Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 326/2013 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24 iulie 2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tudor Toma, Petrică Ștefan, Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan, Dorel Ilinca, Ștefan Lăzărescu, Ion I. Gheorghe, Mihai Barlog, Gheorghe Nicolae, Florin Mihai, Florin Voicila, Marin Dinu, Constantin Stancu, Gheorghe Manolache și Marin Burtan în Dosarul nr. 1.581/120/2012 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 248D/2013.

La apelul nominal se prezintă autorii excepției, prin avocatul Virgil Pătrașcu, precum și personal Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan și Dorel Ilinca. Lipsesc părțile Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, prin intrarea în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, s-a realizat o discriminare între persoanele care au putut beneficia de ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă potrivit reglementărilor anterioare acestor dispoziții și cele care, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, nu au mai putut beneficia de aceste drepturi.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că legiuitorul, având în vedere interesul general, poate să suspende plata unor drepturi salariale. În același sens, amintește cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Mihăieș contra României și Senteș contra României.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.581/120/2012, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Tudor Toma, Petrică Ștefan, Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan, Dorel Ilinca, Ștefan Lăzărescu, Ion I. Gheorghe, Mihai Barlog, Gheorghe Nicolae, Florin Mihai, Florin Voicila, Marin Dinu, Constantin Stancu, Gheorghe Manolache și Marin Burtan cu prilejul soluționării unei acțiuni civile având ca obiect "drepturi bănești".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, care suspendă în anul 2011 aplicarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea unor ajutoare sau indemnizații cu ocazia retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă a personalului plătit din fonduri publice, are ca efect pierderea acestor drepturi pentru totdeauna, acestea fiind acordate doar o singură dată, cu ocazia pensionării, retragerii ori trecerii în rezervă și numai în anul în care are loc acest eveniment. Astfel, aceste persoane sunt discriminate în raport cu cele care în anul 2010 au primit aceste drepturi. De asemenea, consideră că nu au fost respectate condițiile constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.576/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, aplicându-se fără nicio discriminare personalului militar, polițiștilor ori funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare prevăzuți în ipoteza normei. În plus, soluția impusă de legiuitor se încadrează în coordonatele constituționale impuse de exigențele art. 53 din Constituție, fiind determinată de situația economică gravă de natură a afecta întregul sistem economic și financiar al statului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora "În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 din perspectiva unei pretinse inegalități de tratament juridic între persoanele care s-au pensionat, s-au retras, au încetat raporturile de serviciu ori au trecut în rezervă în perioade diferite, respectiv în perioada anterioară intrării în vigoare a acestei legi, pe de o parte, și perioada ulterioară acestei date, de cealaltă parte. În acest sens, autorii excepției arată că persoanele aflate în prima ipoteză au beneficiat de indemnizațiile ori ajutoarele acordate cu prilejul încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, în timp ce persoanele aflate în cea de-a doua ipoteză, cea a textului de lege criticat, nu mai beneficiază de aceste drepturi.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat însă că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, că "nu se poate reține încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se află într-o situație identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susținute de autorul excepției, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situații juridice diferite, care impun și justifică un tratament juridic diferențiat."

De asemenea, prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a reținut că "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări."

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 53 din Constituție, Curtea constată că acest text constituțional se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi ori libertăți fundamentale. Ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă, însă, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.

De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, când, analizând obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a statuat că indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă "reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tudor Toma, Petrică Ștefan, Vasile A. Borjog, Cornel Cristinel Ispas, Vasile Bitan, Dorel Ilinca, Ștefan Lăzărescu, Ion I. Gheorghe, Mihai Barlog, Gheorghe Nicolae, Florin Mihai, Florin Voicila, Marin Dinu, Constantin Stancu, Gheorghe Manolache și Marin Burtan în Dosarul nr. 1.581/120/2012 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă care a sesizat Curtea Constituțională și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...