admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 18 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, precizând că obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează dispozițiile art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, precum și cele ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012. Arată, de asemenea, că printr-o succesiune de acte normative, respectiv Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, s-a dispus cu privire la neacordarea indemnizațiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Neacordarea acestor indemnizații are urmări nefaste pentru viața și sănătatea celor vizați de textele de lege criticate, deoarece aceștia nu mai beneficiază de asigurări de sănătate, în condițiile în care o parte dintre ei sunt bolnavi incurabil. În plus, viața acestora de familie a fost pusă în pericol, iar o mare parte nu și-au mai putut plăti creditele contractate, fiind în situația în care li se execută silit imobilele. Indemnizația avea ca scop garantarea unui nivel de trai decent, or, în prezent, acesta nu mai poate fi asigurat. Efectul actelor normative menționate este transformarea luptătorilor remarcați pentru fapte deosebite în Revoluția din 1989, cărora le datorăm libertatea, în "paria" ai societății.

În plus, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 este neconstituțională, deoarece reglementează în sens contrar prevederilor Legii nr. 341/2004, care este lege organică.

Reprezentantul Ministerului Public învederează faptul că autorul excepției a precizat conținutul acesteia în fața instanței care a sesizat Curtea Constituțională ca fiind art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. Consideră însă că excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. II art. 18 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, precum și pe cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012, astfel cum apare formulată în notele scrise. Solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru argumentele reținute de Curte prin Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013. Apreciază, de asemenea, că trebuie respinsă ca neîntemeiată și excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și menținută jurisprudența Curții Constituționale în materie.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.399/54/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Fundația Revoluționară "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina într-o cauză având ca obiect: anularea art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010; suspendarea executării acesteia pe perioada judecării procesului; recunoașterea dreptului pretins și a interesului legitim; obligarea Guvernului să abroge art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și recuperarea integrală a drepturilor bănești neacordate în anul 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că persoanele care dobândiseră titlul de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", adică aceia care în perioada 14-25 decembrie 1989 au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au apărat, precum și aceia care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989, aveau următoarele drepturi: dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, calculată potrivit art. 4 alin. (4) teza întâi din același act normativ; dreptul la transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun; dreptul la 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători în cursul unui an și 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reședință de județ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural, tot în cursul unui an.

Or, prin prevederile legale criticate s-a reglementat în sensul că indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu se mai acordă în cursul anului 2012 și că în cursul aceluiași an se acordă gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004.

Se aduce astfel atingere principiilor constituționale invocate, deoarece persoanele aflate în ipoteza de mai sus au optat pentru indemnizația prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, renunțând la locurile de muncă ocupate. Prin neacordarea indemnizației aceștia se află în situația de a-și căuta locuri de muncă, sarcină dificilă datorită situației economice din țară, precum și a vârstei înaintate a majorității lor, apropiată de vârsta de pensionare. Mai mult, o parte dintre aceștia au contractat credite bancare prin raportare la veniturile lor, respectiv indemnizația care în prezent nu se mai acordă, fiind în situația de a nu le mai putea rambursa. Se aduce astfel atingere dreptului lor la un nivel de trai decent. De asemenea, nemaiavând niciun venit, nu mai beneficiază de asigurările de sănătate, ceea ce aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătății, iar o parte dintre familiile lor s-au destrămat, încălcându-li-se astfel dreptul la viață intimă, familială și privată.

În plus, se arată că o serie de persoane care au fost ostracizate de regimul comunist, așa cum sunt cadrele militare din armata regală, veteranii de război, deținuții politici și magistrații supuși persecuției politice, au fost răsplătiți sau recompensați de statul democratic, fapt posibil doar datorită contribuției persoanelor care au luptat în Revoluția din 1989. Prin urmare, lipsirea acestora din urmă de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 este discriminatorie și este de natură să aducă atingere demnității umane.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, nr. 1.009 din 27 noiembrie 2012 și nr. 1.046 din 11 decembrie 2012.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, reținând considerentele care au stat la baza deciziilor Curții Constituționale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 și nr. 765 din 15 iunie 2011, în ceea ce privește interpretarea art. 47 din Constituție referitor la nivelul de trai.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile apărătorului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost precizat de reprezentantul autorului în mod expres în fața Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și cu care aceasta a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea din data de 19 februarie 2013, îl constituie dispozițiile art. II art. 18 și art. II art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

În realitate, din examinarea excepției rezultă că doar prevederile art. II art. 18 și art. II art. 19 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, sunt incidente în cauză, asupra lor urmând a se pronunța Curtea prin prezenta decizie.

