Universul Juridic nr. 6/2020

Uzucapiunea de "foarte scurtă durată" în reglementarea actuală a Legii nr. 7/1996. Natura juridică și domeniul de aplicare
de Cristian Alexandru Mitroi

22 iunie 2020

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Referințe articol: Articole, Premium, Revista Universul Juridic, Cristian Alexandru Mitroi

1. Precizări preliminare

Astfel cum este cunoscut, uzucapiunea este "unul dintre cele mai importante efecte ale posesiei"(1) și este o instituție cu o largă aplicare practică atât doctrina, cât și jurisprudența tratând cu interes și în mod constant problemele legate de aceasta.

Pare să existe un acord cu privire la definirea uzucapiunii ca fiind, în esență, "(...) un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege"(2).

În mod tradițional, uzucapiunea a primit(3) o clasificare în funcție de durata posesiei necesare, astfel încât există o uzucapiune de lungă durată (logissimi temporis), în cazul posesiei necesare de 30 de ani, și o uzucapiune de scurtă durată a cărei posesie ar trebui să fie de 10 până la 20 de ani (conform reglementărilor Codului civil din 1864). Dacă am ține cont numai de acest criteriu al duratei posesiei necesare, am putea afirma că această clasificare se menține și în reglementarea Codului civil actual, având de-a face astfel, cu o uzucapiune(4) de lungă durată în cazul uzucapiunii extratabulare reglementată de art. 930 C. civ., a cărei posesie necesară este de 10 ani, și o uzucapiune de scurtă durată în cazul uzucapiunii tabulare reglementată de art. 931 C. civ., a cărei posesie necesară este de 5 ani.

Așadar, avem o uzucapiune de lungă durată și o uzucapiune de scurtă durată.

Poate, însă, exista un alt tip de uzucapiune a cărei posesie să fie mai scurtă decât cele prezentate anterior și care să fie mai energică și mai la îndemână pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor?

Încercarea unui răspuns la această întrebare poate pleca de la actuala reglementare a art. 41 alin. (8) și (9) și art. 13 alin. (7) din Legea nr. 7/1996(5) care se referă la posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil "prin efectul legii" la împlinirea unui termen de 3 ani de la data notării posesiei în cartea funciară.

2. Sediul reglementării

Acest mijloc specific de dobândire al dreptului de proprietate este reglementat în Legea nr. 7/1996, în Titlul III ("Dispoziții tranzitorii, sancțiuni și dispoziții finale"), Capitolul I ("Dispoziții tranzitorii"), art. 41 alin. (8) și (9) și în Titlul I ("Regimul general al cadastrului și publicității imobiliare"), Capitolul III ("Organizarea lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară"), art. 13 alin. (7). Totodată, dispoziții sumare se regăsesc și în art. 126 din Regulamentul din data de 9 iulie 2014 de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară(6).

Pentru o ușoară înțelegere și parcurgere a subiectului abordat vom reda câteva aspecte esențiale ale dispozițiilor legale aplicabile.

Potrivit art. 41 alin. (8) din Legea nr. 7/1996, "în cazul proprietății private, în lipsa actelor de proprietate asupra imobilelor neînscrise în cartea funciară sau înscrise în cartea funciară deschisă în baza Decretului-lege nr. 115/1938, în care nu s-au efectuat înscrieri în ultimii 30 de ani anteriori intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, persoana interesată poate solicita notarea posesiei", în baza anumitor documente(7).

Conform art. 41 alin. (9) din Legea nr. 7/1996, "în toate cazurile în care s-a notat posesia în cartea funciară potrivit prezentului articol, dreptul de proprietate va putea fi intabulat ulterior, în condițiile art. 13 alin. (7)."

Art. 13 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 7/1996 prevede că: "în toate cazurile în care s-a notat posesia în cartea funciară, dreptul de proprietate va putea fi intabulat ulterior, (...) din oficiu, la împlinirea unui termen de 3 ani de la momentul notării în cartea funciară, dacă nu a fost notat niciun litigiu prin care se contestă înscrierile din cartea funciară. În acest caz, prin derogare de la reglementările referitoare la uzucapiune, dreptul de proprietate se consideră dobândit prin efectul legii și de la data împlinirii acestui termen, fără nicio altă justificare sau procedură".

3. Natura juridică

Acest mijloc specific de dobândire a dreptului de proprietate, reglementat de Legea nr. 7/1996, a mai făcut obiectul unor analize doctrinare(8), însă aceste cercetări au avut în vedere forma legii la momentul abordării subiectului(9), astfel încât unele observații ale acestor preocupări doctrinare pot să nu mai fie de actualitate.

Cu toate acestea, în privința naturii juridice a acestui mijloc de dobândire a proprietății, lucrurile nu par să se fi schimbat prin modificările legislative succesive, astfel încât putem reține că, în acest caz, putem vorbi de "o prescripție achizitivă prin posesie notată în cartea funciară"(10).

În același sens, potrivit unei opinii cu autoritate, modul de dobândirea a proprietății analizat este "o formă simplificată de uzucapiune"(11). Autorul citat arată că, "ceea ce este esențial pentru uzucapiune în accepțiunea ei ca mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale este întrunirea celor două elemente constitutive: posesia îndelungată și manifestarea de voință unilaterală a uzucapantului în sensul de a invoca efectul achizitiv de proprietate"(12). În continuare, se susține că "în ipoteza analizată există elementul posesiei îndelungate, chiar dacă termenul este de doar 5 ani, în loc de 10 ani, cât se cere în cazul uzucapiunii extratabulare. În plus, chiar dacă este nerelevantă voința posesorului de a invoca în beneficiul său dobândirea dreptului de proprietate, este necesară intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate, înscriere care, chiar dacă se face din oficiu, presupune voința autorității competente"(13).

Desigur că suntem de acord cu opinia citată, în sensul că modalitatea de dobândire a proprietății analizată poate fi considerată o uzucapiune în formă simplificată, pe care noi am denumit-o uzucapiune de "foarte scurtă durată", o uzucapiune specifică în care, într-adevăr, par să fie reunite elementele constitutive necesare: o posesie exercitată un anumit timp prevăzut de lege și manifestarea unilaterală de voință a posesorului de a invoca beneficiul achizitiv al posesiei.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...