Acestea au următorul cuprins:

"

Art. II. -

Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[...]

Art. 18. -

În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.

Art. 19. -

În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

[...]

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Prevederile art. 4 alin. (4) teza întâi din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările aduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006, au următorul cuprins: " De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1, 10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. [...]"

Titlul atribuit luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, reglementat de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, este acela de: " Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat și au condus grupuri sau mulțimi de oameni, au construit și au menținut baricade împotriva forțelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanță vitală pentru rezistența regimului totalitar și le-au aparat până la data judecării dictatorului, în localitățile unde au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și celor care au avut acțiuni dovedite împotriva regimului și însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989."

Totodată art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 prevede că: " (1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), precum și la art. 4 alin. (1) beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4, și de următoarele drepturi: [...] k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dusîntors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual - 12 călătorii gratuite dus-întors până în localitatea reședință de județ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători și membrii familiei titularului. De aceste gratuități beneficiază și însoțitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat."

Curtea observă că dispozițiile art. II art. 18 și art. II art. 19 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012, însă continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenței sale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestora.

Autorul susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracterul statului român, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 22 referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătății, art. 47 privind nivelul de trai și art. 154 referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Asupra textelor de lege criticate, din perspectiva unor critici similare, s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012. De asemenea, prin Decizia nr. 306 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 1 august 2013, s-a pronunțat asupra prevederilor art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut, în esență, următoarele:

1. Drepturile prevăzute de art. 4 alin. (4) teza întâi și art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004 fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care acest act normativ le-a instituit în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989. Aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii de persoane în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.

2. Referitor la critica privind încălcarea art. 1 alin. (3) și art. 22 din Legea fundamentală, Curtea a reținut că demnitatea este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi prin interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante. Altfel spus, fiecare individ este ținut să recunoască și să respecte în oricare altă ființă umană atributele și valorile care îl caracterizează ca om. Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale interzice, în acest sens, în art. 3, tratamentele degradante ori inumane, precum și tortura. O prevedere similară este cuprinsă și în art. 22 din Constituție.

Curtea a apreciat însă că respectarea demnității umane, așa cum este aceasta consacrată de Legea fundamentală, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a ființei umane, având aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi.

De aceea, recunoștința ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societății, nu trebuie raportate la conținutul art. 1 alin. (3) din Constituție, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăși obligația morală a întregii societăți de a-și manifesta gratitudinea față de aceste persoane.

Deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu instituie însă o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații sau a unor călătorii gratuite, în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției române din decembrie 1989.

În același sens Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, când, analizând critica de neconstituționalitate a art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, a reținut că, "fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală".

3. În ceea ce privește încălcarea art. 47 referitor la asigurarea unui nivel de trai decent, Curtea a reținut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății, gradul de cultură și civilizație la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul "decent" al vieții. În concluzie, aprecierea modului și a măsurii în care statul reușește să ducă la îndeplinire obligația de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la acești factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil.

Legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv.

Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.

În temeiul celor anterior evidențiate, Curtea a apreciat că dispozițiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituțional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente.

4. Curtea a mai reținut că nu se poate vorbi despre existența unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 și beneficiarii unor indemnizații în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

Întrucât nu au fost evidențiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțată cu acele prilejuri își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

5. Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai observă că indemnizația lunară reparatorie nu reprezintă o pensie sau un salariu, ci a fost reglementată ca un beneficiu acordat persoanelor care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției române din decembrie 1989, care aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Consecința firească a suspendării plății indemnizației este aceea că, în lipsa asigurării fără plata contribuției, nici contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate nu va mai putea fi plătită din această indemnizație.

Fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, iar nu de drepturi consacrate constituțional, legiuitorul are însă deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

Așa fiind, suspendarea plății indemnizației și, subsecvent, imposibilitatea plății contribuției în condițiile mai sus menționate nu sunt de natură a aduce atingere prevederilor art. 34 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele anterior exprimate, Curtea constată că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile art. 15 alin. (1) din Constituție.

În final, Curtea reține că prevederile art. 20, art. 21, art. 26, art. 30 și art. 154 din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Fundația Revoluționară "Rebeca" Decembrie 1989 din Slatina în Dosarul nr. 2.399/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. II art. 18 și art. II art. 19 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
;
se încarcă...